Acum vreo câteva săptămâni am fost la un eveniment în mallul Sun Plaza din Bucureşti, organizat în cadrul seriei de evenimente Sun Vibes, unde s-a discutat despre frumuseţe, împreună cu Valentina Bălaşa-Ario, fost fotomodel şi actual lector de cursuri de machiaj şi vestimentaţie pentru adolescente la Fundaţia Calea Victoriei (printre altele, dar titulatura asta mi-a atras atenţia cel mai tare).
Valentina a vorbit puţin despre modelele care au influenţat-o pe ea în copilărie în ceea ce priveşte frumuseţea: actriţele şi crainicele tv din paginile revistelor comuniste pentru femei şi fata de pe ambalajul pudrei Margareta din gama de cosmetice Mirage.
La vârsta de 8-10 ani, Valentina îşi dorea foarte mult să acceadă spre acel ideal de frumuseţe, însă nu avea cunoştinţele necesare, drept dovadă că şi-a cumpărat pudra respectivă crezând că o va face la fel de frumoasă ca fata de pe ambalaj, lucru care nu s-a întâmplat chiar aşa.
Ni s-a pus întrebarea: ce credem noi că este frumuseţea? Valentina a dat răspunsuri precum simetria feţei, încadrarea în anumite tipare dar şi carisma, acel ceva care vine din interior. La final, am fost întrebate: ce mesaj am vrea să transmitem noi fetelor de 8-10 ani care ne-ar citi blogul?
Deşi nu au fost multe răspunsuri, am fost cam în asentiment cele care am luat cuvântul: să fie autentice, să aibă grijă de ele, să adopte o cochetărie specifică vârstei, un stil de viaţă sănătos = calea către frumuseţe.
M-am gândit şi eu ce aş vrea să transmit Elizei în materie de frumuseţe exterioară şi interioară? Vreau sau nu să se ocupe de acest aspect? Răspunsul meu este da. Valorile mele personale includ:
- să începem cu frumuseţea interioară, poate cea mai importantă dintre toate. Eu pun accent pe cultură, maniere şi un psihic sănătos. De asemenea, calităţi precum generozitatea, altruismul şi empatia pot contribui la crearea acelei aure care transformă, pur şi simplu un om. Toate se pot educa şi încă mai lucrăm la aceste aspecte, pentru că este un proces care poate dura şi o viaţă.
- legat de frumuseţea exterioară, o să încep prin a menţiona îngrijirea propriei persoane: de la igiena personală de bază la folosirea unor produse cosmetice de calitate şi adecvate vârstei. La momentul acesta, trusa cosmetică a Elizei include deodorant, gel special de spălat pe faţă, gel antiacneic pe bază de plante, şampon, balsam. A depăşit de mult etapa în care folosea produse cosmetice pentru copii, acum părul ei are nevoie de îngrijire specială, de exemplu.
- grija faţă de siluetă: aici e un adevărat război pentru că este la vârsta la care ar mânca orice, oricât şi, în special, porcării. Avem des conflicte pe această temă (“nu-i corect să iei dulciurile de la gura copilului!” – exprimarea ei), însă eu mă menţin pe poziţii cu privire la mâncatul sănătos şi diminuarea aportului de dulciuri şi fast-food (sunt conştientă că nu le pot elimina de tot şi nici nu vreau asta, pentru ea e o componentă socială importantă) pentru că ştiu că menţinerea unei siluete zvelte este importantă şi dificilă în perioada pre- şi adolescentină. Iar grija faţă de alimentaţie nu ţine doar de menţinerea siluetei, ci şi de starea generală a organismului care trebuie hrănit corespunzător pentru a fi sănătos.
- grija faţă de tonus: aici intră practicarea unui sport. Eliza face gimnastică de două ori pe săptămână, la care se adaugă activităţile fizice libere: patinaj, role, bicicletă, trotinetă, ski, alergare etc.
- atenţia la vestimentaţie. Eliza nu este un copil excesiv de cochet şi nu acordă o importanţă sporită vestimentaţiei, însă ţine să fie îmbrăcată la fel ca prietenele din grupul ei şi aici avem ceva divergenţe de opinii, pentru că eu încerc să-i transmit alte principii. La partea asta mai avem de lucrat, cine ştie, poate chiar o s-o trimit la unul dintre cursurile de vestimentaţie pentru adolescenţi 🙂
Valorile voastre legate de frumuseţe care sunt?
