Tips and tricks pentru a (re)defini relaţia copiilor (şi a noastră) cu banii

Acum două sâmbete am fost prezentă în sală la evenimentul Educaţie la liber sau liber la educaţie susţinut de Oana Moraru, Gaspar Gyorgy, Adrian Asoltanie şi Carmen Iorgulescu, unde blogul meu a fost partener media. Pentru că multe fete au scris deja despre conferinţă, oferind foarte multe informaţii despre ce s-a discutat, dar şi pentru că multe lucruri trebuie auzite din gura vorbitorului şi nu reproduse, o să-mi concentrez articolul pe câteva sfaturi cu privire la cum să ne redefinim relaţia cu banii şi cum să le transmitem copiilor valori sănătoase legate de relaţia lor cu banii.

Oana Moraru

Recomandare de cărţi:

• Tony Wagner, Most Likely to Succeed care, printre altele, analizează biografiile unor oameni de succes pentru a afla ce i-a făcut pe aceştia să devină faimoşi şi bogaţi. Concluzia? Au avut părinţi care să le încurajeze independenţa şi să-i susţină.

Cum programăm convingeri sănătoase legate de bani:

• Tehnica vizualizării – metoda atleţilor, să-ţi imaginezi scopul în cele mai mici detalii.
• Colajul/Harta dorinţelor – un colaj cu idei despre viitor, carieră, planuri personale, achiziţii materiale şi nemateriale
• Jurnalul recunoştinţei – un caiet în care să scrie zilnic câteva lucruri pentru care e recunoscător.
• Voluntariatul – să oferi timp şi efort pentru ceilalţi
• Donaţiile – să oferi bani sau bunuri celor care au nevoie

Gaspar Gyorgy

Recomandare de cărţi:

• Ce este educaţia financiară, de fapt? – editura Curtea Veche
• The Soul of Money, Lynne Twist
• Mindful Money – J.K. DeYoe

Paşi pentru reprogramarea propriei relaţii cu banii

Pasul 1: Schimbarea începe cu noi – schimbă-ţi mindset-ul!

Pasul 2: Avem nevoie să facem pace cu banii!

• E una dintre cele mai longevive relaţii pe care le avem în viaţă
• Suntem vrednici să avem bani şi bunăstare financiară
• Nu este nicio ruşine în a vrea să ai bani

Pasul 3: Îmbunătăţeşte-ţi relaţia cu tine – creşte-ţi nivelurile de autocontrol, stimă de sine şi optimism.

Adrian Asoltanie

Educaţia financiară e ca educaţia sexuală: nu e despre bani, respectiv despre sex. Este despre relaţii, valori, sănătate, amânarea satisfacţiei.

Şapte valori legate de educaţia financiară pe care trebuie să le transmitem copiilor:

1. Oameni, nu obiecte: mereu apar obiecte pe care copiii şi le doresc. Trebuie să ne întoarcem de la obiecte la oameni.

2. Încearcă experienţe şi idei noi: copiii au nevoie de experienţe ca să se pregătească pentru viaţă.

3. Munceşte – oferă valoare altora. Lăsaţi copiii să muncească, unde muncă înseamnă acumularea de competenţe noi, potrivite vârstei. Un copil nu trebuie plătit pentru lucruri pe care le face pentru:

• corpul lui: mănâncă un măr, se spală pe dinţi
• spaţiul lui: ordine în camera lui
• mintea lui: citeşte o carte

4. Câştigă – fii recompensat. Banii vin atunci când faci ceva bun pentru altcineva, când acoperi o nevoie a cuiva.

5. Economiseşte pentru visele mari şi pentru libertate. – ideea de amânare a recompensei.

6. Cheltuieşte – cu înţelepciune şi echilibru interiror.

7. Dăruieşte – fii generos!

Două idei de-ale lui Adrian Asoltanie cu care eu nu sunt de acord:

