Cum trecem de la camera de fetiţă la camera de pre-adolescentă

“Tu încerci să scoţi toată culoarea din viaţa mea. Şi toată distracţia! Vrei să mă îmbraci în negru şi să fie totul trist. Voi, adulţii, nu ştiţi deloc să vă distraţi!” (Eliza, sept 2017)

Şi totul a pornit de la un cearşaf de pat uni, portocaliu, care l-a înlocuit pe cel cu Tom şi Jerry. Cred că cea mai grea etapă din viaţa unui copil este cea în care pendulează între copilăria mică şi pre-adolescenţă. Încep să li se schimbe gusturile, dar încă nu se desprind de ponei şi de colecţia lor de prinţese sau de laptopul cu Barbie, chiar dacă printre pasiunile lor se numără acum muzica pop, serialele cu adolescenţi de pe Disney şi fustele scurte.

Încet-încet, şi camera Elizei începe să se îndrepte spre pre-adolescenţă. Nu neapărat cu un cearşaf portocaliu în locul celui cu Tom şi Jerry (oricum a primit de ziua ei o lenjerie faină cu Lego Friends), ci cu detalii care trimit mai bine către noile ei pasiuni. În primul rând am refăcut un perete, pe cel de deasupra patului.

Acolo erau nişte autocolante cu Cenuşăreasa şi prietenii ei şi cu diverse alte zâne şi floricele. Am îndepărtat Cenuşăreasa şi am zugrăvit peretele.

Acum tronează o chitară veche prinsă în perete (nu vreţi să ştiţi cât ne-am chinuit să găsim o soluţie eficientă de prins chitara, mai ales că eu am mania să nu fie nimic atârnat deasupra patului) şi un autocolant cu căşti şi portativ.

Am ales autocolantul din categoria stickere decorative pentru camere de adolescenţi de pe site-ul Mumkin Pumpkin. Mi s-a părut că se potriveşte foarte bine cu perdeaua cu note muzicale pe care o are deja de câţiva ani.

Pe pervaz, în locul jucăriilor, stă o floare de mătase într-o sticlă decorativă şi un glob disco, o pereche de căşti şi cupa de la concursul de gimnastică. Am tras storurile ca să fac o poză mai decentă, altminteri se vedeau nişte blocuri urâte pe fundal. Roletele care se fixează direct pe tâmplăria termopan au fost cea mai bună investiţie, chiar dacă au fost scumpe când le-am luat.

Şi dacă tot reamenajăm, am zis să-i oferim şi lui Bebe2 o surpriză şi i-am lipit deasupra pătuţului, în camera noastră, un sticker cu un balon cu aer cald. Nu ştiu de ce îl asociez pe Bebe2 cu balonul cu aer cald, m-am simţit iremediabil atrasă de acest simbol de când eram gravidă cu el şi chiar am vrut să-i fac eu un carusel cu balon cu aer cald cu tehnica papier mache, dar nu mi-a reuşit.

Eliza aşteaptă cu nerăbdare momentul în care vom face rocada dormitoarelor (ea într-al nostru şi Bebe2 într-al ei), dar până atunci mai reamenajăm actuala cameră, ca să se potrivească vârstei şi noilor ei interese şi încerc să fac acest lucru cu cât mai puţine costuri şi cât mai puţin invaziv – de asta prefer mereu autocolantele, pentru că le poţi da jos fără să distrugi peretele şi poţi actualiza pereţii oricând vrei tu, fără prea multe bătăi de cap.