Vi s-a întâmplat vreodată să fiţi convinşi că aţi făcut o alegere genială, să vă mai şi contraziceţi cu partenerul pe tema asta şi să realizaţi, până la urmă, că aţi dat-o de gard? 😀 Cam aşa am păţit-o eu cu tricicleta multifuncţională Mini Micro, pe care am cumpărat-o pentru Vlad din banii primiţi cadou la botez, acum un an.
Ştiţi când am văzut prima oară tricicleta asta? Acum vreo trei sau patru ani, când Vlad nu era nici măcar idee, darămite realizare 😀 Mi-a plăcut atât de mult, iar copilul care o avea părea fascinat de ea, aşa că am reţinut numele şi când a venit vorba să-i cumpăr ceva lui Vlad, la Mini Micro m-am gândit prima oară.
Am vrut să-i cumpăr ceva deosebit, care să-l ţină mai mulţi ani, să fie util pe termen lung şi să reprezinte o investiţie în sine. După ce m-am tot uitat pe net, am ajuns la concluzia că o tricicletă multifuncţională Mini Micro ar fi ideală pentru asta. Am cumpărat-o de pe KiddyShop.ro.
Mini Micro m-a cucerit de la prima vedere pe net
- are un design elegant, cu linii simple, e aproape o operă de artă
- are un compartiment de depozitare, unde îi punem apă, şerveţele şi gustări când ieşim afară
- avem varianta cu mâner de împingere, aşa că îl putem plimba şi noi cu ea
- funcţionează ca tricicletă fără pedale, ceea ce, teoretic, îl ajută pe copil să se pregătească pentru mersul pe bicicletă
- se transformă în trotinetă cu mâner ajustabil, aşa că poate fi folosită până pe la 5 ani, cel puţin.
- este uşoară, compactă, încape în orice portbagaj.
- se transformă destul de uşor în trotinetă dacă se plictiseşte copilul de stat pe ea, doar că trebuie să aveţi la voi un imbus ca să scoateţi şaua.
Apoi am scos-o la plimbare…..
- este destul de instabilă deoarece are cele două roţi în faţă, plus că roţile sunt concepute astfel încât să poţi vira extrem de uşor, ceea ce a dus la mici accidente. Vlad a luat câteva căzături cu ea.
- nu are ham/curele de securizat copilul, nici spătar. Vlad aproape sare din ea când se plictiseşte, nici nu aşteaptă să opreşti.
- nu are suporţi adecvaţi pentru susţinerea picioarelor, atunci când părintele împinge la tricicletă, drept pentru care Vlad îşi târâie picioarele pe jos – ceea ce a dus la pantofi stricaţi în vârf. Există două aripioare minuscule unde se pot, teoretic, pune picioarele, însă nu sunt suficiente.
- copilul nu trebuie s-o ţină în echilibru când merge, aşa că partea cu pregătirea pentru mersul pe bicicletă nu se mai aplică.
- mie îmi e foarte greu s-o manevrez de mâner, mai ales la curbe.
- Vlad se plictiseşte imediat de ea şi o ia la goană, aşa că am un stres în plus când trebuie să alerg după copil şi să supraveghez şi tricicleta. La cât a costat, nu prea mi-ar conveni să dispară în secunda în care m-am întors cu spatele la ea 😀
Concluzii
- Nu le cumpăraţi copiilor chestii cu mult timp înainte, presupunând că o să le placă 😀 Copiii se dezvoltă diferit şi au nevoi diferite.
- Cumpăraţi lucruri abia după ce aţi evaluat nevoile voastre curente. De exemplu, nouă ne-ar fi prins mai bine o bicicletă fără pedale mică, de plastic, care să ocupe foarte puţin spaţiu, să fie uşoară şi ieftină şi să nu-mi pară prea rău că stă nefolosită în casă 😀
Oh,daaaa, de cele mai multe ori :)).
Acum, doar incerc marea cu degetul :)). Daca el zice nu de prima data, eu mai incerc 1 data :)). Daca zice nu si a doua oara, ma linistesc :)))
Încă nu,o sa vina si timpul meu
Imi pare rau ca nu vi se potriveste. Noi am folosit dupa 1 an motocicleta aceea de plastic, pe care o vezi la toti copiii prin parc. A costat 50 lei si a fost folosita intens, pana spre 4 ani, cand a trecut direct la bicicleta fara roti ajutatoare.
Din aia caut şi eu.
Eu am mai cumparat de-a lungul timpului jucarii educative sau pentru dezvoltarea motricitatii. Au avut parte de aceeasi lipsa de interes.
Şi la noi la fel! Mai ales cu jucăriile din lemn scumpe şi alese pe sprânceană 😀 Iubeşte, în schimb, pietrişul :)))