Vă spuneam în articolul despre vacanţa noastră că vara asta ne-am confruntat cu multe provocări noi, printre care şi cu faptul că am avut păduchi. Înainte să vă povestesc păţaniile noastre, o să vă mărturisesc că a fost o experienţă care ne-a marcat foarte tare, una din categoria celor despre care nu ştii mare lucru până nu ţi se întâmplă.
Într-o vineri seara a venit Eliza acasă şi a început să spună că o mănâncă capul. Am sărit ca arsă s-o verific în cap dar n-am văzut nimic. Era seara târziu, prea multă lumină nu aveam şi, cel mai important, nu ştiam exact după ce să mă uit. Sâmbătă dimineaţă a început să mă mănânce rău de tot capul şi pe mine. Am concluzionat că ni s-a uscat scalpul de la şampon, eu m-am dat cu nişte pufuri dintr-o soluţie naturistă anti-căderea părului, pentru că mă scărpinasem groaznic şi mă ustura deja scalpul, şi parcă mâncărimile s-au potolit.
Sâmbătă spre seară, Eliza îmi spune: dar tu de ce nu te mai scarpini? I-am zis că m-am dat cu soluţia aia în care am pus câteva picături de arbore de ceai şi, deşi Eliza detestă profund mirosul de ulei de arbore de ceai, mi-a zis s-o dau şi pe ea. Când am ridicat şuviţele să dau cu puful, am înlemnit. Nişte insecte destul de măricele se plimbau nestingherite pe firul de păr. Iniţial, nu am fost convinsă că sunt păduchi.
Am scos o enciclopedie şi ne-am uitat la poze şi parcă nu semănau. Apoi am căutat împreună pe Google şi am citit mai multe despre caracteristicile păduchelui, de exemplu că sunt transparenţi şi abia după ce se hrănesc devin mai maronii. Probabil de aia nu-i văzusem vineri seara, fiindcă erau încă transparenţi, poate şi pentru că erau abia eclozaţi, habar nu am. Oricum nu ştiu de unde i-a luat. A fost plecată la tatăl ei câteva zile şi el zice că poate de pe nişte scaune jegoase de cinema, dar nu sunt sigură că asta e sursa.
N-am ştiut cum să reacţionez în seara aceea, cel mai greu mi-a fost s-o conving pe Eliza că păduchii nu-i vor devora capul peste noapte. Era foarte speriată. I-am spus că, în teorie, sunt nişte insecte inofensive, că nu înseamnă că e murdară sau că e vreo problemă cu ea. I-am subliniat că a avea păduchi nu este o boală. Era deja destul de panicată şi n-am vrut s-o panichez eu şi mai tare. În paralel, i-am dat mesaj mamei prietenei ei şi i-am comunicat că avem păduchi, să-şi verifice şi ea fata.
I-am spus Elizei că nu e nicio ruşine să ai păduchi şi că vom rezolva cu un şampon special. Acum doi ani am avut campanie cu Paranix şi era singurul brand de şampoane anti-păduchi pe care îl ştiam şi în care aveam încredere, mai ales că mama prietenei Elizei mi-a spus că ea tot cu Paranix şi-a scăpat copiii (şi ea are patru, deci nu-mi pot închipui ce stres pe capul ei).
În cele din urmă s-a culcat, eram sigură că nu va adormi, dar până la urmă a adormit buştean. Eu, panicată, m-am năclăit pe cap cu tot ce am prins la îndemână: jumate din sticla de soluţie anti-căderea părului, ulei de arbore de ceai şi ulei de cocos. Mă gândeam că poate ajută. Din nefericire, doar mi-au făcut părul mai frumos, dar ouă şi doi păduchi am asasinat tot cu şamponul Paranix.