Sursa foto: Pixababy
Auch… Lovitura sub centura :)))
Ana e de-o cochetărie, de nu-ți poți imagina. Momentan, suntem în război :))). Eu pun pe primul loc aspectul interior, ea pe cel exterior. Deși are doar 7 ani, mă depășește cu mmuuult. Dintotdeauna a fost atenta la aspectul fizic. Atât de atenta, încât mă dispera. Mă roagă să îi prind părul cateodata. Imediat după ce termin, își mângâie părul să vadă dacă are vreo “gâlmă” pe undeva. Sau, mă pune sa ii fac poza ,la partea din spate ,pt că încă nu a descoperit că poate folosi încă o oglinda :))). Daca nu ii convine, imediat îl desface. Îmi vine să…
Nu mai vorbesc de hăinuțe…sa nu care cumva sa nu se asorteze, sau sa fie vreo pata sau un miros suspect :d.
Cred că toate astea au venit la pachet când am nascut-o :d. Eu nu sunt nici 20%din cat e ea preocupata de aspectul fizic. Lucru care mare mă epuizează :d. Iar Maria … Vine din urmă, în forță :)))
Cred că ţine şi de personalitatea fiecărui copil. Am o fină care se spală perfect pe dinţi şi pe mâini, e mega atentă cu pieptănatul, se schimbă des de haine, e foarte orientată spre o igienă personală riguroasă. Şi sunt alţii de care tre să te rogi să se spele pe dinţi sau să-şi schimbe chiloţii :)))))
Buna ziua!Puteti denumi produsele din trusa cosmetica a Elizei?
Da, are un gel de spălare cu kombucha de la Andalou Naturals (se găseşte în farmacii sau în magazinele Secom), gelul antiacneic e Acneogel de la Hofigal (din magazine gen Plafar), deodorantul e luat de la DM, ceva fără săruri de aluminiu, din gama Alverde. Şampon folosim Pantene sau Petit Marseillais dar aduse din străinătate, pentru că cele de la noi sunt mult mai proaste. Gel de duş de la Bioderma, îl folosesc pentru amândoi copiii. Când merge la ski sau în excursii mai are şi un balsam de buze de la Neutrogena.
Fetita mea e…ca mine cand eram mica…se imbraca mult in panataloni, tricouri si adidasi. Are si 2-3 rochite si tot atate fuste..(eu ma si bateam mult cu fratii mei….ea..doar ridica tonul la fratele ei). Ei ii plac lucrurile simple, tricouri simple, panataloni fara chestii pe ei…astfel incat e greu pentru mine sa-i gasesc haine simple, de ex tricouri nedesenate.. La pantaloni e si mai greu..aproape toti pantalonii pt fete sunt mulati, iar ei nu-i plac…asa ca ori ii cumpar marimi mai mari…ori umbla in trening. Ma uit la ea si vad cat de mult simplifica ea lucrurile.
Cosmetice nu are, doar un balsam de buze si o crema pt maini . Nici eu nu ma machiez deloc..dar, cateodata (o data pe luna) cand imi pun un ruj pe buze se uita la mine si-mi spune sa nu ma mai dau..ca rujul ma imbatraneste..
Fetita mea implineste in toamna 11 ani. Si au inceput sa-i creasca sanii iar ea…a inceput sa mearga cocosata :(.. refrenul zilei e : stai drept! Pe mine ma ingrijoreaza acest lucru , am povestit mult cu ea si in contiuare povestim despre schimbarile din corpul ei..dar toate cer timp, nimic nu se schimba peste noapte.
Pentru mine frumusetea vine din simplitate, sanatate si ganduri frumoase . Asta le spun copiilor mei !
Eu legat de postura cocoşată, am o obsesie :)) Eu sunt cocoşată, aşa am stat toată copilăria mea şi mi-a afectat postura, aşa că şi acum, la maturitate, sunt cocoşată. Şi mi-am jurat că voi face orice ca fata mea să nu adopte aceeaşi postură, aşa că de la 3 ani şi până acum a făcut balet/gimnastică şi înot (măcar ocazional). Şi ajută foarte mult postura!
Merge cocoşată ca să ascundă sânii, crezi? Ştiu că multe fetiţe sunt debusolate de noua lor feminitate şi încearcă să ascundă.
Ce frumos …. “frumusetea vine din simplitate, sanatate si ganduri frumoase”
Asa este, iti dau dreptate!
Fetitei mele ii plac rochitele si fustitele, floricelele in par. Asadar are din astea, dar ma straduiesc sa mentin aceste lucruri la nivel de bucurie, nu de cochetarie.
Nu-i plac pantalonii mulati, hainele stramte, e putin greu sa gasesc haine pentru ea pentru ca mai toti pantalonii pentru fetite sunt mulati sau stramti.
Nici eu nu ma machiez deloc, asadar pe partea aceasta n-are de unde se inspira, ma vede doar ca ma dau cu crema.
Tricouri simple, fara desene, din bumbac bun si la preturi destul de bune poti gasi la H&M.
