Printre tonuri cenușii – Ruta Sepetys, editura Epica

Nu știu dacă aș fi ales singură cartea asta din raft, dacă aș fi văzut-o. Printre tonuri cenușii e o carte cu o încărcătură emoțională atât de mare, că trebuie să ți-o pună cineva în brațe s-o citești. Am citit-o până târziu în noapte, deși mi se împăienjeneau ochii și a doua zi mă aștepta o zi lungă la serviciu. Dar n-ai cum să lași din mână o asemenea carte care te sfâșie pe suflet și îți face inima să sângereze.

Printre tonuri cenușii e despre o felie de istorie mai puțin cunoscută sau poate mai puțin mediatizată. Când spui Al Doilea Război Mondial spui ”Holocaust” dar puțină lume vorbește și despre ororile staliniste, despre deportările masive făcute de URSS în 1941, despre Siberia și despre cei 20 de milioane de oameni uciși de Stalin, direct sau indirect, prin înfometare și muncă silnică.

Printre tonuri cenușii e mai mult despre aspectul psihologic al deportărilor și mai puțin despre acțiuni în sine. Ritmul cărții e lent, pe măsură ce sunt descrise zilele, sentimentele și acțiunile personajelor. Cartea a fost transformată și în film, cu titlul Ashes in the snow.

Lina Vilkas este o fată de cincisprezece ani dintr-o familie bună din Lituania. Într-o noapte, poliția stalinistă le bate la ușă și toată familie (minus tatăl, care fusese deja arestat, fără știrea familiei) este dată jos din pat și târâtă la niște trenuri de transport cu destinație necunoscută. Au puțin timp la dispoziție să-și împacheteze câteva lucruri, prea puține pentru călătoria înfiorătoare care îi așteaptă.

Îngesuiți într-un vagon de marfă, Lina, fratele ei de 10 ani, Jona și mama ei, Elena, își propun să supraviețuiască acelei călătorii infernale către Siberia, unde vor fi obligați să muncească zilnic în condiții inumane, pentru a primi o rație infimă de mâncare (adesea doar o bucată uscată de pâine de persoană).

În tren, alături de alți 46 de oameni, familia Vilkas împreună învață lecția amară a supraviețuirii, nu doar fizice, ci și psihologice. Pe măsură ce trenul își continuă călătoria inexorabilă, unii oameni înnebunesc, copiii se maturizează forțat, se leagă prietenii și se testează nivelul de omenie al fiecăruia. Cel mai important lucru, consideră mama Linei, este să rămână oameni, chiar și în mijlocul mizeriei, foametei și torturii psihologice.

După opt săptămâni în tren, deportații ajung într-un colhoz, unde trebuie să sape zilnic în pământ după sfeclă, pentru a-și primi rația de mâncare la finalul zilei. Citind, îți vine greu să crezi că oamenii au reușit să supraviețuiască în asemenea condiții, că femei și copii din familii bune reușesc să rabde frigul, foametea, boala, amenințările, înjosirile și să spere mereu că totul se va termina, că va fi mai bine.

Și chiar când credeau că mai rău de atât nu se poate, vine ceva și mai cumplit: sunt mutați mai departe, în Siberia, unde trebuie să construiască o fabrică și unde sunt lăsați, pur și simplu, să moară de frig și de foame.

În mijlocul a toate acestea, Lina supraviețuiește desenând. Artistă talentată ce tocmai fusese acceptată la o Școală superioară de arte, Lina reușește prin desenele ei să transmită toată oroarea, suferința și durerea războiului. Alți oameni supraviețuiesc încălcându-și principiile, alții fac compromisuri în timp ce alții își vând tot ce au mai de preț.

Și mai presus de toate acestea descoperim că nimeni nu e complet bun sau complet rău, că împrejurările și comportamentele sunt în tonuri de gri și cenușiu, la fel cum le desenează și Lina. Unii oameni buni fac lucruri rele, în timp ce unii oameni răi fac lucruri bune.

În teorie, Printre tonuri cenușii e o carte pentru copii, dintr-o serie publicată de editura Epica și destinată copiilor de peste 10-12 ani. Apreciez încercarea de a oferi copiilor noștri și altceva în afară de fantasy-uri sau distopii, chiar dacă subiectele nu sunt tocmai ușor de digerat.

Eu recomand cartea mai degrabă adulților și copiilor peste 14 ani. Pe mine m-a bântuit zile întregi după ce am citit-o, în condițiile în care sunt adult, am studiat istoria și știam câte ceva despre deportările staliniste. Pentru un copil ce mai mic, însă, s-ar putea să fie un pic cam mult.

E greu să spui despre o carte plină de orori că este frumoasă. Dar Printre tonuri cenușii e o carte minunat scrisă, care te va îngrozi și înduioșa deopotrivă. La finalul ei, vei rămâne, cu siguranță, convins că cel mai important lucru, în mijloc tuturor grozăviilor, este să nu-ți pierzi niciodată omenia.

Găsiți cartea la reducere pe Libris sau pe elefant.