• să nu dăm bani de buzunar copiilor. Chiar cred că nu e nicio tragedie şi nici nu-i învăţăm vreun comportament financiar nepotrivit, dacă le dăm o sumă mică pe lună să facă ce vor cu ea, fie să-i cheltuie, fie să-i economisească. Ideal ar fi să-i învăţăm ce să facă cu banii, nu să nu le dăm deloc. Eu nu-i dau Elizei nimic la acest moment, însă mă gândesc că ar fi cazul să încep. Nu are cum să înveţe să gestioneze bani, dacă nu are bani deloc.
• să îi plătim pe copii pentru efectuarea unor treburi casnice. Nu o s-o plătesc niciodată pe Eliza pentru ajutorul oferit în gospodărie, pentru că la noi în casă toată lumea îşi aduce contribuiţia la bunul mers al familiei şi al casei, fără să obţină recompensă materială. Sunt, însă, de acord să îi plătim pentru acele lucruri pe care oricum le externalizăm: adică dacă avem femeie la curăţenie şi la călcat şi avem un copil suficient de mare să facă toate treburile astea, atunci da, e ok să îi plătim. Sau să spele maşina, dacă e cazul.

O idee cu care sunt de acord şi pe care încerc să o implementez în prezent:

• să îi învăţăm pe copii sistemul de economisire cu plicuri: 50% din venituri merg în plicul cu economii, 40% merg în plicul destinat micilor cheltuieli şi 10% merg în plicul de donaţii.

Carmen Iorgulescu

Trainer de educaţie antreprenorială, Carmen Iorgulescu a povestit despre cum poţi încuraja spiritul antreprenorial al copilului. Părerea mea despre asta e că e ok să ne ducem copiii la cursuri de educaţie antreprenorială, unde pot face asta într-un cadru organizat, însă nu sunt neapărat de acord să încurajăm spiritul ăsta antreprenorial aşa oriunde, oricând pentru că eu, cel puţin, am avut numai experienţe neplăcute cu genul ăsta de iniţiative.

Eliza a fost fraierită în parc de diverşi copii cu spirit din ăsta afacerist să cumpere slime, brăţări şi alte prostii şi poate ar fi fost o ocazie bună s-o învăţ pe Eliza că există şi escroci care îţi iau 100 de lei pe un slime, dar am preferat să recuperez banii prin intermediul adulţilor şi să-i retrag Elizei privilegiile financiare o vreme până înţelege că nu tot ce zboară se mănâncă.

Şi mai cred că noi părinţii trebuie să fim foarte atenţi la ce fac copiii cu banii, la provenienţa acestora (era un tătic în sală care nu ştia exact de unde are copilul său 500 de lei, pretinzând că îi câştigase vânzând pietre sau cam aşa ceva – eu tare aş vrea să ştiu cui le vânduse) şi să fim foarte atenţi la orice obiect nou apare sau dispare din casă. Eu şi un creion sau un pix dacă văd la Eliza o întreb de unde îl are sau dacă remarc un ambalaj de dulciuri sau ronţăieli şi ştiu că n-a avut bani de unde să şi le cumpere, o iau la întrebări de unde le-a cumpărat sau primit.

Altă chestie interesantă pe care a spus-o Carmen Iorgulescu a fost că trebuie să avem un obiectiv de economisire, altfel nu vom fi perseverenţi în procesul de economisire. Şi aşa şi este: dacă nu-ţi spui că vrei să cumperi x lucru, de x bani, vei fi tentat să tot intri în economii, pentru că în fond nu ştii cât vrei să strângi şi pentru ce.

Cam astea au fost informaţiile cu care am rămas, cu siguranţă s-au spus mult mai multe, dar cu multe puncte de vedere fie nu am fost de acord, fie nu mi se potriveau astfel încât să le pot procesa şi reproduce, aşa că doar atât am reuşit să sintetizez. Sper să vă ajute!