Judith Kerr, autoarea cunoscută pentru seria cu pisica năzdrăvană Mog, a revenit la editura Panda cu un roman pentru copii, care are în centrul acţiunii un pui de focă: Foca domnului Cleghorn.
Pornind de la o întâmplare reală, dar cu final nefericit din copilăria ei, Judith Kerr creează o poveste dulce-amăruie cu care se va identifica orice iubitor de animale care a făcut măcar o dată imposibilul pentru a salva un pui de vrabie, o pisică abandonată sau un căţeluş flămând.
Domnul Cleghorn este un bătrânel recent pensionat care, pentru prima dată în viaţa lui, se decide să facă o călătorie să-şi viziteze vărul. Acolo ajunge, fără să vrea, în postura de salvator al unui pui de focă, pe care se decide să-l ducă la grădina zoologică din oraşul lui. Aşa începe o aventură pe care domnul Cleghorn nu avea cum s-o prevadă dar care îl va duce spre un deznodământ neaşteptat: domnul Cleghorn nu va câştiga doar un prieten necuvântător, ci şi o soţie şi, în cele din urmă, o afacere care să-i alunge plictiseala pensionării.
Cartea mi-a amintit vag de o comedie pe care am prins-o la tv mai demult, ceva cu Jim Carey care ţine în apartament nişte pinguini, nu-mi aduc aminte cum se chema şi nici nu era genul meu de film, dar Vlad era atât de încântat când vedea pinguinii la televizor, încât am lăsat filmul să ruleze pe fundal. Evident, mi s-a părut extrem de improbabil să poţi ţine nişte pinguini într-o casă, aşa cum e improbabil să ţii şi un pui de focă pe balcon, dar, cu puţină documentare, domnul Cleghorn a reuşit să facă asta până când a fost prins de portar şi somat să scape de animal.
Împreună cu doamna Craig, domnul Cleghorn citeşte cărţi de zoologie, pentru a afla cum să hrănească şi să îngrijească puiul de focă. Îi face un spaţiu special în balcon, îl stropeşte cu apă, îi dă lapte amestecat cu ulei de ficat de cod, apoi îi cumpără peşte. Şi în tot acest timp îi caută o grădină zoologică potrivită. Domnul Cleghorn şi doamna Craig se ataşează atât de mult de animal, încât refuză să-l lase la grădina zoologică din apropiere, unde animalele nu au suficient spaţiu şi apă pentru a sta confortabil.
Cartea abordează multe subiecte inspirate din viaţa reală: singurătatea pensionarilor şi sentimentul de inutilitate pe care îl au bătrânii odată ce renunţă la serviciu, felul în care animalele apropie oamenii, condiţiile nepotrivite din grădinile zoologice din cauza celor care sustrag fondurile destinate animalelor, practicile de vânătoare.
Ca să vă faceţi o idee, puteţi citi primele şapte pagini aici.