Am fost expozant, invitat și vizitator la Gaudeamus 2019

S-a încheiat și târgul de carte Gaudeamus, un târg la care am fost mai implicată decât de obicei: am avut două evenimente, un interviu și am stat două zile de dimineața până seara la un stand. Experiența per total a fost minunată și aș vrea să vă povestesc despre ea.

Prima oară am ajuns în târg marți seara, la aranjat standul. Mă oferisem voluntar la editura Casa, știind că mai au nevoie de un om în plus. De cum am ajuns, am realizat că organizarea este defectuoasă. Știam asta de la alți participanți, dar m-am convins și singură.

Nu am avut pe unde să intru, venisem cu autobuzul și intrarea spre curtea Romexpo dinspre Piața Presei era închisă. Am înconjurat o groază, era o beznă de nedescris, nu vedeam ce scrie pe pavilioane. Evident, ușile din față erau închise, am dat ture de clădire până m-am strecurat, efectiv, pe o ușă de marfă.

Următoarea dată am ajuns la târg joi seara, o ploaie infernală. Aveam lansare de carte la editura Arthur, împreună cu autoarea, Adina Rosetti. Am lansat Vremea Vrăjitoarei Niciodată, primul volum din seria Cronicile Domnișoarei Poimâine. Deși a fost aglomerat și era târziu și invitații copii erau obosiți, lansarea, una cu surprize, a fost reușită. Un interviu cu Adina va apărea curând pe blog.

Din păcate pentru mine, am întârziat la grădiniță să-l iau pe Vlad, am rămaș blocați în trafic și a trebuit să cobor din mașină la Victoriei, să intru la metrou și să mă duc pe jos la grădiniță. Și eu și Vlad am ajuns murați acasă, dar el a fost cel mai curajos băiețel și nu a zis nici pâs.

Vineri seara am ajuns în târg pentru evenimentul de aniversare de 25 de ani al editurii Gama. Am vorbit, cu mari emoții, despre începuturile colecției de beletristică a editurii și despre cum a evoluat piața de carte pentru copii și adolescenți.

Apoi am dat fuga la standul editurii Casa, pentru că, împreună cu prietenii mei de acolo, pregătiserăm o surpriză pentru Marilena Iovu, cel mai iubit agent literar (de noi, cel puțin), care a aniversat recent 5 ani de activitate.

Sâmbătă și duminică am fost full time la standul editurii Casa. Vă spun sincer că sâmbătă seara nu-mi mai simțeam tălpile picioarelor, am stat aproape numai în picioare, vorbind cu oamenii și interacționând cu copiii. Iar sâmbătă am ajuns și pe final de lansare a cărții Zăpadă, în prezența ilustratoarei Carolina Rabbei, căreia mă pregătisem să îi iau un interviu (curând pe blog).

A fost foarte greu, mai ales că mie interacționatul nu-mi vine natural, deși par extrovertă, de fapt sunt introvertă dar cu mari eforturi și multă educație, reușesc să stau de vorbă cu mai toată lumea.

Însă nu vă pot reda în cuvinte câtă satisfacție poți avea din asemenea interacțiuni! Cât de mult își doresc oamenii să fie ascultați, să îți vorbească despre pasiunile lor, despre greutăți, despre planurile de viitor. Și cât de fain e să cunoști oameni pe care îi știai doar de pe email, cum a fost cu Sladjana, care e și o cititoare a blogului, dar, împreună cu soțul ei, au și o mică editură, Predania, de la care vă voi recomanda curând câteva cărți frumoase pentru copii! Ce om pozitiv și bun la suflet și mereu cu zâmbetul pe buze, am multe de învățat de la ea!

Am cunoscut niște oameni foarte interesanți, mulți pasionați de idei creative, de grădinărit, de construit, de pregătit în casă diverse bunătățuri. Cuplul de seniori care cumpărau lapte de la Ferma Pantelimon și făceau iaurt în casă și care au luat cartea Produse din lapte preparate în bucătărie, doamna care făcea homeschooling și voia să învețe să facă mezeluri mai sănătoase și a luat Prepararea mezelurilor în gospodăriei, doamna care a luat pentru mama ei tot setul de tricotat și croșetat, doamnele care mi-au arătat fularele făcute de ele, fetița care a avut răbdare să scotocesc peste tot după Păpuși de mână pentru că era pasionată de creat păpuși și care mi-a arătat poze cu marionetele ei.

Fetițele care voiau cărțile cu animăluțe din elastice sau cea pasionată de quilling care a luat Quilling 3 D. Fetița care a fost bucuroasă să vadă păpușa Conni, pentru că era mare fan al personajului, sau băiețelul care voia jucăriile cu Bobiță și Buburuză. Băiețelul mare care s-a jucat cu mine căutând imagini în Cum sărbătorim Crăciunul. Tânăra care îmi povestea că face prietenilor doar cadouri făcute de ea. Bărbații cu liste, trimiși de soții, care căutau anumite numere din colecția Junior sau din Bobiță și Buburuză.

Băiatul care își dorea o carte despre izolații termice sau cel care voia Statele lumii. Bunicii care căutau cadouri de trimis nepoților peste hotare. Băiatul care voia să mai răsfoiască o carte și îl grăbea mama lui, pentru că târgul era înfiorător de aglomerat și de zgomotos. Cred că pe viitor, toate editurile ar trebui să aibă colțuri de liniște, cu fotolii de puf și pernuțe pentru citit, pentru că toți copiii sunt supra-stimulați acolo și numai plăcut nu e.

Și cea care mi s-a lipit cel mai mult de suflet, femeia pe care am îmbrățișat-o cu lacrimi în ochi: Veronica Gogot, mamă a doi copii, cu grădina Legume Magice, care donează ceea ce cultivă în grădină la Magic Camp, pentru că și fiul ei s-a luptat cu boala aceasta cruntă și știe cât de important este pentru acești copii să mănânce sănătos. Doamna era acolo cu fiica ei de 12 ani, care a muncit astă vară la grădină și a strâns bani pentru cărți și și-a dorit să-i cheltuie pe toți la standul Leda și tot nu i-au ajuns să-și cumpere toate cărțile dorite.

Și mi-am notat cele trei cărți pe care și le mai dorea și i-am promis și sper să reușesc să negociez o reducere mai mare pentru ea și dacă nu reușesc, i le cumpăr eu, pentru că un asemenea copil merită să primească aceste cărți cadou.

A fost obositor și au fost zile care m-au ținut departe de copiii mei. M-am bucurat și m-am enervat alături de prietenii mei din edituri (mai ales din cauza proastei organizări, a faptului că ploua peste cărți, nu aveai unde să mănânci sau ce să mănânci, era gălăgie, alte standuri ne blocau etc) și am învățat câteva lecții de viață.

Pentru mine a fost o experiență minunată, pe care sper s-o mai repet și cu altă ocazie. Sentimentul acela de camaraderie care se dezvoltă între oamenii obligați să petreacă atâtea ore împreună, să mănânce pe genunchi, să se acopere unul pe altul cât sunt la toaletă, oamenii care fac glume și înfruntă oboseala împreună, este magic!

La revedere, Gaudeamus! Ne vedem la Bookfest!