Arsenalul anti-păduchi constă în: şampon Paranix, pieptene anti-păduchi (se dau şi în unele seturi Paranix sau le găsiţi la Jumbo), cască de păr, prosop şi multă răbdare. Se unge părul cu şamponul Paranix, se lasă la fezandat cât vreţi voi, sub cască (teoretic 10 minute, dar noi am stat şi câte jumătate de oră), apoi se piaptănă părul cu pieptenele special, cu multă răbdare, şuviţă cu şuviţă, până îndepărtezi cât de mult poţi din păduchii morţi şi din ouă.
Imaginea păduchilor morţi pe pieptene e cam traumatizantă, recunosc 😀 Nu mă mai confruntasem niciodată cu asta şi senzaţia că există ceva viu în părul copilului meu m-a cam speriat şi pe mine, oricât de informată aş fi. Nu am intrat de tot în panică pentru că ştiam că acum există tot ce am nevoie în farmacii şi nu e nevoie să alerg după gaz şi alte prostii, dar tot nu e o experienţă pe care s-o iei uşor.
În afară de scosul păduchilor cu pieptenele, mai trebuie să piguliţi părul şi manual, operaţiune care poate dura şi câteva ore. Faza mai nasoală a fost că pe mine nu a avut cine să mă facă, moment în care m-am întrebat cum s-ar descurca cineva care chiar nu are la cine apela? Se duce la coafor să le roage pe coafeze să le scoată ouăle moarte din cap? 😀
După ce am efectuat operaţiunea menţionată mai sus, am scos toate feţele de pernă, toate cearşafurile, pijamalele, hainele purtate şi prosoapele şi le-am spălat la maşina de spălat la 90 de grade. Apoi am aspirat foarte bine covoarele, canapeaua şi pernele de pe canapea. Noi am exagerat un pic cu reaplicarea şamponului, ne-am spălat câteva zile la rând cu el, dar teoretic se reaplică după şapte zile (cam atât durează până eclozează ouăle de păduchi).
Pentru că m-am dus direct pe site-ul Paranix să caut informaţii şi apoi am ajuns pe canalul lor de YouTube, am dat şi peste acest filmuleţ, poate vă ajută şi pe voi, e un interviu făcut de Cosmin Stan cu doamna doctor Gabriela Şuiu (medic pediatru), care vorbeşte despre metodele empirice de a scăpa de păduchi.
Nu uitaţi să trataţi toată familia, chiar dacă doar copilul are, cu siguranţă sunt şanse mari să luaţi şi voi. Nu mă stresez foarte tare la gândul că vor fi controlaţi la şcoală de asistentă, pentru că dau din belşug cu sprayul pentru prevenţie, ca să preîntâmpin orice surprize. Din ce am văzut pe site-ul Paranix, ei au mai multe produse, şi ceva pentru detecţie (colorează ouăle în roşu ca să le identificaţi şi eliminaţi mai uşor), sprayul de prevenţie şi game de tratare.
Ar fi ideal să identificaţi sursa de infestare, ca s-o evitaţi pe viitor, dar de cele mai multe ori e imposibil, pentru că se poate lua şi de la o căciulă probată în magazin, din tramvai, de la after-school, de la prosoape folosite la comun etc. Nu uitaţi să-i informaţi pe cei apropiaţi, părinţii colegilor de clasă şi prietenii cu care s-au văzut recent. Nu e nicio ruşine să ai păduchi, mai ruşine ar fi să le daţi sau să le fi dat şi altora şi să nu le spuneţi!
Noi am folosit doar sprayul de prevenţie şi şamponul de tratare, nu am testat loţiunea pentru piele sensibilă sau sprayul. Şamponul e în jur de 30 de lei în funcţie de farmacia de unde îl cumpăraţi. Eu pot să vă asigur că n-o să-mi mai lipsească niciodată din casă şamponul Paranix şi pieptenele anti-păduchi, ca să pot acţiona oricând, la orice oră, indiferent că e seară sau weekend.
