Cele mai frumoase poveşti pentru ora de culcare

Uneori îmi e dor de momentele când îi citeam Elizei cărţi ilustrate la ora de culcare, era momentul nostru magic de conectare şi relaxare. Aveam, pe cât posibil, grijă să aleg cărţi cu subiecte mai nevinovate, fără chestii negative, pentru că Eliza era genul de copil care se speria foarte uşor înainte de somn şi avea coşmaruri, uneori legate chiar de ceea ce citeam. Aşa că preferam să las cărţile “grele” pentru alte momente ale zilei şi seara să citim doar poveşti mai simple, haioase, cu animăluţe sau copii care îşi imaginează lucruri frumoase şi, evident, cu multe ilustraţii colorate.

Pe atunci încă nu apăruse oferta atât de bogată a editurii Univers Enciclopedic Junior, dar mă bucur că acum am o grămadă de cărţi de noapte bună din care să aleg unele potrivite pentru Vlad. În cele ce urmează, o să vă prezint câteva dintre cele pe care le am eu.

Noapte bună, micuţă Stea! – o poveste în versuri despre un ursuleţ care vrea să încălzească o stea care pare că a răcit.

Micuţa zână a Lunii – Luna o cheamă pe zână în ajutor pentru a aduce somnul unui ursuleţ care nu reuşeşte să adoarmă. Zâna îşi umple bagheta magică cu cel mai fin praf de Lună şi îşi pune în buzunar morişca cu cântece de vise, apoi pleacă în zbor spre ursuleţ.

10 zâne spun noapte bună – o poveste în versuri de numărat descrescător de la zece zâne care adorm diverse animăluţe până la ultima zână care îl adoarme chiar pe copilul tău!

Omuleţul care aduce somnul – Omuleţul care aduce somnul trece pe la diverse animăluţe care nu pot adormi pentru că ba aud zgomote înfricoşătoare, ba le e frică de întuneric, ba cred că îi pândeşte un monstru, ba se simt singuri sau rătăciţi, le e frig sau sunt bolnavi. Omuleţul are câte ceva pentru fiecare, ca să-i ajute să doarmă liniştiţi.

Lunabella, poneiul fermecat – micuţa Luiza este speriată că va merge la o grădiniţă nouă, dar poneiul Lunabella şi cu fetiţa din stele coboară la ea şi îi dau încredere pentru a doua azi. Poneiul şi Lunabella chiar o însoţesc la grădiniţă şi o îndeamnă să încerce o dată şi încă o dată, chiar dacă i se pare că a dat greş de prima oară. Totul e să găsească un punct comun cu băiatul cu care vrea să se împrietenească. Mi s-a părut o carte foarte bună despre puterea perseverenţei şi abilitatea de a găsi un limbaj comun cu cineva care pare complet diferit.

Nu pot dormi! – când Cârtiţă nu poate să doarmă, se duce la Şoricel să-l ajute. Acesta îi citeşte poveşti, îi face lumină, apoi întuneric, apoi cald, apoi răcoare şi apoi Cârtiţă adoarme. Şi e rândul Şoricelului să nu poată adormi de la sforăitul prietenului său!

Când mergem seara la culcare… – o carte în versuri despre ritualurile de culcare ale diferitor copii: unii dorm în patul lor, cu păpuşa preferată, alţii în pat cu părinţii, un copil adoarme pe canapea, un alt copil doarme la bunici. Cu ilustraţii care sugerează mai multe tipuri de familii (bi şi monoparentale) şi personaje (băieţei şi fetiţe), această carte se adresează tuturor copiilor.

Steaua de noapte bună – pe fetiţa din carte o cheamă tot Eliza, ca şi pe fata mea, şi îi este frică de întuneric. Apoi a venit la ea o stea căzătoare care a ajutat-o să-şi depăşească această teamă.

Somn uşor, micuţule şoricel! – o carte cu versuri despre ritualul de culcare al şoricelului: se spală pe dinţi, stă pe oliţă, se îmbracă cu pijamaua, îşi bea lăpticul, se stinge lumina, primeşte un pupic. Copiii se vor simţi confortabil citind despre acţiuni care le sunt familiare şi vor avea impresia că şi viaţa lor este o poveste.

Ce se-aude, şoricelule? abordează teama de zgomotele care se aud în întuneric şi pe care copiii le hiperbolizează: uşa unui dulap care scârţâie, ticăitul ceasului sau robinetul care picură sunt nişte fantome care vor să-i înhaţe.

Cărţile au un format necartonat, ilustraţii integral color şi au preţuri care pornesc de la 7 lei.