Am primit aceste două manuale de dicţie acum mai mult de jumătate de an (dacă n-o fi chiar mai mult) dar, din păcate, nu am reuşit până acum să vă povestesc despre ele. Menţionez că nu am niciun fel de experienţă în logopedie, aşa că nu vă pot spune care este eficienţa acestor exerciţii pentru defecte severe de vorbire. Cu privire la acest aspect, cel mai bine ar fi să consultaţi un logoped.
Străfurnica şi prietenii săi – volum 1 – conţine douăzeci de poveşti, scrise în aşa fel încât cititorul să exerseze pronunţia anumitor sunete, deseori puse în antiteză (P şi B, F şi V, C şi G, J şi Ş etc). La final sunt vreo 30 de pagini de exerciţii “încurcă limba”, precum şi o serie de sfaturi pentru părinţi. Deduc de aici că acest manual este dedicat uzului casnic, în completarea şedinţelor de logopedie pe care copilul le face, probabil, la un cabinet specializat, sau pentru acei copii care nu au, neapărat, defecte de vorbire, ci doar mai trebuie să exerseze pronunţia anumitor sunete.
Manualul mai conţine informaţii despre aparatul fonator, tonul şi volumul vocii, ritmul vorbirii, modul în care se formează sunetele, defecte de vorbire şi exerciţii de încălzire a aparatului fonator. Este indicat să citiţi aceste informaţii mai întâi, pentru a înţelege exact cum apar şi cum pot fi corectate anumite defecte de vorbire. Volumul este dedicat copiilor între 3 şi 12 ani.
Eu i-am citit Elizei toate poveştile şi ei i-au plăcut, credeam să se va plictisi după primea seară, dar nu a fost aşa. Din experienţa mea, am remarcat că celor mici le plac, în general, textele care conţin expresii sau sunete repetate sau subliniate, îi fac să fie mai atenţi la lectură şi să se concentreze mai uşor.
Străfurnica în căutarea Atlantidei – volum 2 – este, mai degrabă, un roman cu şaisprezece capitole cu aventurile aceluiaşi personaj, Străfurnica. Nu se mai menţionează la fiecare capitol ce sunete se exersează. Textul are aceeaşi ritmicitate ca unele poveşti din primul volum, se citeşte în cadenţă, ca şi cum ar fi în versuri, ceea ce face lectura mai atrăgătoare pentru copii.
La final regăsim iar câteva pagini cu exerciţii “încurcă limba” (diferite de cele din vol 1) şi aceleaşi sfaturi pentru părinţi şi informaţii despre aparatul fonator. Cartea este adresată copiilor între 4 şi 14 ani.
Autoarea, Carmen Ivanov, este trainer de dicţie pentru jurnalişti, iar vocea ei a fost selectată pentru singurul sintetizator vocal din lume în limba română, IVONA. Mai multe informaţii despre autoare şi manuale găsiţi pe site-ul www.dictie.ro.
Mostră de text:
“A fost odată ca niciodată o furnicuţă foarte foarte bătrână, adică o străfurnică. Ea era şi foarte supărăcioasă fiindcă, seară de seară, se certa cu un strălicurici (un licurici foarte foarte bătrân). Spre exemplu, într-o seară de septembrie, străfurnica s-a supărat pe strălicurici pentru că s-a aşezat pe şezlongul său. În altă seară, străfurnica s-a supărat pe strălicurici pentru că acesta era şaten, iar strălicuriciul, supărat şi şleampăt, s-a suit frunză de stejar şi a sughiţat apoi întreaga seară de supărare. Aşa de supărat era strălicuriciul încât, într-o zi, a fugit de pe imaş. Deodată, strălicuriciul Şerban a zărit un greieraş pictat cu tuş, care era supărat că şi-a pierdut un arcuş.” (pentru exersarea sunetului S).
La avem si noi. Le-am
Folosit cu Ioan, care pana la 9 ani nu l-a zis pe R. Ana a inceput sa-l
Spuna pe R aproape de 6 ani. Dar tot cu ele am inceput. La ea a fost mai simplu, are ceva mai
Multa ambitie decat Ioan:))). M-asteptam sa fie mai greu cu ea.
Povestile sunt minunate, Ioan a citit cartile de doua ori la rand, iar Ana ma punea sa i le citesc mereu, mereu. Nu o interesa ca e aceeasi poveste. Important era sa ii citesc din Strafurnica.
P.S: am
Primit ieri cartile de la tine. Multumim foarte muuuult! Aseara mai aveau nitel si se bateau pe ele :))). Ana a inceput si ea sa citeasca legat, aseara si-a revendicat toate cartile pt varsta ei din colet. Era franta, dar i-am zis intr-o doara sa citeasca introducerea din “nu vreau sa fiu broasca”. Pai… Nu se mai oprea. Iar Ioan citea cu coltul ochiului din cartea ei, sperand ca se va plictisi :))).
Multumesc mult!
Buna! AI idee daca e buna si pentru copiii cu rotacism (care nu.L pot pronunta pe “r”)?Mersi!
Nu stiu, au si exercitii pentru r dar nu stiu cat de utile sunt. Mai bine ii contactezi direct pe cei de la dictie.ro si ii intrebi.
Parerea mea e ca poate fi un punct de plecare, un stimul. Depinde f mult de copil, oricum. Lui Ioan nu-i placeau exercitiile, il apuca plansul. Dar povestile l-au fermecat.