Turist în jurul Bucureştiului – o zi la Corbeanca

Mai toate ieşirile noastre, fie că sunt de-o zi, fie că sunt de week-end, pornesc de la un element pre-stabilit, în jurul căruia brodez, căutând sau adăugând lucruri pe care voiam mai demult să le fac sau să le vizitez. Aşa şi cu ieşirea noastră de o zi la Corbeanca: am pornit de la faptul că am câştigat o şedinţă de terapie pentru toată familia la salina Corbeanca şi am adăugat o plimbare prin pădure şi prânzul la un restaurant pe care îl urmăream de multă vreme pe Facebook: Moşia Corbeanca.

Am plecat pe la 10 şi ceva din Bucureşti, doar cu Vlad, deoarece Eliza este plecată la ski. Am profitat de faptul că se anunţa o zi frumoasă şi, deşi gradele nu s-au ridicat la înălţimea predicţiilor optimiste ale meteorologilor, a fost, totuşi, o vreme plăcută, cu câteva raze de soare.

Pădurea şi lacul Corbeanca

Ne propuseserăm să ajungem în zona Corbeanca în jurul orei 11 şi să căutăm o pădure prin preajmă să ne plimbăm. Pentru că în Bucureşti au înflorit deja ghioceii (Grădina Botanică a anunţat deja apariţia primilor ghiocei), am sperat că şi în pădure voi găsi căpşoare mici şi albe iţite din pământ, însă nu a fost cazul.

Ne-am plimbat printr-o pădure de pe malul lacului Corbeanca, unde încă mai erau petice de zăpadă ici şi colo. Vlad nu prea e genul explorator al naturii, aşa că s-a lăsat cu greu dat jos din braţe, dar l-am provocat şi l-am tentat până când a început să se împrietenească cu natura.

A aruncat beţe în lac, am urmărit împreună păianjeni şi miriapozi, am scormonit pe sub frunze să vedem seminţele încolţite, am colecţionat diverse suveniruri pentru acasă (bucăţele de lemn, pietricele, scoarţă de copac cu muşchi pe ea, diverse fructe uscate, pene etc).

S-a căţărat, s-a împiedicat, a atins muşchiul de pe copaci, a ascultat trilurile variate ale păsărilor şi s-a umplut de noroi pe cizmuliţe.

Notă pentru mine: adu copilului cizme de schimb, mai ales că scaunul de maşină e plasat rear facing şi umple bancheta de noroi 😀 Cumpără copilului nişte pantaloni impermeabili!

Salina Corbeanca

După plimbarea prin pădure, ne-am dus la salina Corbeanca, o salină artificială cu halogenerator. Am câştigat şedinţa gratuită pe blog la Alexa Stănescu şi am decis că acesta va fi anul în care nu voi mai lăsa voucherele şi biletele gratuite la diverse lucruri să expire uitate pe frigider (nu vreţi să ştiţi câte bilete la muzee, spectacole şi vouchere pentru cafele gratuite au expirat fără să le folosesc!), aşa că am făcut programare imediat ce m-a anunţat Alexa că am câştigat.

Deşi prima oară când a simţit sarea sub tălpi a început să plângă că vrea în braţe (v-am zis că nu e foarte pasionat de natură, nici nisipul de la mare nu îi place), s-a adaptat imediat, în parte şi datorită unei fetiţe care era deja acolo. S-au împrietenit şi s-au jucat împreună. Pe Vlad l-a fascinat colecţia mare de maşini unelte de jucărie (excavatoare, basculante) în care puteai să torni sare cu lopăţica.

Mie mi-a plăcut că aveau fotolii confortabile şi o lumină plăcută, care a făcut ca experienţa noastră în salină să fie foarte relaxantă. O şedinţă durează 45 de minute şi la final ne-a părut rău că a trebuit să plecăm.

Pentru noi această salină este foarte departe, aşa că nu ştiu dacă vom reveni, dar dacă staţi mai în nordul Bucureştiului, v-o recomand, are multiple beneficii pentru sănătatea aparatului respirator al copiilor şi adulţilor. Pe mine m-a convins să îi fac lui Vlad un abonament la o salină cu tehnologie similară, dar mai aproape de casă.

După salină, ni s-a făcut foame. Jos, la parter, era o brutărie artizanală, unde am intrat pentru câteva fursecuri cu gem care să ne ţină de foame până la Moşia Corbeanca, un bistro foarte cochet pe care îl urmăream de multă vreme pe Facebook, pentru meniul interesant pe care îl are (se schimbă periodic).

În Corbeanca, sunt multe buticuri interesante unde se găsesc alimente de producţie mică: am remarcat un magazin de produse din carne afumate (Fum de fag), două brutării unde se vând mai multe tipuri de pâine şi produse de panificaţie (Brutăria din sat), dar şi ulei de măsline, conserve cu specific mediteranean, zacuşti, miere şi dulceţuri produse în România, o tonetă cu lactate de capră, un aprozar cu fructe şi legume la marginea drumului şi alte câteva localuri interesante.

Moşia Corbeanca

Moşia Corbeanca nu are foarte multe mese în interior (vara are şi în exterior), dar atmosfera este foarte intimă şi plăcută. Acum aveau şi şemineul aprins şi era plin de copii. Nu am făcut prea multe poze cu mâncarea, pentru că nu m-a lăsat Vlad 😀 Desertul, recunosc, a fost savurat în întregime, cât Vlad era cu tati afară la plimbare.

Au un spaţiu de joacă interior (cu un perete pe care poţi scrie cu creta) şi unul mare, exterior, cu instalaţii de joacă din lemn. Curtea este enormă, se poate juca fotbal sau badminton în ea şi se întinde până pe malul lacului Corbeanca. Abia aştept să vină vara să revenim acolo, ne-a plăcut foarte mult!

Ne-am întors în Bucureşti pe la ora 5, având în vedere că, din punct de vedere calendaristic, e încă iarnă, dar vara cu siguranţă se poate petrece o zi mai lungă în zonă, explorând pădurile dimprejur, malul lacului şi facilităţile pentru luat masa.

Nu ştiu cum e în sezon, dar judecând după muntele de gunoaie de pe malul lacului, probabil că e plin de pături de picnic şi grătare în zonă, însă pădurea e un loc frumos şi vara, aşa că vă recomand să mergeţi să o exploraţi.