Darurile naturii: plante sălbatice de cules primăvara din flora spontană

Sâmbătă am fost într-o plimbare foarte frumoasă în pădurea Cernica, unde am cules mai multe plante sălbatice comestibile, pe care le-am înglobat în felurile de mâncare pe care le-am gătit sau servit la masă în week-end.

În străinătate, acest curent se numește ”foraging” și înseamnă să culegi diverse plante, fructe sau legume sălbatice și să le consumi, fără să afectezi mediul înconjurător. În România, se practică ”foraging” de când lumea, cred că mai toți ați cules măcar o dată leurdă, soc, frunze de păpădie, untișor, ciuperci sau zmeură de prin păduri, însă natura ne oferă mult mai multe plante sălbatice comestibile, pe care oamenii nu le mai cunosc, din păcate.

La noi, cea care a popularizat cel mai mult recunoașterea și culegere plantelor sălbatice comestibile a fost Mona Petre, autoarea blogului și conceptului Ierburi uitate. Pe pagina ei de Facebook sau pe pagina Grădina istorică (Mona este și coordonatoarea proiectului Grădina istorică din Grădina botanică) veți găsi sugestii de consum sau rețete cu aceste plante demult uitate.

Noi sâmbătă am fost într-un tur oferit de Asociația Wild Fun, având ca ghizi doi biologi foarte simpatici, Andrei și Roxana, părinții unui băiețel cam de vârsta lui Vlad al nostru, pe care îl cheamă tot Vlad 🙂

Pentru că articolul s-ar putea dovedi cam lung, dacă aș încorpora în el tot ce am aflat, o să vă povestesc mai întâi despre plantele comestibile, apoi, într-un articol separat, de flori, plante toxice sau vietăți întâlnite în pădure.

Untișorul – Ficaria verde

Acoperă pădurea ca un covor verde în lunile martie-aprilie. Frunzele sunt lucioase, fără niciun perișor pe dosul lor sau pe tulpină și au formă de inimă întoarsă. Se consumă plantele tinere, de preferat înainte de înflorire. Puteți citi mai multe despre untișor aici. Eu îl consum de peste zece ani, de când l-am descoperit în piețe, la țărani. Acesta este primul an în care îl culeg singură.

În imagini: plante de untișor cu rădăcină și plantă cu floare.

Măcriș sau ștevie sălbatică

Frunze alungite, lucioase, cu pețiol roșiatic. Nu se consumă în cantități mari de către copii. Detalii aici. Nu am pus și denumirea latinească pentru că sunt mai multe specii, fiecare cu denumirea ei.

Hațmațuchi – Anthriscus sylvestris

Hațmațuchiul (asmățuiul sau hașmăciuca) seamănă la frunze cu pătrunjelul, doar că este de un verde mai deschis. O recunoașteți după mirosul foarte puternic de lemn dulce sau anason. Poate fi confundată cu alte plante toxice, așa că mare atenție când o culegeți.

Cel mai simplu o recunoașteți după miros, e destul de greu și de grețos (pentru mine). Am înțeles că ar fi deosebit de savuroasă în salata de cartofi, dar bănuiesc că se folosește cam la orice fel de mâncare la care s-ar folosi și pătrunjelul.

Frunzele și florile de toporaș – Viola riviniana

Atât timp cât sunt înfloriți, toporașii sunt ușor de identificat. Frunzele se pot consuma în salată, iar florile se pot glasa cu zahăr, se pot pune în dulceață, se pot folosi la decorat deserturi sau se pot fermenta pentru a face o băutură similară socatei. Mai multe detalii aici.

Răcovina – Stellaria media

Plantă măruntă, cu frunze mici, cu perișori fini pe dosul frunzelor și pe tulpină. Se deosebește de suratele ei necomestibile prin faptul că perișorii de pe tulpină cresc alternativ: urcă pe o parte până întâlnesc un nod, apoi se mută pe partea cealaltă și tot așa. Are floricele mici, albe, cu cinci petale, dispuse în formă de stea. Se folosește în salate, sandvișuri, pesto-uri, omlete etc.

Păpădia – Taraxacum officinale

Păpădia cred că o cunoaște toată lumea, mai ales pentru florile ei galbene sau pentru avioanele din puf 🙂 Din florile de păpădie se poate prepara un sirop dens asemănător mierii. Am postat aici rețeta de miere de păpădie.

Frunzele sunt amărui și se aseamănă cu rucola, mie îmi plac foarte mult. Când le puneți în salată încercați să nu le tăiați bucăți mici, pentru a nu elibera prea mult din sucurile amărui. Rupeți-le bucăți mari și asezonați-le cu zeamă de lămâie și ulei.

Flori de urzică moartă – Lamium purpureum

Această floare cu o denumire populară imposibil de rostit în fața copiilor (click aici să vedeți denumirea și detalii despre uzul culinar) este dulce la gust, motiv pentru care a fost preferata copiilor în acest tur.  Frunzele seamănă cu cele de urzică, dar nu înțeapă, iar spre vârf capătă o culoare mai roșiatică. Florile și plantele tinere se pot folosi în salate, quiche-uri sau pesto-uri.

Leurdă – Allium ursinum

Leurda, cu mirosul ei înțepător de usturoi, umple pădurile primăvara, dar o găsiți și în piață, la tarabe. O recunoașteți, în primul rând, după miros, dar mai poate fi confundată cu frunzele de lăcrămioare (mărgăritare) sau cu pecetea lui Solomon. O puteți identifica după faptul că plante are doar două frunze care pornesc dintr-o singură tulpină. Perioada ei de creștere este în lunile martie-aprilie. Când înflorește, are niște flori albe, cu șase petale subțiri, care sunt, de asemenea, comestibile.

Eu o fac salată, cu lămâie și ulei, dar poate fi consumată în mai multe feluri: sub formă de supe, pesto sau în ciorbe ca zarzavat.

Urzica – Urtica dioica

De departe, planta mea preferată din pădure! O consum în ciorbe (de cartofi și fasole) și pilaf de orez cu urzici. Se mai consumă făcută și piure, asemenea spanacului, dar mie nu-mi place. O mai fierb să mă spăl pe cap cu ceaiul rezultat, e benefică pentru păr. Din păcate, tocmai preferatei mele, deși am cules-o, nu i-am făcut nicio poză la pădure 🙂

În încheiere, un avertisment:

Nu culegeți și nu consumați plante cu privire la care nu sunteți siguri! Dacă nu eram însoțită de doi biologi, probabil că nici eu nu culegeam atâtea, cunoscând doar câteva dintre ele.

Toate plantele au fost culese din pădurea Cernica, e o pădure care mi-a plăcut foarte mult și în care puteți merge la plimbare în orice anotimp, pe jos sau cu biciclete de offroad. Există și un lac, pe malul căruia puteți face popas. Intrarea în pădure se face exact vizavi de intrarea la Mănăstirea Cernica. Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Facebook a blogului.

 

Alte păduri din jurul orașului București vizitate de noi:

Pădurea Snagov

Pădurea Corbeanca