Sunt așa de frumoși ghioceii, nu-i așa? Și mie îmi plac tare mult și, până acum un an, imediat ce apăreau ghioceii de vânzare, cumpăram câteva buchețele să mă bucur de ei și acasă sau la birou.
Acum doi ani am citit pentru prima oară despre faptul că ghioceii sunt specie protejată în Europa și, implicit, în România, pe pagina de Facebook Ierburi Uitate. Habar nu aveam! Pun pariu că nici voi nu știați. Cum să fie protejați, dacă sunt peste tot? Am fost într-o plimbare acum câteva zile în Pădurea Snagov și ghidul ne-a spus că numai acolo sunt câteva milioane, în perioada maximă de înflorire.
Însă realitatea este că, din cauza culesului excesiv, ghioceii au început să dispară. Sunt țări din Europa unde ghioceii sălbatici au devenit specie ”aproape amenințată”, ”vulnerabilă” sau chiar ”pe cale de dispariție”, prin urmare comerțul cu ei este interzis.
Nu am vrea ca ghioceii să ajungă specie vulnerabilă sau dispărută și la noi, nu? Și același lucru se întâmplă și cu alte plante din flora spontană – brândușele, bujorii, nuferii.
În România, nu doar culesul agresiv dăunează ghioceilor, ci și defrișările masive. Ghidul nostru de la plimbarea prin pădurea Snagov ne-a spus că ghioceii au nevoie de anumite condiții de sol și umiditate pentru a crește. Aceste condiții dispar atunci când se taie copacii, se pierd anumiți nutrienți din sol, se pierde umbra și durează foarte mult până se refac condițiile propice creșterii ghioceilor.
Ce putem face pentru a ajuta specia:
- nu mai cumpărați ghiocei decât dacă sunteți siguri că provin din culturi și nu din flora spontană.
- nu-i culegeți, nici din pădure, nici din parcuri. Dacă aveți în grădină ghiocei de cultură, treaba voastră ce faceți cu ei, dar pe cei din pădure lăsați-i în pace.
- ghidul nostru de la Snagov ne-a spus că putem repopula zonele în care ghioceii au dispărut dacă îi dezgropăm cu tot cu bulb dintr-un loc și îi mutăm în altă parte. Însă trebuie mare atenție la genul acesta de acțiuni, se pot face doar la recomandarea unui specialist în botanică, poate și silvicultură, ca să nu riscăm să dăm peste cap un întreg habitat.
- deși este o armă cu două tăișuri, când întâlniți specii rare în anumite păduri, faceți poze și postați pe rețelele de socializare, indicând zona, în termeni generali (fără detalii exacte) – puteți ajuta, astfel, la oprirea defrișărilor ilegale, puteți contribui la o petiție pentru protejarea anumitor specii în zona respectivă și aveți și dovezi că speciile respective chiar există. Există zone cu multe specii protejate, pe care autoritățile refuză să le recunoască ca atare, tocmai pentru că vor să valorifice lemnul sau terenul din arealul respectiv.
În România există trei specii de ghiocei: Galanthus nivalis (ghiocelul comun), Galanthus plicatus și Galanthus elwesii. Toate trei sunt specii protejate. Deosebirea se face în funcție de pata verde (macula) de pe petalele interioare.
De unde vă puteți documenta referitor la statutul ghioceilor:
- Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.
- Directiva Consiliului Europei 92/43 EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale si a florei si faunei salbatice.
- Lista Roșie de Specii Protejate a IUCN: Galanthus nivalis
Și acum o mărturisire:
Eu nu am reușit s-o conving pe Eliza să nu ia acasă niciun ghiocel. Într-adevăr, nu a rupt niciunul, însă a insistat, peste cuvântul meu, să dezgroape un singur fir, cu tot cu bulb, și să-l planteze acasă în ghiveci, cu promisiunea că va reda bulbul pădurii după ce floarea se va usca.
I-am specificat cât se poate de clar că nu sunt de acord și că locul florilor este în pădure, nu la noi în ghiveci. Dar având în vedere că și naturalistul care era cu noi a luat câțiva să-i planteze în curte (nu mai zic de restul grupului), a fost cam greu să-mi impun punctul de vedere.
