Impresii creșa Degețica – București, sectorul 4

Acum că Vlad a terminat creșa, pot să vă și povestesc despre ea. În general, încerc să nu dau detalii despre instituțiile de învățământ unde învață copiii mei, pentru că mi se pare mai sigur, dar dacă tot a terminat și a plecat la grădiniță, iată impresiile mele (care sunt subiective, bazate pe experiența noastră de un an acolo) despre creșa Degețica din sectorul 4, București.

În primul rând, încă de anul trecut, am fost conștienți că ne va fi foarte greu să găsim loc la o creșă de stat. Peste tot pe unde am fost în sectorul patru ni se spunea că sunt locuri puține, că au prioritate reînscrierile sau copiii care mai au frați acolo și așa mai departe.

Nicăieri pe tot internetul ăsta mare sau la vreo persoană nu am găsit vreo informație legată de faptul că există în București niște creșe ”speciale”, numite Centrele Antante, la care înscrierile se fac mult mai devreme în an și la care unul dintre criteriile de admitere este să depui cererea în timpul concediului de creștere copil (eu ieșisem deja când am aflat de ele) și să ai intenția de a te întoarce la serviciu. Centrele sunt, în special, destinate persoanelor cu posibilități reduse, însă se acceptă dosare de la toți cetățenii, condiția fiind să ai domiciliul în București.

Dacă aș fi știut din timp de aceste centre, probabil că l-aș fi înscris și acolo, cel puțin de pe site-ul DGAS și de pe paginile lor de Fb, condițiile par foarte bune. Dar n-am știut, așa că am luat la rând creșele din sector, ne-am dus să ne trecem pe liste de așteptare (o altă glumă bună și asta, pentru că nu folosește la nimic. Există o perioadă oficială de înscrieri și doar atunci te duci cu dosarul.) și am depus dosare de înscriere.

Dacă te mănâncă undeva să discuți cu alți părinți din parc, de exemplu, despre creșe, te doare capul ce afli. Nu a existat părinte cu care să vorbesc care să nu ne spună că se intră doar cu șpagă la stat. Una dintre mămici chiar mi-a spus că a dat 100 de euro ca să intre. Când am ajuns la serviciu, o altă colegă mi-a zis de o sumă relativ similară. (Chiar voi ați dat șpagă? Puteți comenta anonim, desigur!)

Noi nu aveam de gând să oferim nimic, pentru că nu-mi stă în caracter să dau șpagă (este împotriva principiilor mele), așa că mă așteptam să nu intre nicăieri, mai ales că au fost foarte puține locuri. Ca idee, în anul în care am depus noi, dosarul se depunea direct la creșă. În alți ani, s-a depus la Direcția Generală de Asistență Socială și s-a repartizat de acolo.

Până să se afișeze rezultatele, am sunat și la diverse grădinițe și creșe private. Nu doar că nu aveau locuri libere, dar aveau și liste de așteptare. S-o spun pe-aia dreaptă, eram cam disperați.

Din fericire, Vlad a intrat la creșa de stat. Foarte fericit să se ducă la creșă nu a fost și cred că a plâns în 99% dintre zile, în fiecare dimineață. Dar eu sunt convinsă că Vlad a fost ok acolo (atât de ok cât poate fi un copil care își dorește să fie acasă cu părinții) și că i-a prins bine. Nu a avut nicio schimbare de comportament, frici, coșmaruri, accese de agresivitate, nimic, deci plânsetele erau doar că se desparte de noi și nu pentru că se duce într-un loc nepotrivit pentru el.

Nu am avut cine știe ce așteptări de la creșă: am vrut ca Vlad să meargă într-un loc sigur, cu oameni cumsecade, să aibă un program ceva mai riguros (el funcționează mai bine la program) și cam atât. Nu l-am trimis la creșă să ”rezolve” oamenii ăia chestii pe care nu le puteam rezolva eu: să mănânce mai mult, să scape de suzetă sau de scutec (prin urmare nu s-a întâmplat nimic din toate astea).

A nimerit până la urmă la o grupă la care a fost foarte bine. Toate doamnele au fost binevoitoare, iar Vlăduț s-a atașat de ele (îi e dor și acum de ”Nana Nena” și o mai pomenește uneori). Nu au existat niciun fel de incident cu alți copii de-a lungul anului, nici nu am auzit să fi fost vreun copil mai agresiv sau vreunul care mușcă. De altfel, una dintre doamne mi-a spus că asta e o serie în care nu au niciun mușcător.