Acum am un pieptene în plus în trusa de cosmetică şi parcă mă simt mai pregătită pentru orice confruntări viitoare cu nesuferiţii păduchi! Voi aţi avut recent păduchi? Cum aţi descoperit că aveţi şi cum v-aţi tratat? Aţi aplicat vreodată ceva pentru prevenţie?
P.S. Mă mănâncă capul fix în clipa în care scriu acest articol. Şi da, e posibil să te mănânce capul doar când te gândeşti la păduchi!
Eu nu am avut paduchi, dar fiica-mea a avut lindine spre sfarsitul clasei intai. N-am eu timp acuma sa stau la povesti, dar chiar merita povestita experienta, a fost una teribila pentru mine. Pe foarte, foarte scurt, dupa un control in clasa facut fara manusi de catre asistenta scolara (si era o clasa destul de pestrita…), fiica-mea s-a pricopsit cu acele oua. Nu a mai luat nimeni din familie, dar am scapat tare greu de ale Lunei: Paranix-ul a trebuit repetat, am luat si alt produs, am pus si gaz (dat de medicul de familie drept comoara pretioasa) – in fine, a durat vreo cateva saptamani. Am suferit, nu numai din cauza faptului ca pe vremea copilariei mele era mare rusine sa patesti asa ceva, deci am ramas cu prejudecata asta, ci si din cauza ca invatatoarea fiica-mii, suparata pe mine ca am indraznit sa o intreb de ce ii loveste pe copii in clasa, m-a ironizat public, la sedinta cu parintii, ripostand fara nicio legatura, cu ceva de genul “Da’ de ce nu spuneti si ca fata dv. a adus paduchi la scoala?”. Spre deliciul parintilor pestriti cu copii agresati, care s-au bucurat sonor. In concluzie, a fost un cosmar prin care sper sa nu mai trec vreodata. Dupa cum sper sa nu mai intalnesc vreodata nici asa cadru didactic, nici asa asistenta scolara, nici asa parinti…
Ce vacă sinistră! Eu cred că făceam un circ de nu mă uita în veci şi-n pururi. Nu ştiu cum te-ai abţinut!
Cu aproape 30 de parinti in jur care au aclamat ce spunea ea si nu m-au lasat sa replic nimic, desi era vorba despre copiii lor acolo? Nu am putut decat sa plec trantind usa si sa izbucnesc in hohote de plans de neputinta, la fel ca in anul anterior, din alte motive la fel de aiuritoare, la alta clasa, cu alta invatatoare, dar din aceeasi scoala. Iar in spatele meu se auzeau aplauze (jur ca nu exagerez!) de fericire ca au scapat de mine.
vaaaai, iti stiam povestea dar inca ma termina agresiunile astea….
Eu n-am avut 12 ani de zile paduchi, dar i-am luat undeva pe la finalul liceului. Nu stiu de unde. Eram in clasa si mi-a picat pe banca o chestie mergatoare. Am inlemnit de groaza. Evident, ca si Eliza, eram mai stresata de idee ca paduchioasa = mizerabila decat de paduchi in sine. N-am stiut din prima de sampoanele speciale, asa ca m-am chinuit inutil cu gaz. Mi-am ars scalpul și m-am umplut de bube.
Apoi am aflat de șampon, etc.
Ani de zile după, am mai luat o dată dar de data asta cam știu de unde. Lucram în ture de noapte și aveam de străbătut Bucureștiul în 41 la 5 AM. Invariabil, lăsam capul pe geam sau pe spătarul scaunului și ațipeam.
Nu ştiu dacă existau şampoane pe vremea noastră. Eu n-am avut niciodată în copilărie păduchi, doar cu ouă m-a găsit mama odată şi m-a pigulit bine. Am auzit că gazul arde rău scalpul, mai ales dacă ai şi piele sensibilă.
