Cea mai frumoasă vară din viaţa noastră de până acum!

Nu exagerez deloc când spun că asta a fost cea mai frumoasă vară din viaţa noastră de până acum! Am vrut să călătoresc, să nu stau acasă şi asta am şi făcut. Casa mi-am văzut-o foarte puţin şi atunci ca să fac şi să desfac bagaje, să aspir, să spăl pe jos şi să şterg praful (pentru că bebe se târăşte pe jos). În rest, am fost pe drumuri, înghesuită în maşină, între doi copii, un bebe uneori adaptabil, alteori plictisit, uneori vesel, alteori mârâit, şi un preadolescent cârcotaş şi nemulţumit sau exaltat de cine ştie ce prostie, care m-a tocat mărunt, mărunt sute de kilometri cu vocea ei de soprană.

Am ascultat de zeci de ori Să fie vară, Swalla şi Despacito şi am realizat că un copil e capabil să înveţe pe de rost toate hiturile pop româneşti din ultimii ani. Şi că uneori, dacă le asculţi suficient de des, le visezi şi noaptea 😀

Am făcut bagaje bune şi bagaje incomplete, am dârdâit de frig pentru că am luat prea puţine haine groase şi am improvizat atunci când am uitat ceva acasă. Am cărat cărţi pe care nu le-am citit pentru că picam ruptă seara, am uitat uscătorul de păr acasă când am fost la Călimăneşti şi Eliza avea mai mereu părul ud, am plecat în drumeţie fără sticla de apă a lui bebe şi i-am dat mure să se hidrateze. E înnebunit după mure!

Şi apropo de sticle de apă, am încercat să reducem consumul de sticle de plastic, luând după noi sticle refolosibile pe care le-am umplut de la ţâşnitori, de la izvoare şi de la fântâni.

Am mâncat şi la restaurante faine, şi la împinge-tava, şi la terase, şi pe braţe în maşină, şi în foişoarele pensiunilor din ce am cumpărat de la magazin. M-am descurcat şi cu friptură rece şi ouă fierte aduse de acasă atunci când banii au fost puţini, dar ne-am făcut şi de cap cu creveţi, raci şi îngheţate Magnum atunci când am avut ceva mai mulţi bani. Mai greu a fost cu mâncarea pentru bebe, dar ne-am descurcat. Noroc că acum găseşti iaurturile bio Napolact în cam orice magazin mic din locurile turistice.

Am vizitat muzee, mănăstiri, cetăţi, peşteri, ne-am plimbat prin târguri şi bâlciuri şi am fost la festivaluri. Am mâncat gogoşi, ciolan, hamsii, am cumpărat dulceţuri, miere, brânză, roşii, fructe şi am răscolit obiectele prin pieţe de vechituri împreună cu Eliza (este foarte pasionată de activitatea asta).

Am savurat plăcinte şi mâncăruri la mănăstire, am gustat feluri tradiţionale, am mâncat dintr-o suflare jumate dintr-un hârzob cu păstrăvi, am mâncat trei zile la rând icre într-un loc fain, în condiţiile în care eu nu mănânc icre. Am stat şi flămânzi când nu ne-a plăcut mâncarea şi am mâncat şi fast-food când n-am avut alte opţiuni. Am făcut ceai din frunze de mentă culese de la marginea drumului, infuzat într-o doză de bere tăiată cu forfecuţa, pentru că nu aveam decât pahare în jurul meu.

Am ronţăit măceşe, fructe de păducel, zmeură şi mure culese cu preţul unor zgârieturi din rugi sălbatici, am spart nuci găsite pe jos, am cules prune galbene din nişte pomi încărcaţi din Neamţ, ne-am făcut gura pungă cu mere acre şi coarne necoapte, am luat o “răsărită” dintr-un lan şi am pigulit la seminţe mici şi moi, ca pe vremea când eram copil. Am văzut cea mai spectaculoasă imagine: un câmp plin de brânduşe de toamnă înflorite, o privelişte pe care nu o voi uita prea curând.

Ne-am întors cu buzunarele pline de pietricele colorate, de cioburi de sticlă şlefuite de mare, de scoici şi melci, de nuci, scoarţă portocalie de copac, nişte dinţi de vacă găsiţi pe un islaz, nişte lână găsită de Eliza pe o păşune de oi, noroi uscat de la Vulcanii Noroioşi şi diverse mărunţişuri culese de pe jos în plimbările noastre lungi. Am pus la presat frunze şi am făcut mănunchiuri de mentă sălbatică pe care le-am uscat pentru ceai.

Am mângâiat o mulţime de animale, am vorbit cu câinii, cu măgarii, cu caii, cu pisicile, cu iepurii. Am hrănit cerbi şi ciute şi ne-am privit în ochi cu zimbrii. Am auzit lupii urlând în depărtare şi ne-am înfiorat dar ne-a şi plăcut. Ne-am imaginat ce frumos ar fi acolo iarna. Am dormit în ţipete de păun, de pescăruşi, de ciori, de vrăbii gureşe, de porumbei certăreţi, de cocoşi matinali. Uneori ne-au mai şoptit şi animalele câte ceva din secretele lor, dar încet, la ureche, să înţeleagă doar copiii mici!

Am văzut răsărituri, apusuri, ne-a plouat şi ne-a bătut vântul, ne-a fost frig şi cald, ne-a ars soarele. Ne-am încălzit unii pe alţii, ne-am împrumutat hainele şi ne-am pus pijamalele pe dedesubt când nu era suficient. Am inhalat aer sărat de mare sau de salină, am tras în piept aer de munte încărcat de miros de fum de lemne arse, am mirosit trandafiri şi regina nopţii. Am ascultat sunetele de talangă şi ne-am dorit să rămânem acolo mult, mult timp.

