Turist în România – vacanţă cu peripeţii la Băile Tuşnad (1)

Dacă anul trecut am vizitat zona de nord a Moldovei şi o parte din Oltenia, anul acesta am decis să încercăm o părticică de Ardeal şi am început cu zona Băile Tuşnad-Praid-Sovata. Traseul a fost determinat de faptul că plecam din Piteşti (după ce luam fetele din tabăra de la Mărăcineni) şi destinaţia finală era Iaşi. Astfel, am petrecut câteva zile frumoase şi pline de peripeţii într-o zonă montană superbă.

Ziua 1

Am plecat din Bucureşti pe la 11, am ajuns la Mărăcineni, am luat fetele din tabără (pe Eliza şi pe fina mea, Mădălina) şi am plecat spre Băile Tuşnad. Am ajuns în jur de ora 7 în Băile Tuşnad şi ne-am cazat la pensiunea Szurdok, e chiar la drumul principal. O găsiţi pe turistinfo.ro dar nu vă recomand s-o căutaţi. Noi am ajuns la ea căutând camere cu 4 paturi (e foarte greu de găsit cazare când ai trei copii), care să nu coste cât un city break la Praga.

E drept că nu ne-a costat mult (90 de lei pe noapte) dar a fost o experienţă destul de neplăcută: camera insalubră (plină de pânze de păianjen, lenjeriile îndoielnic de curate, pe jos gresie, parţial acoperită cu o mochetă soioasă), baia cu obiecte sanitare vechi şi hârtie igienică de pe vremea răposatului (plus că uşa nu se închidea bine şi se auzea tot 😀 ), geamuri cu cercevele de lemn scorojite, calorifere ruginite, frig de am dormit cu hanorace pe noi şi gălăgie (auzeam tot de pe hol, trecea trenul în apropiere).

Aveau, în schimb, o curte frumoasă şi verde, cu pomi şi o tufă de zmeură şi cu un leagăn din lemn şi o trambulină pentru copii, iar gazda era destul de prietenoasă. Am văzut că era plină pensiunea, şi seara unii oaspeţi făceau grătar afară.

După ce ne-am cazat, am ieşit să mâncăm. Voiam la Han Secuiesc, un restaurant recomandat de Ina, dar nu mai aveau mese libere afară şi n-am vrut să stăm înăuntru, aşa că am plecat mai departe. Eram foarte obosiţi după atâtea ore de mers cu maşina, aşa că ne-am oprit la terasa unei pensiuni, unde am mâncat o ciorbă ardelenească insipidă şi fetele au împărţit o porţie de caşcaval pane congelat. Nu-mi aduc aminte cum îi chema dar nu-i recomand, erau în zona parcului pentru copii, mai în vale.

Ziua 2

Ziua a doua a debutat cu un mic dejun la Han Secuiesc, am stat la terasă, era plăcut afară, aşa că ne-am lungit la cafea şi pâine cu dulceaţă până mai târziu. Ideea era să sărim prânzul şi să luăm direct cina, ca să putem vizita mai multe locuri. Nu recomand slănina de la Han Secuiesc, e o chestie cumplit de sărată cu un şorici mai tare ca talpa bocancului. Ouăle, brânza şi dulceaţa au fost ok.

După mic dejun, am plecat spre Lacul Sfânta Ana. Am mers cu maşina până la intrarea în rezervaţie, am parcat şi apoi am luat-o pe jos. Taxa de parcare sus: 10 lei. Taxa de parcare jos lângă lac: 20 de lei.

E un traseu cam de jumătate de oră până la lac şi e foarte plăcut, e chiar păcat să-l faceţi cu maşina, mai ales că sunt multe tufe de zmeură şi frăguţe pe drum şi copiii au ronţăit din plin la ele, chiar dacă s-au ales cu urzicături în acest proces 😀

Pe drum puteţi urca şi la belvedere, de unde se vede frumos lacul şi peisajul din jur.

La lac, după ce am mâncat un colac secuiesc foarte bun, ne-am aşezat pe o bancă. Fetele au vrut să intre puţin cu picioarele în apă şi le-am lăsat, deşi scăldatul este, mai nou interzis. Le-am specificat că nu e voie să înoate, doar să-şi înmoaie puţin picioarele la mal. Evident, că Vlad a vrut şi el şi de aici dezastrul.

Vlad a picat cu faţa în apă, lucru care nu l-a împiedicat (după ce a fost schimbat şi şters) să ceară din nou la apă şi la fel şi una dintre fete, care ţinea musai să facă echilibristică pe pietre, a căzut cu fundul în apă. Apa la mal nu e adâncă deloc şi intrarea e lină, deci nimeni n-a păţit nimic, doar ne-am distrat cu toţii.

Nu prea ne-am mai distrat când am ajuns la pensiune şi am descoperit că uitasem în parcare un rucsac cu lucrurile ude ale lui Vlad, plus una dintre jucăriile de somn şi maşinuţa lui de poliţie preferată, dar asta e altă discuţie deja, bine că nu aveam bani şi acte în el, că hainele se mai cumpără.

După ce ne-am luat costumele de baie şi prosoapele, am plecat spre Centrul Wellness Tuşnad, unde am intrat la piscină. Preţuri pentru 3 ore: 30 lei adulţi şi 20 copii (copiii noştri, cei sub 130 cm aveau 15 lei intrarea), iar copiii sub 3 ani – gratuit.

Centrul Wellness are o piscină de 130cm, un bazin cu apă termală caldă, un bazin cu apă caldă cu elemente de hidromasaj, un jacuzzi, nişte saune şi o piscinuţă pentru copii. Au şi piscină exterioară care comunică cu bazinul cu apă caldă.

După ce am ieşit de la piscină, ne-am hotărât să mergem în căutarea unui restaurant lăudat, aşa că am pornit pe coclauri spre Hanul Moara la Făgădău. Deşi este departe de oraş, a meritat plimbarea pentru că hanul este un mic colţ de rai, cu multă verdeaţă şi frumos decorat. Au şi nişte butoaie enorme pe post de separeuri, unde poţi lua o cină romantică 😀 Noi am preferat terasa.

În general, restaurantul hanului nu este deschis publicului larg, ei gătesc mai mult pentru oaspeţii cazaţi acolo. Dar ne-au primit la masă şi le mulţumim, pentru că am avut o experienţă culinară deosebită. Am mâncat un gulaş de fasole excelent şi o tocăniţă de cerb cu o carne foarte fragedă. Eu nu prea mă dau în vânt după vânat, dar mi-a plăcut să încerc ceva nou. Recomand şi siropurile lor naturale, cel de soc a fost deosebit.

După ce ne-am ghiftuit bine, se cuvenea să facem o plimbare, desigur, aşa că am plecat spre podul suspendat peste Olt, care e în apropierea hanului. Apa era cam învolburată, pentru că plouase, dar afară era atât de plăcut încât am mai fi stat, dacă nu se lăsa întunericul, şi nu aveam chef de întâlniri cu vreun Moş Martin, prin urmare, am luat-o înapoi către pensiune.

Va urma – zona Praid-Sovata

Dacă vreţi să citiţi despre vacanţele noastre anterioare, puteţi urmări proiectul Turist în România aici.