Și da, înainte de a pleca pe traseu, am întrebat de față cu toată lumea care este regimul acestei flori. Ni s-a spus că la nivel de Europa este protejată dar că în România ghiocelul comun nu este pe cale de dispariție, deci nu are același statut ca floarea de colț, de exemplu. Însă sunt șanse să devină pe cale de dispariție dacă se va continua cu defrișările și culesul excesiv pentru vânzare.
Poate că trebuia să fiu mai strictă și să interzic total chestia asta, chiar îmi pare rău că nu am pus piciorul în prag. Însă eu sunt convinsă că, dacă le repetăm des lucrurile astea, atât copiii cât și adulții vor învăța ce e bine și ce nu. Mai greșim, mai învățăm din greșeli, important e să perpetuăm informația, ca să ajungă la cât mai multă lume.
Știți ce greu îmi e să trec pe lângă vânzătoarele de ghiocei și să nu cumpăr și eu măcar vreo cinci buchețele să le țin pe birou într-o vază? Dar mă gândesc că dacă am fi mai mulți cei care nu am mai cumpăra ghiocei sau nuferi culeși din flora spontană, poate nu ar mai fi și ofertă, și florile ar rămâne acolo unde le este locul. Cine mai e cu mine?
Un articol foarte bun! Merita distribuit.
Eu sunt cu tine. Si nu doar pentru ghiocei, ci pentru toate floricelele din lume. Florile sunt fericite la ele acasa, adica in pamant. Ne infrumuseteaza casa, dar ele mor in timp ce ne bucura pe noi. Pe mine ma doare sufletul de cate ori le arunc la gunoi, vestejite. Poate scriu prea dramatic :)) Stiu ca florile n-au suflet, dar le-a fost data viata si au dreptul sa se bucure de ea.
Cumpar flori taiate in cateva situatii: daca sunt pentru cineva bolnav sau pentru vreo batranica singura, sau pentru a fi puse la icoane, sau pentru cineva care s-ar bucura foarte tare (cum e mama mea), sau daca sunt vandute de cineva care n-are posibilitati. Adica macar sa merite jertfa, ca sa zic asa. Pentru mine nu mai cumpar demult, desi imi plac mult florile.
Eliza, eu zic sa fentezi sistemul (pe mami adică), si să vii sa plantezi ghiocelul la mine in curte.
Promit să îl protejez , si peste vreo cinci ani sa -ți dau mai mulți bulbi, să repopulezi pădurea. Dar opresc și eu doi :))).
Las-o pe mami, că îi desenez eu unu frumos (cu tot cu vază) pe hârtie. Și-i dau și cu parfum :))
Bineeeee 🙂 Venim la tine să-l plantăm 😀
Am vazut astazi tarabe pline de ghiocei si m-am gandit la ce ai scris. Cate persoane or fi care cresc ghiocei…clar sunt padurile jecmanite 🙁 Of. De azi, ma bucur de ei doar din poze…
Este interzisa prelevarea organelor de reproducere ( bulbilor) nicidecum culegerea florilor. Nu rupeti cu radacina florile, dar se pot culege cu tulpina. Ghioceii, brandusele si alte plante care se inmultesc vegetativ prin bulbi nu dispar decat daca se elimina intreaga planta.
Sunt îngrijorat de “soarta” ghioceilor, dar mai mult de cea a pădurilor. Prin defrişarea pădurior dispar nu numai ghioceii ci şi toate florile frumoase din pădure, viorele, toporaşi, brebenei etc. Aşa că ar fi bine ca zonele împădurite să fie declarate arii protejate în toată țara şi defrişările să fie interzise prin lege. Să nu mai existe defrişări iar tăierile de arbori să se facă selectiv, după criterii stabilite de silvicultori.
Faptul că te cheamă Frunza ai putea si chiar ai vrea sa ne faci sa credem ca și frunzele sunt protejate în Europa. Nu merci.
Am sa cumpăr și am să culeg ghioceii o viata și tu nu ma poți opri. Chiar mâine merg sa iau 20 de buchetele sa mi le pun in par. Mori sa auzi asa ceva, dar nu ai ce face