Ca bani, am plătit contribuția de hrană și, ocazional teatru sau dansuri (în jur de 5-6 lei). Nu ni s-au cerut niciodată bani extra. Am dus necesarul pentru copil în fiecare lună (scutece, șervețele umede, șervețele de masă, prosoape de hârtie, hârtie igienică, săpun lichid). Nici vorbă de detergenți, Cif sau Domestos, cum am auzit la alte creșe din alte sectoare. Nici rechizite nu ni s-au cerut, deși Vlad a mai venit acasă cu diverse ”creații” făcute la creșă.

Pentru că la un moment dat ni s-au dat spre completare niște chestionare, am constatat că feedbackul părinților este acceptat și luat în seamă, iar doamna directoare este deschisă la dialog. Am mai avut o amică la altă grupă și am mai schimbat impresii cu ea și, în afară de faptul că i s-a părut că se uită prea mult la televizor copiii, nu a avut nici ea obiecții mari legate de alte aspecte.

Legat de televizor, la noi la grupă ni s-a spus că este ținut deschis doar dimineața, în ora de primire, și seara, în lunile de iarnă, după trezire. Vara, mai mult i-am găsit afară la ora de plecare. Nu sunt scoși foarte mult afară în anotimpul rece (mai deloc, cred) pentru că opiniile părinților diferă foarte mult legat de acest aspect și ar fi cam aiurea să iasă cu trei copii și cu zece, nu.

Părerea mea e că părinții trebuie educați să înțeleagă că scosul afară în orice anotimp este benefic pentru copil. Aici găsiți un articol în care bloggerița Karioka spune despre o creșă de stat din sectorul 1, afiliată la sistemul danez, care scoate copiii afară la joacă indiferent de vreme (eu am văzut la ea o poză cu salopeta fiicei ei murdară de noroi până la genunchi, după o zi ploioasă).

În creșă este foarte curat și au spații interioare de joacă destul de mari. Există și aer condiționat, iarna este suficient de cald, iar vara răcoare. Pătuțurile sunt din lemn (nu odioșeniile alea de metal de pe vremuri) și nu e nevoie să aduceți lenjerie de acasă. Nici pijamale nu am adus, copiii dormeau în hainele cu care stăteau la creșă, ceea ce mi s-a părut perfect normal, și acasă doarme în hainele de casă. Dacă nu stau eu să-l schimb și am doar unul, vă imaginați să schimbi 25 de copii la ora de somn?

Mâncarea e ok, deși conține cam multă varză și carne tocată, dar Vlad oricum nu e prea mâncăcios. La creșă a mâncat mai mult de nevoie, nu de plăcere și nu a prins drag de niciun aliment, să văd că îl cere acasă. Are, în continuare, foarte puține alimente pe listă.

Nu am remarcat să li se fi dat copiilor dulciuri din comerț, înțeleg că totul e gătit acolo în bucătărie, dar ce-i drept, nici nu am fost foarte atentă la acest aspect. Când ai un copil mofturos, ai tendința de a fi mai relaxat cu privire la reguli, pentru că ești prea disperat că nu mănâncă.

Cu renunțarea la scutec, doamnele au fost ok când s-a întâmplat (acasă) și nu a comentat nimeni că le dau de treabă în plus. Am pus mereu schimburi complete în rucsăcel pentru când se scăpa de pipi și pentru eventualitatea în care s-ar fi scăpat de nr 2 le-am spus să arunce lenjeria la coș. M-am bucurat că ne-au încurajat și susținut, pentru că altfel ar fi fost greu să-l țin acasă fără și la creșă cu scutec.

În general, nimeni nu se aștepta să-i dai nimic și nici părinții nu au fost genul întreprinzător care să facă grup de whatsapp să strângă bani de cadouri. Nici măcar nu i-am cunoscut pe ceilalți părinți, singura dată când am interacționat cu toții a fost tot virtual când am discutat pe grupul făcut de una dintre doamne despre petrecerea de final de an. Nu au avut serbare, ci o mică petrecere cu animatori la care au participat doar copiii și doamnele, iar ulterior noi am primit poze și filmulețe.

La petrecerea de Crăciun a fost la fel, a venit Moș Crăciun și s-a făcut o filmare pe parcursul întregii zile și i-am putut vedea pe copii la sosire, la masă, la activități, la Moș și la somn. Mi-a plăcut ideea asta și m-am bucurat foarte mult de DVD-ul primit. La final de an, au făcut niște poze și un mic album, unde trona la loc de cinste poza fiecărui copil îmbrăcat cu robă și cu tocă pe cap.

A fost, de altfel, singura ședință foto de la creșă la care a stat Vlad, în rest nu a vrut niciodată să stea la poze și până și în filmarea de Crăciun, mai mereu se întoarce cu spatele sau își pune omida (jucăria de atașament) pe față.

Per total, creșa a fost o experiență frumoasă și pozitivă pentru Vlad și sperăm că și în cazul grădiniței va fi la fel.