Da, stiu ca am mai povestit lucrurile astea in diverse ocazii, dar nu obosesc. Incerc sa fac astfel incat sa auda cat mai multi oameni despre ele. Si cum mi-a ridicat-o Laura la fileu, ca a deschis subiectul “paduchi”, hop si eu cu povestile mele. Ma pot adapta, de altfel, la multe subiecte legate de scoala, astept la cotitura toate articolele 😉
Off, Laura, imi pare rau ca a trebuit sa treceti prin asa ceva.
Am avut si noi (eu si copilul) anul trecut in mai multe randuri. Prima data a existat suspiciune dupa ce ne-am intors din tabara. In ultima zi au fost gasiti trei copii cu paduchi/oua de paduchi. Am aplicat tratamentul preventiv, desi incepuse sa ma manance capul cand am aflat 🙂
Au existat apoi trei ture de paduchi, de fiecare data luati de la gradinita. De fiecare data aplicam samponul, strangeam toata lenjeria si o tineam in saci inchisi 2-3 zile, apoi spalam totul. La ultima tura, samponul nu a mai avut efect. Asa ca am aplicat lotiunea sensitive de la paranix, cea care se lasa peste noapte pe par. Doar asa am reusit sa scapam. Evident, am pigulit la oua moarte zile intregi.
Pentru noi nu a fost asa o tragedie, copilul nu a fost afectat, ba chiar povestea zambind prin autobuz ca a avut paduchi (era cu soacra mea care nu stia de paduchi si avea senzatia ca inventeaza. Cand i-am confirmat, a inceput sa o manance si pe ea capul :)) Mi se parea crunt cand trebuia sa iau toata casa la curatat/dezinfectat/despaducheat. Am catalogat experienta ca fiind una obisnuita pentru viata in colectivitate si ma astept sa ne mai intalnim cu astfel de etape. Doar ca acum, ca si la tine, samponul/lotiunea antipaduchi sunt prezente permanent in casa.
Doamneeee! Şi eu mă plâng că am păţit-o o singură dată. Tu deja cred că eşti expertă la pigulit ouă şi pieptănat cu pieptenele special.
La noi a luat fetita mare acum cativa ani de la gradinita si avea parul f lung. Munca de sisif ca sa o curat perfect. Paranix nu a functionat din prima, nu actioneaza asupra oualor vii, trebuie sa astepti sa eclozeze. Asa ca am inceput sa caut bine pe net si am aflat de pe un site medical englezesc ca uleiul de parafina sufoca si paduchii si ouale lor, din prima. Nu am gasit sa cumpar ulei simplu ci ulei de bebelusi Nivea, care are ca baza uleiul de parafina. Am dat cu el bine pe par, am tinut-o asa vreo ora, cu o casca pe cap si apoi am samponat de cateva ori. A doua zi am adunat tot cu mana si pieptenele, nimic nu a ramas si nici n-a mai aparut ceva peste o saptamana.
Ca preventie este bun uleiul de neem sau arbore de ceai, cateva picaturi puse in samponul obisnuit. Nu le place mirosul.
Prin alte tari sunt frecvente epidemiile de paduchi, la noi nu auzi asa des, probabil pt ca inca se considera o rusine sa o patesti (desi e stiut faptul ca paduchii nu migreaza decat in par curat).
Asta cu parul lung e horror. I-am zis si eu Elizei ca mai bine avea parul scurt, ii scoteam mai usor. Iar ea are si parul foarte fragil.
La noi a funcţionat pentru că nu au mai eclozat ouăle. Greu cu pigulitul lor, şi acum am impresia că mai văd ouă prin păr, deşi e doar mătreaţă :)))
Și fetițele mele au luat acum doi ani păduchi de la grădiniță. Doamne, o lună de zile le-am verificat zi de zi să fiu sigură că am scăpat de ei. A fost groaznic să le curăț părul lung de ouăle păduchilor. Și în ziua de azi când le pieptăn, încă le mai verific așa un pic din ochi… am rămas cu traumă.
