Detectivii de la Marea Nordului – editura Aramis

Când eram copil, îmi plăceau foarte mult cărțile polițiste. Citeam și eu ce găseam pe atunci, cărți polițiste pentru adulți sau câte o carte cu pionieri care demască braconieri sau diverși găinari prin tabere la munte și nici prin cap nu-mi trecea că se vor scrie vreodată cărți polițiste pentru copii.

Dar timpul a trecut, autorii au înțeles pasiunea copiilor pentru mistere și dezlegarea lor și s-au adaptat. Au apărut, astfel, serii foarte frumoase, atent ilustrate, despre copii care fac pe detectivii, mai mult sau mai puțin în joacă.

Printre traducerile care au ajuns pe radarul meu se numără seria Biroul de investigații nr. 2 de la editura Paralela 45, Dalia și micii detectivi și Patru prieteni și jumătate și conspirația cârnatului picant de la Booklet fiction, și seria Detectivii de la Marea Nordului de la editura Aramis. De asemenea, recomand și seria Detectivii aerieni de Ana Rotea de la editura Arthur.

Dacă despre celelalte v-am mai vorbit, despre seria Detectivii de la Marea Nordului nu am apucat însă să vă spun nimic, deși le am de la Bookfest, dar nu am reușit să le citesc până acum.

Sunt trei volume traduse la noi până acum: Misterioasa casă de pe dig, Hotelul bântuit și Secretul scheletului de balenă.

Personajele principale sunt Mick – tatăl și Lukas și Emma – copiii. Mama apare abia în ultimul volum și atunci foarte puțin. Lukas și Emma sunt doi copii foarte descurcăreți. Au fost nevoiți, probabil, să devină așa, pentru că tatăl este foarte aiurit și lipsit de abilități practice și sociale, iar mama, prin natura meseriei, este mereu plecată.

Când ajung prima oară la noua lor casă de la Marea Nordului, moștenire de la unchiul lor, copiii descoperă, cu dezamăgire, că noua lor locuință este o dărăpănătură. Cu toate astea, Lukas se descurcă să identifice centrala (chiar dacă nu o pot porni) și să desfunde coșul de fum, în timp ce Emma gătește la focul din șemineu câțiva pești prinși chiar de ea.

Cât despre tată, el reușește mai mereu să se bage în belele. Deși e scriitor de romane polițiste, nu are deloc talente în acest sens. Însă când la ușa lor apare o doamnă care le cere să-i găsească soțul, Mick se dă drept faimosul detectiv Janssen (unchiul care le-a lăsat moștenirea) pentru a face rost de niște bani pentru reparațiile casei.

Și, uite așa, dintr-o întâmplare, toți trei ajung să formeze echipa Detectivilor de la Marea Nordului. Copiii sunt perspicace, vin cu idei bune și reușesc nu doar să rezolve cazul, ci să-și scoată și tatăl de la închisoare. De mare ajutor le este jurnalul unchiului Janssen, precum și ustensilele de detectivi lăsate de acesta în casă.

În următoarele volume, Lukas și Emma dau în vileag niște răpitori și rechini imobiliari și niște traficanți de oase de balenă. De fiecare dată îi salvează istețimea, capacitatea rapidă de reacție și faptul că lucrează în echipă. Lukas și Emma se înțeleg foarte bine (par să aibă în jur de 10 ani băiatul și în jur de 7 ani fata) și se completează reciproc în cadrul anchetelor.

Mi-a plăcut foarte mult această serie și aștept cu nerăbdare să se mai traducă și alte volume. În noua colecție de beletristică de la Aramis găsiți multe cărți frumoase pentru copii, dar și pentru adolescenți. Sper să revin curând și cu o recenzie la una dintre cărțile din seria Young Adult, am ales Clonele, mi s-a părut cea mai interesantă.