Dincolo de iarnă – Isabel Allende, editura Humanitas

Dincolo de iarnă este prima carte de Isabel Allende pe care o citesc, dar cu siguranţă nu va fi şi ultima, căci tocmai am primit cadou de la Vavaly Insula de sub mare, de aceeaşi autoare, şi plănuiesc să-mi mai cumpăr câteva dintre primele ei romane traduse la noi.

Din câte înţeleg, această carte este diferită de celelalte scrise de Allende, deoarece este un roman contemporan, spre deosebire de predecesoarele ei, care se petrec în alte epoci. Fără a avea cu ce s-o compar, pot spune că mi s-a părut o carte bună, pe care am citit-o destul de captivată, întrebându-mă unde avea să ducă firul narativ.

Personajele principale sunt Richard Bowmaster, profesor universitar, Lucia Maraz, de asemenea profesor-invitat la Universitate şi chiriaşa lui Richard, şi Evelyn Ortega, o imigrantă sosită ilegal în Statele Unite. Dacă Richard şi Lucia, în vârstă de aproximativ şaizeci de ani, împart aceleaşi îngrijorări legate de bătrâneţe, de singurătate şi de analizarea unui trecut dureros, tânăra Evelyn pare cumva să trăiască doar în prezent, detaşându-se de un trecut înfiorător şi refuzând să se gândească la un viitor incert.

Cei trei ajung implicaţi într-o poveste destul de greu de crezut şi de descâlcit veridic până şi de cel mai talentat scriitor, pe parcursul căreia aflăm povestea de viaţă a fiecărui personaj şi nu oricum, ci pusă într-un context socio-politic care ar trebui să ne facă să fim recunoscători pentru faptul că trăim într-o ţară destul de sigură pentru noi şi copiii noştri.

Evelyn provine din Guatemala, unde găştile violente fac legea şi unde nu există justiţie pentru cei săraci. Lucia provine din Chile unde a avut loc o lovitură de stat militară în timpul căreia mii de persoane şi-au pierdut viaţa fără a li se mai da de urmă vreodată. Richard provine dintr-o familie de evrei, care a reuşit la limită să scape de invazia nazistă din anii ’40.

Fără a vă povesti prea multe, ca să nu vă stric plăcerea cititului, o să vă spun doar că deznodământul este satisfăcător, având în vedere cât de improbabil pare ca acest lucru să se întâmple.

Allende abordează într-o manieră destul de tranşantă subiecte sociale precum imigrările ilegale, traficul de persoane, corupţia, dar şi subiecte umane, emoţionale cum ar fi felul în care oamenii fac faţă doliului, depresiei, bolilor mentale, abuzurilor domestice, căsniciilor nefericite, creşterii unui copil cu handicap şi, cu toate acestea, reuşeşte să facă dintr-o carte cu potenţial apăsător, o lectură foarte plăcută.