Și desigur că la grădiniță nu a zis nimeni nimic. Am aflat ulterior că s-au pieptănat/coafat unele pe altele cu aceleași lucruri și mai mult ca sigur așa și i-au împărțit. 😊
Cat de bine rezonez cu ce ai scris in PS :)) Eu am folosit preventiv Paranix dupa ce am tinut un atelier cu copii si am aflat ulterior ca unii dintre ei se confruntau cu aceasta problema. Mi s-a parut simplu de folosit si cred ca este un tratament eficient. Nu e placut, dar e bine ca avem cu ce sa ne “lecuim”.
Mie mi-a spus o mătuşă că o prietenă de-a ei dă mai mulţi bani pe sprayul de prevenţie de la Paranix decât pe fixativ, pentru că sunt atât de multe cazuri la ea la grădiniţă, că îi e o frică de moarte de păduchi.
Si noi am avut paduchi. Si nu o data… asta pentru ca nu se dezinfecteasza toti copiii inac. acelasi timp. Si mergea bine mersi la scoala si vremea iar cu paduchi. Evident luam si eu.. tot cu paranix am scapat de fiecare data. A fost eficient. Acum am luat si spary de preventie sa o dau la inceput de an. Experienta e oribila!! Am chinuit-o groaznic cu pieptanul acela. Si la ea era plin de paduchi care mergeau asa pe scalp… eu am pus pe pieptanul acela des vata iar cand luam o suvita scoteam 4-5 musafiri si apoi schimbam vata. Trebuie sa ii vad. Altfel imi era teama ca ii iau de sus si ii pun mai jos. Ce sa spun, sper anul acesta sa nu aduca. Anul trecut nu a avut,dar in clasa I a avut de 3-4 ori. Eram disperata!! Din toamna pana la Craciun ne-am chinuit. Ideea este ca parintilor nu ar trebui sa le fie jena si ar trebui sa spuna. Eu am deschis discutia la sedinta si apoi au inceput multi sa spuna. Dupa aceasta experienta in vara dupa ce s au intors din tabara,o mamica a anuntat ca baietelul ei e plin…
Ar trebui ca atunci cand cineva descopera sa stabilim o zi in care toti me spalam cu paranix. Altfel luam unii de la altii la nesfarsit!!!
Va doresc sa nu aveti!!😊
Stă la after school unde doarme? Că e posibil să ia şi de pe pernă sau din cearşafuri, mai ales dacă nu sunt spălate ca lumea.
Fetita mea s-a lăudat la toată lumea că are păduchi, eu nu știam cum s-o fac să tacă. Am scăpat greu de lindini și la părul ei lung, o placere să-i cauți.
Fii-mea nu s-a laudat prea mult, dar nici nu s-a rusinat din cale-afara. Eu si acum o mai caut, sa nu mai fi ramas oua.
mai tare a fost dupa vacanta de pasti, fiica mea cu prietena ei, S, discutau despre ce au facut in vacanta:
– eu am facut o excursie
– si eu am facut paduchi
Maica sa s-a inverzit 😀
Să știi că au reapărut după un timp, deci nu o curatasem bine. Așa că ne cautam mereu și spălăm părul preventiv din când în când.
Eu m-am
pricopsit la 30+ :))). An
probat o caciula lucrata pt mine :)))))).
Am scapat ieftin : m-am tuns la chelie :))
Wow, pe bune? Chiar ai apelat la metoda asta extremă?
da…stateam “bine” cu capul pe vremea aia :))). Si… era si iarna :).
De doua ori m-am tuns la chelie in ultimii opt ani (“atunci” si vreo trei ani mai tarziu 🙂 ). A fost extrema prima oara… a doua oara, a fost distractie :)). Mai rau era cand ma intreba lumea daca sunt bolnava (slabisem si foarte mult, eram si cheala:)))…). Acu’, am si parul lung, si sunt si grasa :))-si nu ma mai intreaba nimeni nimic :). Deci, avantaj eu 🙂
Nu merge la after.
