Cred că undeva în inima fiecăruia dintre noi există un ochi pentru trecut. Dacă îl găseşti şi îl deschizi, atunci toate cele care au fost ţi se arată altfel, mai apropiat, mai familiar. Înţelegi miezul de adevăr al lucrurilor şi ajungi să simţi că realmente te înrudeşti cu cei despre care scrie prin cărţile de istorie.
Asta îmi propun să le transmit copiilor: aveţi în voi un ochi special, cu care vă puteţi vedea strămoşii. Va fi magic, ca un film de aventuri, cu mistere şi poveşti fabuloase. Trebuie doar să căutaţi în voi ochiul acesta şi apoi să priviţi filmele dintre paginile cărţilor. (Simona Antonescu)
Editura Nemi (divizia de carte pentru copii a editurii Nemira) lansează Istoria povestită copiilor, de Simona Antonescu, cu ilustrații de Alexia Udriște – o serie de romane care-i va familiariza pe micii cititori cu istoria și legendele românilor.
Cărțile din serie vor prezenta istoria României prin ochii a doi frați gemeni, Ilinca și Călin, care găsesc într-un cufăr vechi din podul casei un manuscris (magic). Copiii se întorc în timp în diferite perioade istorice (cea mai îndepărtată e vremea lui Decebal, cea mai recentă e Marea Unire din 1918) și cunosc astfel viața oamenilor din acele timpuri.
Nobilul Aeticus şi o călătorie în jurul lumii – fragment în avanpremieră
Pe o scândurică nu mai mare de două palme închipuise un omuleț din lut, așa cum Călin își amintea că făcea din plastilină, pe vremea când era mult mai mic. Îl împodobise cu coji de ouă roșii, îi făcuse ochi, nas și gură, iar în mâna lipită de scândurică îi înfipsese un capăt de lumânare. Pe vârful creștetului, omulețul din lut avea un smoc de iarbă în chip de păr.[..]
– Un Caloian! [..]
– Astăzi este marțea a treia după Sfintele Paști, când se trimit Caloienii după ploi. Ne strângem noi toți, copiii, și facem Caloieni din ăștia, arătă copilul spre păpușa lui din lut, cu veșminte din coji de ouă roșii. Îi așezăm în răclițe, care sunt niște sicriașe, ori măcar pe o scândurică așa cum este asta, și le dăm drumul pe o apă curgătoare. Dacă știi să le cânți Caloienilor, atunci ei merg până la izvoarele ploilor și le dezleagă, astfel încât primăvara să fie mănoasă.
Am să te iau și pe tine pe lunca Istrioarei, un fir de apă care se varsă direct în mare, să vezi mulțime de copii cu mulțime de Caloieni, care mai de care mai împodobiți. Taica părintele s-a înverșunat multă vreme să ne dezvețe de obiceiul ăsta pe care-l ținem de la moșii noștri. Și dacă a văzut că nu se poate înțelege cu noi, atunci ne-a oprit să mai facem Caloieni ori de câte ori cerem ploaie, dându-ne voie să-i facem o singură dată în an, anume în marțea a treia după Sfintele Paști. Și ne-a dat cântece noi pentru Caloienii trimiși pe apă. O să le auzi și tu.
[…]
Pe înserat lunca Istrioarei se umplu de copii. În apropiere se vedeau zidurile cetății, albe ca de cretă, din mijlocul cărora se înălțau din loc în loc coloane înalte purtând deasupra statui.
Din polisul Histria continuau să iasă alaiuri vesele ce purtau pe brațe Caloienii pregătiți de sărbătoare. Veneau pe drumul pietruit, unindu-se câte două-trei grupuri în același cântec:
Iene, Iene, Caloiene,
Ia cerului torțele
Și deschide porțile,
Și pornește ploile,
Curgă ca șuvoile,
Umple-se fântânile,
Să răsară grânele.
Copiii de toate vârstele cântau și se roteau, cu brațele ridicate spre cerul din care cereau ploaie. Pe creștete purtau coronițe împletite din crenguțe tinere, iar în jurul mijlocului, peste togile mai bogate ori mai sărace, se încinseseră cu ramuri lungi de salcie ce săltau în ritmul jocului lor.
[..]
Într-o margine a luncii, un grup mai retras de copii puseseră capete de lumânări aprinse în Caloienii lor, iar acum le dădeau drumul pe apă, cu altfel de cântece:
Iene, Caloiene,
Tinerel te-am îngropat,
De pomană că ți-am dat,
Apă multă și vin mult,
Deie Domnul ca un Sfânt,
Apă multă să ne ude,
Să se facă poame multe.
Şi pentru că aceste cărţi sunt un proiect drag sufletului meu (nu am avut nicio contribuţie la el până acum, sper să am de acum înainte şi să vă conving că merită atenţia voastră), vă invit pe 5 mai, la librăria Humanitas Cişmigiu din Bucureşti la o lansare inedită, unde vom avea şi un joc pentru copii, în cadrul căruia vor căuta o “comoară”, la fel ca cei doi copii din carte. Vorbitori vor fi Simona Antonescu (autoarea), Alexia Udrişte (ilustratoarea), Laura Câlţea (coordonatoarea colecţie) şi Laura Frunză (eu 😀 ).
Accesul la eveniment se face pe baza unei rezervări prealabile prin Eventbook.
Abia aștept să le citesc.