Turist în România- pe urmele scriitorilor în judeţul Neamţ (I)

De Sfânta Maria Mare am hotărât să mergem într-o excursie la munte, voiam să reluăm Bucovina, de data asta cu mama, dar n-a fost să fie pentru că nu găseam cazare nicăieri. Întâmplarea a făcut să mai găsim două camere libere la o pensiune din Văratec, aşa că iată-ne purceşi la drum pe urmele scriitorilor români în judeţul Neamţ. O să-i las mai mult pe ei să descrie frumuseţea locurilor, iar eu o să punctez pe ici pe colo ce anume am văzut şi merită vizitat şi de voi.

Ziua 1

Pe drum ne-am oprit la castelul Ruginoasa, unde am făcut o scurtă vizită. Intrare: 12 lei de adult şi 3 lei de copil. În interior nu se fac poze, puteţi să vă fotografiaţi doar pe scară şi afară.

Casa memorială Ion Creangă Humuleşti cu parcul tematic alăturat (niţel cam kitchos dar de mare amuzament pentru copii) – 10/5 lei intrarea la muzeu şi 2/1 leu la parcul tematic. În Parcul tematic au şi o expoziţie de costume populare, unelte şi alte lucruri din gospodăria ţărănească, specifice pentru judeţul Neamţ. Am avut noroc s-o am pe mama cu mine, care mi-a explicat la ce folosesc unele lucruri 😀

 

“Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa parinteascã din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!.” (Ion Creangă, Amintiri din copilărie).

Muzeul Popa din Târpeşti – un muzeu etnografic înfiinţat de sculptorul Neculai Popa – aici puteţi vedea o colecţie impresionantă de măşti folosite pentru spectacolele de Crăciun şi Anul Nou, o colecţie de veste brodate cu motive tradiţionale din judeţul Neamţ, precum şi expoziţii de pictură naivă, numismatică, etnografie şi obiecte religioase. Merită din plin drumul până aici!

După vizita la muzeu, am plecat spre Văratec, unde ne-am cazat la pensiunea Codrii de Aramă, apoi am vizitat mănăstirea şi muzeul mănăstirii Văratec. Mănăstirea este recunoscută pentru atelierul de covoare înfiinţat de Regina Maria unde se mai lucrează şi azi covoare tradiţionale. Din păcate, atelierul nu poate fi vizitat, dar puteţi vedea câteva covoare expuse în muzeu. Vizavi de mănăstire e o brutărie unde au plăcinte delicioase şi siropuri naturale.

“Stăturăm două zile în Văratic. Cu această împrejurare mă putui încredința că oaspeții obișnuiți ai mânăstirii aveau cuvânt să petreacă aicea câte o lună sau două. În adevăr, aerul, apa, preumblările, societatea chiar sunt atâtea lucruri care îndeamnă pe mulți a ieși din vârtejul orașelor mari și a căuta odihna sufletească în aceste locuri însuflețite de o viață mai dulce și mai tihnită.” (Calistrat Hogaş, Pe drumuri de munte).

Cu un ultim efort pentru ziua respectivă am plecat spre Cetatea Neamţului, căci a doua zi era luni şi n-o mai puteam vizita (muzeele sunt închise lunea). Cetatea este restaurată, se ajunge la ea urcând pe jos un deal destul de abrupt şi apoi traversând o pasarelă de lemn aflată la o înălţime ameţitoare, dar priveliştea merită efortul făcut de a ajunge acolo. Intrare: 15 lei de adult/7 lei de copil.

“Din Târgul Neamţului, prin mahalaua liniştită a Ţuţuienilor, ieşim spre Cetăţuie. E o frumoasă zi de vară, cu cer senin, cu văzduh neclintit. (…) Suim coasta pe un drumeag râpos. Întâi trecem prin pădure, prin albia seacă a unui şuvoi. (…) [De sus se vedea] toată câmpia dreaptă a Ozanei şi Nemţişorului, cu scânteierile de apă lină; se vedeau şi pădurile depărtării, şi munţii, în negură, desfăşurându-se trepte-trepte până în fund; se vede, după uşoare sclipiri, se bănuia mai curând, ş-o mănăstire, acolo, departe, în zare, sub streşina cerului.” (Mihail Sadoveanu, 1908).

 

va urma