Nu-mi place cand cineva ii spune “stii ca esti frumoasa, nu?”, “esti o printesa”. Oamenii vor sa spuna ceva dragut, dar nu se gandesc ca strica mult, sadesc mandrie si trufie in inima copilului. Contracarez mereu cu “toti oamenii sunt frumosi, toti au ceva deosebit pentru ca pe toti ne-a facut Dumnezeu”.
Daca esti in un om bun, vei fi si un om frumos, asta as dori sa-i transmit fetitei mele.
Da, stiu ca de asta merge asa…cateodata ma prostesc si merg si eu cocosata, asa exagerat sa ma vada: si ea imi zice: nu merge asa ca esti urata! eu zic si ca e prea devreme dezvoltarea fetelor (si nu numai)..ce sa faca o fetita cu niste sani? sanii sunt pentru domnisoare..a mea vrea sa mai copilareasca!!
Eu cred ca este important sa le spune copiilor (baieti sau fete) ca sunt frumosi, ca sunt buni, ca sunt iubiti. Si cred ca e important sa nu conditionam (am inventat un cuvant) aceste afirmatii. ‘Daca esti un om bun, vei fi un om frumos’ este o afirmatie periculoasa pentru ca nu esti niciodata sigur si cand esti adolescent ai nevoie de certitudini.
‘Esti un om bun si frumos’ e o afirmatie mult mai puternica si mai .. utila.
Spun aceste lucruri din perspectiva femeii de 40 de ani careia nu i-a spus nimeni in copilarie si adolescenta ca e frumoasa. Si pentru care afirmatia oarecum intamplatoare a unui ‘prieten’ – ‘nu e frumoasa, dar e foarte desteapta’ – s-a asezat la baza identitatii mele in asa fel incat nici in ziua de azi nu pot sa-mi aud sotul spunandu-mi ‘esti frumoasa’ fara sa raspund automat ‘ba nu’.
Asa ca repet zilnic catre copiii mei afirmatii pozitive ‘esti frumos’, ‘esti istet’, ‘esti inteligent’, ‘esti foarte atent cu …. sora/fratele/prietenul/mine’, ‘te iubesc’.
Si-mi repet zilnic: ma iubesc si ma accept asa cum sunt.
Mi-a plăcut foarte mult comentariul tău! E un aspect la care eu nu mă gândisem deloc. La adolescenţă cred că e important să înţeleagă şi altfel frumuseţea. Că degeaba le spunem noi că numai oamenii buni sunt frumoşi, dacă cele mai adulate din liceu sunt fetele “rele”. În adolescenţă, când eşti confuz cu privire la lucrurile pe care le faci, multe chestii ţi se pot părea rele şi atunci stima de sine poate scădea. Mulţumesc că mi-ai dat de gândit!
Vad in jurul meu multi copii carora li s-a repetat inca de mici “esti frumos/oasa’, “esti istet/eata”, “esti o printesa” si care-au devenit rasfatati. Acum li se pare ca li se cuvine totul si se considera superiori fata de alti copii. Asadar … mie mi-e frica de astfel de laude zilnice, din punctul meu de vedere nu cred ca e bine deloc.
Cred ca uneori sunt anumite contexte sau situatii in care e foarte important sa-i dam incredere copilului si sa-i spunem ca e frumos sau istet, sa-i intarim ca face bine ceea ce face.
Dar, in general, pentru mine e important sa transmit fetitei mele sa fie un om bun, prietenos, care are mila de oameni si animale si sa nu o preocupe frumusetea, cochetaria decat numai la nivel de ingrijire si igiena asa incat sa aiba un chip curat, luminos si un corp sanatos.
In adolescenta am dezvoltat un fel de revolta interioara uitandu-ma la ce era in jur. N-am vrut sa ma comport standardelor, modei. Mi-am spus in sinea mea ca, daca ma voi imbraca sau machia pentru a atrage (la moda, cu haine mai scurte, mai stramte etc), atunci poate voi atrage spre mine baiatul nepotrivit care vede doar frumusetea exterioara (adevarata sau falsa). Asadar mi-am acceptat felul mei de a fi – timid, retras, tacut, haine care mai mult sa acopere corpul. Si asa a si fost, asa l-am cunoscut pe sotul meu, n-am avut niciun fel de strategie, pur si simplu am atras atentia celui care a fost curios sa ma descopere pe MINE, nu sa-mi admire exclusiv calitatile fizice. La exterior nu avea ce admira, eram un om sters, care se pierdea in multime (imi place tare asta).
In liceu am avut o profesoara de care mi-a fost frica atunci cand am vazut-o intrand in clasa la prima ora, nu avea un chip frumos, dimpotriva, si mai parea si dura. Daaar … a fost cea mai buna profesoara, cu un suflet bun si cald. Acum daca o vad mi se pare asa de frumoasa! Pentru ca ii cunosc sufletul si nu-i mai vad defectele fizice, dimpotriva o iubesc asa cum este.