Acum că am terminat cu discuțiile despre ținutele de pe covorul roșu și ce actori sau filme au luat mult râvnitele statuete, pe drept sau nu, și dacă există sau nu chimie între Lady Gaga și Bradley Cooper, aș vrea să vă atrag atenția asupra unui film care a luat Oscarul pentru cel mai bun film documentar: Period. End of sentence, un documentar despre felul în care apariția unei mașini de făcut absorbante într-un sat din India a schimbat viața fetelor și femeilor din comunitate.
”A period should end a sentence. Not a girl’s education.”
O frază aproape imposibil de tradus în română, deoarece period înseamnă și punct și menstruație. Practic: ”menstruația (un punct) ar trebui să încheie o propoziție. Nu educația unei fete.”
În zonele rurale sărace din India (la fel cum se întâmplă, probabil și la noi, nu mă îndoiesc), femeile nu au acces la produse sanitare. Când le apare menstruația, multe fete renunță la școală, pentru că nu pot să-și schimbe cârpele în siguranță și pentru că le e rușine. Din același motiv, femeile nu pot munci (la locuri de muncă plătite).
Femeile nu știu ce e aceea menstruație, nici cele tinere, nici cele bătrâne. La întrebarea ”de ce apare menstruația”, răspunsurile variază între: ”numai Dumnezeu știe” și ”așa apar bebelușii”. Bărbații răspund că este o boală care afectează femeile.
Cârpele folosite de femei sunt reciclate din haine vechi. Adesea sunt murdare și inutile, pentru că nu fac față fluxului menstrual și nu sunt spălate și uscate corespunzător. Pentru a scăpa de ele, femeile le îngroapă în pământ.
La fel ca în multe alte culturi, menstruația e considerată ceva rușinos, murdar (nici ele nu au voie să intre în templu în perioadă menstruației), ceva despre care nu se vorbește și ceva despre care bărbaților nu le pasă.
Mentalitatea asta eu am întâlnit-o și la bărbați moderni, educați, nu doar la țăranii semi-analfabeți din India. Atât timp cât pe ei nu-i afectează, bărbații nu vor înțelege niciodată ce înseamnă lipsa unor produse sanitare pentru o femeie. Cât de umilitor poate fi să nu ai absorbante, să te pătezi, să-ți curgă sângele pe picioare, să nu poți merge la școală/serviciu sau în public din cauza menstruației.
În caz că nu știați, în multe țări produsele sanitare pentru femei sunt considerate produse de lux și sunt impozitate ca atare. Puteți citi mai multe despre taxa roz (Pink Tax) aici.
În mod straniu, într-o țară în care femeile sunt tratate ca un produs de mâna a doua (este una dintre țările în care încă se practică avortul selectiv iar nașterea unei fete nu este motiv de bucurie), un bărbat a fost acela care a inventat o mașină de făcut absorbante ieftine. Numele lui este Arunachalam Muruganantham și eforturile lui de a oferi absorbante ieftine femeilor din mediile rurale l-au costat foarte mult, din cauza prejudecăților care sufocă această țară.
Povestea lui este una foarte frumoasă, eu am citit despre el mai de mult. Găsiți diverse articole la o căutare pe Google, dar eu vă recomand acest articol de pe site-ul BBC. Acolo veți citi despre el, despre nevoia care l-a împins să inventeze mașina de făcut absorbante, despre riscurile la care se expun femeile lună de lună când folosesc cârpe incorect sau deloc spălate și despre schimbările pe care le-a produs în comunitate.
”Cea mai puternică ființă de pe pământ nu este elefantul sau tigrul, ci femeia.” (Arunachalam Muruganantham)
În documentarul Period. End of sentence, comunitatea feminină din Hapur a primit o mașină de făcut absorbante cumpărată cu fonduri colectate de elevii unui liceu din California, în urma vânzării unor prăjituri și a organizării altor evenimente de strângere de fonduri.
Mi s-a părut extraordinar faptul că niște adolescenți s-au implicat într-o asemenea cauză și au reușit, prin efortul lor colectiv, să schimbe viața femeilor din Hapur: Sneha, una dintre fetele pe care o urmărim în documentar, visează să dea admitere la Școala de Poliție din New Delhi, ca să scape de măritiș și să se simtă puternică în fața bărbaților.
Documentarul ține doar 25 de minute și, din punctul meu de vedere, este obligatoriu de văzut de orice fată peste 10 ani, după ce ați discutat cu ea despre menstruație. Trebuie să înțeleagă cât de importantă este educația (să știe exact ce este menstruația, cum apare, ce soluții are) și cât de privilegiată este pentru faptul că are acces la toate mijloacele moderne și sigure de igienă.
Și mai trebuie să înțeleagă că, din statutul ei privilegiat, poate ajuta pe altcineva. Poate nu vom reuși să cumpărăm o mașină de făcut absorbante pentru femeile din India, dar n-ar fi rău să ne concentrăm și pe femeile sărace din România. Urmăriți activitatea Asociației Pe Stop, care oferă produse sanitare femeilor fără adăpost (de pe stradă și din canale) și din comunitățile foarte sărace, și donați bani sau produse atunci când se face colectă.
În perioada aceasta, sub deviza De 8 martie demnitate, Asociația Pe Stop colectează absorbante și alte produse sanitare în diferite locuri din București. Găsiți lista completă a locurilor de colectare aici.
Documentarul Period. End of sentence poate fi vizionat pe Netflix cu subtitrare în română sau pe Youtube. Mai multe detalii despre documentar și despre The Pad Project puteți citi aici.
Dacă vreți să discutați cu fetele voastre despre menstruație dar nu știți cum să structuați informația, puteți începe de la acest articol, pe care eu l-am scris adresându-l adolescentelor, dar care e la fel de util și pentru părinți: Ghid pentru adolescente – aproape tot ce trebuie să știi despre menstruație.
Si uite cum un barbat da intregii lumii cea mai pretioasa lectie despre feminism….excelent articol si impresionanta poveste 🙂
Da, chiar e o poveste impresionanta. Si mie mi-a placut foarte mult, mi-ar placea sa vad un documentar doar despre stradania lui de a inventa masinaria.
Util de luat in calcul pentru cei de la Asociatie varianta de absorbante lavabile, refolosibile. Similare cu scutecele lavabile pt copii. Costa mai mult initial, dar tin ani de zile daca sunt curatate corespunzator. In jur de 10-15 lei/bucata, dar costul/folosire iese mult mai mic decat la celelalte care mai si polueaza printre altele. Nu mai zic de chimicalele pe care le contin.
Multe dintre beneficiarele Asociatiei locuiesc in conditii greu de inchipuit, fara acces la apa calda, sapun sau spatii pt spalarea si uscarea in siguranta a absorbantelor. Este total exclusa folosirea absorbantelor lavabile. Printre primele beneficiare s-au numarat fetele si femeile care locuiau in canale la Gara de Nord. Unde sa isi spele absorbantele lavabile? Este adevarat ca absorbantele de unica folosinta polueaza, dar asta cred ca e ultima problema a unor oameni care traiesc in acele conditii.