Am dormit în camere frumoase, în camere urâte, în frig sau în căldură, în paturi confortabile sau incomode, în paturi mari sau mici, unite sau despărţite. Am învăţat să plec cu pui de perne după mine, cu păturici extra pentru copii, cu o saltea gonflabilă în portbagaj, să fie acolo, în caz că unele pensiuni sau hoteluri nu aveau pat suplimentar.

Am făcut baie în mare, în piscine cu apă caldă sau rece, termală sau sărată. Ne-am spălat la lighean, cu apă încălzită la ibric, când am venit acasă dintr-un concediu şi nu era apă caldă. Pe bebe l-am spălat şi într-o cutie mare de plastic cărată după mine plină cu diverse, apoi am început să luăm cu noi un covoraş antiderapant pentru duşuri sau căzi. Ne-am spălat pe faţă cu apă din râu, rece ca gheaţa.

Ne-au usturat tălpile de la sandale şi ne-au ros bocancii, dar am făcut zeci de kilometri pe jos. Am trecut pe listă noi lucruri de cumpărat: nişte bluze termice şi un polar pentru mine, nişte bodyuri din merinos pentru bebe, bocanci noi pentru Eliza. Troller pentru Eliza să-şi facă singură bagajul să nu mai bombăne că nu i-am luat şi ei rochiţe sau hanoracul “blăniţă de oaie”.

Am cunoscut oameni faini, cu unii o să ţin legătura, alţii mi-au ieşit doar pentru un moment în cale, dar cu siguranţă îi voi ţine minte. Am trimis vederi şi am cumpărat mici suveniruri pentru cei dragi, Eliza s-a umplut de magneţi.

Am suportat o grămadă de critici şi de bombăneli de la Eliza, care a fost infernal de dificilă vara asta. I-am oferit de multe ori alternativa de a rămâne acasă şi n-a vrut niciodată, dar a criticat încontinuu orice: de la cazare, la mâncare, la ce i-am pus în bagaj, la ce nu i-am pus în bagaj, la ora de somn, la timpul pentru distracţie, la lipsa televizorului, la faptul că nu-i dau voie să bea fanta şi să mănânce doar dulciuri şi şniţel cu cartofi prăjiţi şi că nu-i cumpăr suficiente suveniruri.

Uneori am reacţionat cu răbdare şi calm, alteori, nu. În ciuda cârcotelilor, i-a plăcut să fie plecată peste tot, are un jurnal de vacanţă în care şi-a scris ce-a făcut, şi-a lipit şi a desenat chestii.

Am fost răciţi sau gripaţi de nu ne-am ridicat din pat. Copiii au avut bronşite, au tuşit, au avut febră, Eliza s-a plâns de dureri de cap. Am avut bube şi păduchi şi am trecut cu bine peste experienţa asta pe care nu ne-o doream (o să vă povestesc curând). Cred că doar de durerile de burtă şi simptomele asociate am scăpat, pentru că le-am dat probiotice (e drept că intermitent) ambilor copii.

Am avut ghinioane cu maşina, ne-a căzut o creangă pe maşină în timpul unei furtuni şi doar printr-un miracol a picat la doi centimetri de parbriz, am zgâriat-o când încercam să intrăm pe o poartă îngustă noaptea târziu în beznă, am avut pană şi am schimbat cauciurile, Eliza a pătat bancheta din spate cu slime albastru, am umplut-o de firimituri, de nisip şi de noroi. Ne-a purtat cu fidelitate şi în siguranţă peste tot şi suntem profund recunoscători pentru asta.

Am strâns gunoaie de pe munte, am reciclat sticle de plastic şi hârtie, am strâns după noi şi după alţii, am şters cuvinte urâte scrise pe un tobogan în parc, am oferit ajutor cui a avut nevoie, am îmbrăcat un copil pentru şcoală, am făcut surprize frumoase copiilor prietenilor, am oferit timp celor dragi.

Am făcut mii de kilometri, cum ziceam, şi am consumat o grămadă de benzină. Am strâns puncte de la OMV şi ne-am luat briceag şi rucsac şi geantă de voiaj şi acum Eliza vrea perne-emoticon de la Petrom şi ne pune să alimentăm doar de acolo. Nu ştiu când o să şi le strângă să-şi ia pernuţa dorită 🙂 Am descoperit că la OMV e cea mai decentă mâncare pentru o benzinărie, deşi uneori au nişte chestii acceptabile şi la cafenelele Hei din staţiile Rompetrol.

Am făcut cumpărăturile pentru şcoală în cinci ore într-o zi când am vizitat toate magazinele de care aveam nevoie într-o super viteză. Eu deja visez la vacanţa următoare şi am refăcut stocul de costume de baie pentru ambii copii de la un târg cu haine la mâna a doua. I-am luat Elizei nişte costume de baie super şi lui bebe la fel. Ştiu că azi începe şcoala, ne-am pregătit şi pentru asta, dar eu deja visez la vacanţele următoare. Nu ştiu când vor mai fi, mai am să vă povestesc cum ne-am luat noi la revedere de la vară în cel mai frumos mod!

Am profitat din plin de vara asta pentru că am fost acasă, în concediu de creştere copil, şi ştiu că se va termina şi acesta şi voi depinde de cele 23 de zile de concediu anual pe care va trebui să le drămuiesc cumva. Da, am cheltuit bani, am obosit, am tras de mine şi m-am întins ca un elastic, dar am rămas cu amintiri minunate, cu experienţe deosebite. Am sufletul plin de câte am trăit vara asta şi nu-mi pare rău de efortul depus!

La revedere, vara lui 2017, te-am iubit mult, bun venit, toamnă, de-acum ne pregătim deja pentru zilele de naştere ale copiilor şi facem planuri pentru vacanţa din noiembrie!