O lecție financiară prost aplicată: cum am învățat-o pe Eliza că e ok să iei credite

Știți cum e treaba aia? Cumperi cărți, faci cursuri pe teme financiare, încerci să îi dai copilului cele mai bune lecții legate de finanțe și apoi comiți o dudă în care te-ai băgat cumva fără să-ți dai seama de posibilele implicații și, la final, realizezi că tocmai i-ai predat copilului o lecție proastă.

Să vă povestesc ce s-a întâmplat.

Înainte de Paști, după marele final al serialului Soy Luna (și, mai ales, după ce a văzut-o pe fetița Mămicii Urbane într-o trupă de dans pe rotile), Eliza a început iar să mă bată la cap că vrea role ca Soy Luna. Povestea asta e veche, are, cred, cel puțin doi ani. Evident că am refuzat să îi cumpăr rolele alea, motivând că are deja două perechi de role foarte bune (una acasă și una la Buni) și că ambele tipuri de role fac același lucru.

Evident, toate doamnele îndrăgostite de cumpărat pantofi sau parfumuri (eu nu mă număr printre ele) o vor înțelege perfect pe Eliza. Chiar dacă pantofii folosesc la a te încălța, idee achiziționării cât mai multor perechi nu e tocmai asta.

Pentru că Eliza rareori acceptă un nu ca răspuns final (decât temporar), a tot insistat până când i-am zis: ”Ok. Hai să facem așa: de Paști probabil că o să primești de la bunici, mătuși etc câte o mică sumă de bani. Ți-i strângi pe toți și îți iei rolele.”

Yey, a zis Eliza, a acceptat propunerea mea și deja începuse să-și facă calculele pe bani imaginari. Numai că pe mine m-a mâncat undeva și am intrat pe site la Decathlon unde am găsit perechea ei de role ideale redusă cu aproape 100 de lei și aflată pe final de colecție. Mai exact, ca printr-o minune, doar numărul ei mai era pe stoc.

I-am zis că le-am găsit și m-am oferit să îi împrumut eu suma necesară ca să luăm rolele atunci și ea să mi-i dea ulterior, când îi va primi. Toate bune și frumoase, am comandat rolele, mare bucurie.

La momentul acesta, discutând și cu alți adulți, mi s-au năzărit două lucruri:

• Că tocmai am învățat-o pe Eliza că e ok să iei credit pentru o cumpărătură impulsivă, bazându-te pe niște bani utopici din viitor. În condițiile în care țara noastră trece prin crize financiare odată la 8-10 ani, lecția asta nu a fost una tocmai potrivită. Să nu uităm, totuși, că nu i-am luat nici dobândă 😀 Poate trebuia să fac asta.
• M-am gândit că mai bine o lăsam să strângă banii și dacă nu mai găsea rolele ulterior, asta e, găsea altele sau aștepta o nouă sesiune de reduceri. Probabil că asta ar fi fost o lecție mai valoroasă.
• Că am învățat-o pe Eliza că mama e acolo s-o sprijine financiar când are nevoie, chiar și pentru mofturi (pentru că, să recunoaștem, rolele alea au fost un moft).

Pe de altă parte, îngerașul de pe umărul drept mi-a spus așa:

• M-a rugat timp de doi ani de zile să cumpăr rolele alea și eu am refuzat, oferind motivațiile mele. Nu le-am ascultat, cu adevărat, pe ale ei.
• Eliza are rar dorințe din astea mai costisitoare și, de obicei, chiar își strânge bani pentru ele. Așa și-a luat saltea cu spumă de memorie pentru pat, de exemplu. Iar de ziua ei, am făcut chetă pentru infama coadă de sirenă pe care și-a dorit-o atât de mult. Eliza nu cere lucruri tot timpul, iar când cere, înseamnă că chiar și le dorește.
• Mi-a returnat banii după Paști, chiar dacă i-a cam tremurat mâna pe ei 😀

Cu ocazia asta am discutat cu Eliza mai mult despre credite și despre momentele în care creditele sunt necesare și cele în care mai bine economisești. Eu am o lungă istorie negativă cu creditele, care se datorează lipsei de educație financiară (dar și, de ce să nu recunosc, situației modeste financiar din care provin), iar acum mă feresc de credite ca de naiba.

I-am explicat Elizei care e situația cu creditul ipotecar pe care îl avem și de câte ori în plus trebuie să returnez băncii banii. A fost șocată când a auzit suma! Și așa mi-am adus aminte de o cărticică dintr-un teanc care plânge după atenția mea, și care se cheamă La ce folosesc banii? și toate întrebările pe care ți le pui pentru a-i cheltui cu cap!

E o carte subțire, de la editura Niculescu Kids, care face parte dintr-o serie intitulată Întrebări mari și mici. Toate cărțile din serie sunt fantastice, vi le recomand cu căldură, dar acum o să vă povestesc, pe scurt, doar despre asta.

Trecând prin istoricul banilor (de la troc la înlocuitori de monedă până la monedele de argint și cele din prezent, din aliaje metalice) și ajungând la cum se câștigă și cum se cheltuie, autorii francezi ating cam toate subiectele legate de bani care i-ar putea interesa pe copii.

Alte informații utile: ce este salariul minim pe economie, ce este produsul intern brut, ce înseamnă sărac și bogat, ce sunt cardurile, la ce sunt bune băncile, cine moștenește banii când moare cineva, dacă banii se falsifică, cum se stabilesc prețurile bunurilor, de ce unele produse costă exagerat de mult, cum riști să fii păcălit în perioada reducerilor, cum funcționează reclamele pentru a ne păcăli să cheltuim mai mult și care sunt lucrurile care nu au preț.

Pe site sunt multe pagini din interior, așa că intrați acolo să vedeți cum arată. Pe mine m-au distrat maxim ilustrațiile amuzante, așa că sigur și copiilor le vor plăcea.

Voi cum ați fi procedat într-o situație similară?