A început de ceva timp școala și aveam în pregătire un articol despre cât m-a costat pe mine începutul de an școlar. Făcusem și un fișier Excel în care trecusem câți bani am dat pe haine și încălțări noi, rechizite, auxiliare și alte cele. Suma rezultată era destul de mare, recunosc, în condițiile în care am pândit, cu ochi de vultur, reducerile și ofertele speciale.
Gândindu-mă la mine, o persoană din mediul urban cu venituri medii (așa îmi place mie să zic, dar de fapt nu mă încadrez la medii, ci un pic sub medii) și la cât de greu mi-a fost cu începutul de an școlar, nu pot să-mi imaginez cât de greu îi poate fi unui părinte din mediul rural defavorizat.
Nu zic că nu a mai mișcat și statul ceva, a mai dat pe ici pe colo ceva bani pentru rechizite, a făcut programul cornul și laptele (ineficient, din punctul meu de vedere, dar uneori singurul motiv pentru care copiii din mediile sărace mergeau la școală), au dat niște stimulente pentru cei care-și trimit copiii la grădinițe, dar toate acestea sunt, de fapt, picături într-un ocean în care abandonul școlar are cauze care trebuie cercetate mai în profunzime.
Câteva cifre din România anului 2019
- 1 din 2 copii au note sub 6 la Evaluarea Națională
- doar 40% dintre copii răspund corect la întrebări după citirea unui text
- 2 din 3 școli se confruntă cu abandonul școlar
- 26% este rata de părăsire timpurie a școlii
- 33% dintre gospodării se află sub pragul de sărăcie
Abandonul școlar nu intervine doar din cauza sărăciei punctuale a familiei, ci și a sărăciei pe termen lung a comunității. Părinții nu-și pot ajuta copiii la teme sau nu le oferă condiții propice pentru a-și face temele (nu au lumină, căldură, apă pentru igienă etc), astfel că aceștia se duc nepregătiți la școală. Fiind nepregătiți, nu reușesc să țină pasul.
De multe ori, copiii sunt trimiși la muncă, mai ales în perioada de vârf a muncilor agricole sau să lucreze ”cu ziua” prin sat pentru câțiva bani și ceva de mâncare. Alteori, școala e foarte departe și copiii trebuie să meargă pe jos kilometri întregi pentru a ajunge acolo, indiferent de vreme.
E de înțeles, atunci, cum ajung acești copii să abandoneze școala și să rămână în interiorul acelui cerc de sărăcie și lipsă de educație.
Problema asta nu poate fi rezolvată, donând în luna septembrie un ghiozdan cu rechizite, ci luând măsuri mai concrete pe termen lung: un program eficient ”școala după școală”, în cadrul căruia copiii să recupereze materia pierdută și să facă temele, o masă caldă, consiliere psihologică pentru copii și părinți, cursuri speciale pentru cadrele didactice etc. Mai exact e nevoie de implicare umană.
Cum poți să te implici și tu?
Donând o sumă lunară recurentă pentru Fundația Regală Margareta a României. Poți începe cu 50 de lei și te poți duce până la cât vrei tu. Dacă s-ar strânge măcar 300 de donatori, s-ar putea face următoarele lucruri cu banii adunați:
- 320 de copii ar participa la programe de tip școală după școală, ar fi sprijiniți să-și continue educația, să-și îmbunătățească rezultatele și să se integreze social. Ei ar primi ajutor în pregătirea temelor și pentru a progresa la școală, kit-uri educaționale și hrană, și ar desfășura activități de dezvoltare a abilităților vocaționale și de viață.
- 8 centre de tip școală după școală ar fi susținute să se dezvolte și să modernizeze educația în mediul rural. Personalul lor ar învăța, prin formări cu specialiști, să aplice metode de educație nonformală și de dezvoltare socio-emoțională și ar implementa instrumente de management și mobilizare de resurse, pentru a fi sustenabile și eficiente în lupta cu abandonul școlar.
Ce zici, ai vrea să ajuți un copil din mediul rural să iasă din mediul sărac și defavorizat în care s-a născut și, pe termen lung, să stimuleze schimbarea întregii comunități?