Legea pe-nţelesul tinerilor, Cristi Dănileţ, Humanitas

De o carte ca Legea pe-nţelesul tinerilor scrisă de judecătorul Cristi Dănileţ cred că era foarte mare nevoie la noi în ţară. Nu doar că educaţia civică e ceva ce (cam) lipseşte din programa şcolară, iar unde e, se face prost, dar, în general, nici în familie nu se discută foarte multe dintre aspectele abordate în carte.

De judecătorul Cristi Dănileţ e posibil să mai fi auzit până acum, datorită implicării sale în educarea tinerilor cu privire la legislaţie şi justiţie. În 2014, Cristi Dănileţ a fost premiat la Gala Oameni pentru Oameni, unde a fost nominalizat de asociaţia Viaţă fără violenţă la categoria Proiecte de implicare în comunitate. În afară de faptul că a mers în şcoli, unde a discutat cu tinerii despre drepturile şi responsabilităţile lor ca cetăţeni, judecătorul a contribuit (atât cu informaţii, cât şi financiar) la întocmirea şi tipărirea broşurii Unde-i lege, nu-i tocmeală, un manual de educaţie juridică, pe care l-a distribuit gratuit în cadrul programului Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoli.

Am avut bucuria de a fi în sală atunci când Cristi Dănileţ a luat acest premiu şi am fost impresionată de claritatea discursului său, de ideile sale şi de deschiderea spre educarea tinerilor. Am ştiut de atunci că e un om care merită mai multă promovare şi i-am urmărit sporadic activitatea profesională. Prin urmare, o să înţelegeţi de ce m-am bucurat atât de mult când am văzut că a apărut la Humanitas o carte semnată de el şi adresată copiilor peste 14 ani (nu scrie clar în carte, dar eu aşa aş recomanda-o), mai ales că de la 14 ani, copiii pot răspunde penal pentru faptele lor.

Volumul Legea pe-nţelesul tinerilor este unul mai complex decât mă aşteptam. Abordează atât de multe subiecte legate de drepturile şi responsabilităţile copiilor, de legislaţie şi reguli sociale, de răspundere morală sau penală, de comportamentul în societate şi la şcoală, încât nu simt că există vreun subiect de educaţie juridică şi civică pe care autorul să nu-l fi abordat.

Informaţiile sunt foarte variate şi se referă la copil ca individ, ca făcând parte dintr-o familie şi ca element al unei societăţi. Cele cincisprezece capitole abordează subiecte precum drepturile copiilor, identitatea şi familia din care face parte un tânăr, sănătatea, viaţa intimă, şcoala, munca, mijloacele de comunicare, luarea deciziilor, procesul judiciar, condiţiile în care poate călători, actele şi bunurile sale etc.

Foarte multe informaţii au fost noi şi pentru mine, în special din capitolul Tânărul şi şcoala (completat la final de cea mai recentă versiune a Statutului Elevului) dar şi din capitolul Tânărul, actele şi bunurile sale (de exemplu, nu ştiam că de la 14 ani, copilul poate primi pensia alimentară direct de la părintele plătitor, că îşi poate deschide un cont bancar sau că îşi poate ridica singur alocaţia de stat).

Capitolul Tânărul şi mijloacele de comunicare cred că este unul care ar trebui memorat şi repetat şi în somn de toţi adolescenţii. Acolo se explică clar cum e cu pericolele din social media, cu răspunderea penală pentru bullyingul cibernetic, cu dreptul la propria imagine (asta apropo de pozele făcute oriunde şi oricând şi postate aiurea pe net) şi cu mijloacele prin care te poţi apăra atunci când eşti atacat virtual.

Din capitolul Tânărul implicat în procesul judiciar, adolescenţii pot afla că sunt foarte multe lucruri pentru care pot da socoteală legii şi că lipsa de informare nu te absolvă de vină. De altfel, aţi fi surprinşi să aflaţi câte lucruri aparent nesemnificative din viaţa de zi cu zi pot constitui infracţiuni sau contravenţii.

Am spus mai sus că recomand cartea peste 14 ani pentru că se abordează explicit subiecte precum violul, incestul, omorul, tâlhăria etc, exemplificate cu speţe reale, unele chiar foarte bine cunoscute din presă, însă cred că părţi din ea pot fi citite încă de la clasa a cincea sau mai jos, în special capitolul Tânărul şi şcoala, pentru că sunt informaţii foarte utile despre cum se poate apăra elevul în cazul în care este discriminat, hărţuit sau agresat de un cadru didactic sau de un coleg.

Spicuiesc aleatorii alte informaţii pe care le puteţi afla (sunt prea multe ca să le enumăr pe toate): ce înseamnă codurile de culoare în meteorologie, ce înseamnă culorile steagurilor arborate de salvamari, numere de telefon la care pot apela persoanele în dificultate, cum recunoşti tipul de semnal de avertizare (impulsurile sonore care se aud în oraş în caz de atac aerian, calamităţi naturale etc), semnificaţia numerelor din CNP, ce înseamnă partid de dreapta sau de stânga, cum se desfăşoară un proces penal şi care este rolul fiecărei părţi implicate (judecător, procuror, grefier, avocat, inculpat etc), cum se poate ajunge om al legii etc.

Am fost şi la lansarea cărţii de acum două zile la librăria Humanitas Cişmigiu şi am venit cu atâtea notiţe, încât nu ştiu cum aş putea să le includ în acest articol, aşa că o să încerc să le sintetitez cu altă ocazie. Însă pe tema drepturilor copilului sunt foarte multe de discutat într-o ţară care, paradoxal, are legislaţie foarte bună pe tema asta, dar care nu este implementată.