Of. A avut si fetita mea. Si culmea, i-a adus chiar de la gradinita!
Am rezerve de Paranix. Prin toamnă un coleg de-al Teei a avut păduchi, ne-a anunțat repede mama lui pe whatsapp, așa că am dat niște comenzi. A mea nu a avut. Nici nu a intrat în panică de faptul că ar fi putut să ia. I s-a părut chiar amuzant. Acum stau liniștită că orice ar fi, am niște cutii acolo de Paranix, vreo 4 (2 de sampoane si 2 de prevenție) ca să doftoricesc toată familia. Oricum, dintre noi trei, al meu scapă cel mai repede (se tunde zero). A propos de scărpinat, pe amândouă ne-a apucat mâncărimea și ne scărpinam instinctiv după ce am aflat vestea:))
Oho, câte comentarii deja, se vede clar că păduchii sunt foarte ”populari”. Desigur, nici noi n-am scăpat. În fiecare an au adus de la școală, iar anul trecut ne-am chinuit cel mai mult. Numai o curățam, iar venea cu surprize în păr. Și Vanda are părul extrem de subtire, pieptenul ăla special nici nu ajută la noi. Tot la mână trebuia să iau. Am folosit și Paranix, apoi am trecut la șamponul Santaderm, care e mai ieftin dar tot eficient.
An școlar fără păduchi le urez tuturor! 😀
Oh, Doamne! NU am mai avut paduchi de prin clasa a doua (slava Domnului :)) ). Imi amintesc ca atunci m-a tuns mama (maxim 5 cm) si ca plangeam pe marginea cazii, cu parul in mana… Horror! Ma bucur ca in zilele noastre exista variante mai putin traumatizante de a scapa de ei 🙂
Da, cred că experienţa în sine poate fi puţin traumatizantă, mai ales dacă ai un copil cu fobie de insecte, ca al meu.
Hai si eu aici, la paduchioase. Fiica mea de 2 ori, eu in copilarie de vreo 20 de ori 😀 (glumesc, dar na, patitul e priceput). Ultima data l-am prins cu mana in parul meu…
As adauga ca Paranix este un pesticid si nu omoara ouale! – atentie la toxicitate si alergii. Asa ca l-am aplicat de vreo 3 ori, la 36-48 ore distanta, sa omoare tot ce eclozeaza.
In forma usoara, acelasi lucru il face uleiul de parafina, sau uleiul/untul de cocos, date bine pe radacina si stat asa 1 ora. Spalatul e mai greu, presupune 2-3 samponari in acelasi dus, si repetat peste 1-2 zile. Greu cand copila din dotare are par lung si des pana in talie… de mine nu mai zic nimic, data viitoare ma rad in cap.
In plus la fiecare operatie din asta igienizam tot: schimbam lenjetii (60gr mor), jucariile de plus tinute intr-un sac cate o saptamana, curatat si canapele si scaune (si de masina!), ca nu cumva un ou cazut sa eclozeze peste cateva zile ca o luam de la capat de vai de capul nostru 😀
Acum tin pletele copilei in cozi, nu ii mai dau caciula ( 😀 ), si cica uleiul de lavanda e repelent asa ca avem spray.
Ouch, la scaunele de la maşină nu m-am gândit!
Off, ce situație. Nu am mai auzit lately de păduchi. Foarte util articolul.
E prea mică fata ta. Odată ce intră în comunitate, se schimbă situaţia 🙂
Interesant si util cand va fi nevoie. Ce miros are? Eu si acum îmi amintesc de minunatul gaz cu care ma curățau ai mei in copilărie, care miroase a doua zi la școala 😊
Miroase plăcut, a combinaţie de uleiuri. Elizei i-a plăcut şi ea e cam sensibilă la mirosuri.
Vai, nu imi vine sa cred ce am citit aici, si in articol si in comentarii!! Fata mea a intrat anul asta la scoala, ma duc de urgenta la farmacie sa cumpar sprayul de preventie!