Prin octombrie anul acesta, am reușit și noi, după ani de zile de dorit și planificat, să mergem într-un city break la Roma, cu ocazia aniversării căsătoriei noastre.
Noi nu suntem prea umblați prin lume și nici nu am avut un buget foarte mare, așa că n-o să vedeți aici recomandări de restaurante cu stele Michelin, și nici măcar de trattorii din alea faine, de familie, pentru simplul motiv că era prea scump pentru noi să mâncăm acolo.
În plus, nici nu suntem genul ăla de turiști care se plimbă visători pe o străduță dubioasă și dau peste cea mai cea trattorie, unde stai la masă cu proprietarii și cânți cântecele la mandolină 😀 Suntem niște turiști cât se poate de obișnuiți, poate un pic cam prevăzători, nu foarte deschiși la gusturi noi și cu buget redus.
Așa că ne-am orientat cel mai mult spre mâncarea stradală, chiar dacă nici asta nu e foarte ieftină, dar tot ce am mâncat, pe unde am mâncat, a fost foarte bun. Pentru că am păstrat majoritatea bonurilor, am trecut și prețurile, acolo unde era cazul.
1. Pizza cu ciuperci de pădure în Mercato Centrale
Mercato Centrale e un spațiu cu mâncare rapidă, în capătul gării Termini din Roma. Au tarabe cu tot felul de mâncăruri, de la tradiționale italiene, până la ramen și burgers. Au pizza și paste, desigur, salate, brânzeturi, mezelărie, sandvișuri. Prețurile variază, de exemplu, pizza se cântărește, prețul e pe kilogram, pentru că ea se face în niște tăvi uriașe, pătrate.
Prima oară când am mâncat am dat 5,46 și 5,76 EUR pe două bucăți nu foarte mari de pizza, deci e cam scumpă, dar merită, vă asigur.
2. Trapizzino
Trapizzino este un tip de sandviș triunghiular, cu pâine pufoasă, în care se pune un fel de mâncare. Noi am luat cu chiftele marinate (polpetta al sugo) și cu pui vânătoresc (pollo alla cacciatore). Au costat 4 EUR bucata tot la Mercato Centrale.
3. Sandviș cu parfait cu aromă de fistic
Recunosc că nu prea m-am dat în vânt după înghețata italiană, poate pentru că sunt într-o etapă în care nu mai suport chestiile foarte dulci, dar acest sandviș de biscuiți cu parfait cu aromă de fistic a fost absolut genial. A costat 4 EUR un asemenea sandviș cu biscuiți, tot în Mercato Centrale.
4. Puccia la L’Ulivetto
Puccia e tot un sandviș, originar din regiunea Puglia. Tipul de pâine este cel care face diferența între o puccia și alt tip de sandviș. Pe Via Flaminia 40 e un magazinaș care se cheamă L’Ulivetto, unde au niște pucce foarte bune și proaspete.
Noi am mâncat cu burrata (5 EUR) și de alături am mai luat niște pizza la tavă (2,6 EUR). Le-am luat la pachet și am mers pe jos până în parcul de la Vila Borghese și le-am mâncat acolo.
Apropo, parcul e foarte frumos și cel mai mult mi-a plăcut că lumea era relaxată, își ocupau un petec de iarbă și făceau petreceri pentru copii sau pur și simplu stăteau la soare.
5. Tiramisu de la ZUM
Citisem în mai multe locuri despre tiramisu de la ZUM și am vrut musai să-l încercăm și nu mi-a părut rău. A fost excelent! Culmea e că nu cel clasic mi-a plăcut mai mult, ci unul cu fursecuri amaretto pe deasupra (Amaretto Marsala). Costă 5 EUR un tiramisu la ZUM.
6. Porchetta & fritto misto
Porchetta e (nu vă mai surprinde, nu?) tot un sandviș, cu o pâine ceva mai tare și cu bucăți de carne de porc în interior. Porcul se gătește aproape întreg (dezosat), umplut și condimentat cu diverse ierburi.
Am mâncat porchetta în mai multe locuri, dar cea mai bună a fost la Piața Campagna Amica, o piață volantă din apropiere de Collosseum. Noi am dat peste această piață întâmplător. După ce am renunțat să mai intrăm în Parcul Arheologic pentru că era o coadă enormă, am intrat la metrou și am mers la stația următoare, Circo Massimo.
Plimbându-ne pe străzi, am văzut că scria undeva Campagna Amica și evident am vrut să merg acolo. Am avut noroc că era duminică și era deschisă.
Eu sunt înnebunită după piețele de producători din afară, așa că nu o puteam rata. În apropiere de Campagna Amica este și un muzeu al ustensilelor de bucătărie, în curtea interioară a unui hotel foarte simpatic.
Piața avea un spațiu închis unde micii producători de fructe, legume, preparate din carne și brânză, paste și vin își expuneau produsele și o curte interioară unde puteai mânca ce ai cumpărat sau puteai cumpăra ceva de la cele câteva tonete cu mâncare proaspătă.
Noi am luat porchetta (3,5 EUR), fritto misto (calamari, diverși peștișori – 6 EUR) și bruschette cu roșii (parcă 4 EUR). Plus, nu se putea altfel, câte un pahar de vin alb.
7. Fructe locale
Am prins sezonul jujubelor, niște fructe care la noi nu se mai găsesc, dar prea dese nu-s nici acolo. Le-am găsit doar în piața Campagna Amica, la un singur producător. Sunt foarte bune, au pulpa ca de măr, dar mai dulce, și un sâmbure tare în interior.
Am mai mâncat kaki și, desigur, citrice. Prin Roma, am văzut în multe locuri copaci de kaki din care ciuguleau papagalii (în unele zone, cum ar fi la noi porumbei, la ei sunt niște papagali superbi) sau mandarini sălbatici (am încercat să gustăm o mandarină găsită pe jos și era amară 😀 )
În plus, în Roma găsiți în multe locuri tarabe de fructe proaspete – pentru mine asta a fost o chestie magică, pentru că nimic nu mă energizează și nu mă face să mă simt mai bine ca o salată de fructe proaspete.
8. Înghețată/gelato
Peste tot în Roma sunt gelaterii și au zeci, dacă nu peste o sută de arome. Am mâncat de mai multe ori, dar nu pot spune că m-a dat pe spate. Am testat și gelato de la La Giolitti, o cofetărie faimoasă din Roma, dar recunosc că cel mai mult acolo mi-a plăcut un biscuite cu cremă de fistic 😀
9. Buratta și prosciutto
Într-una dintre zile, când nu mai știam ce să facem, am dat iama într-un supermarket și am cumpărat tot felul de mezeluri, brânzeturi, măsline (am descoperit așa zisele măsline dulci – doamne, ce bunătate!) și roșii și am dat o fugă la mare, cu trenul.
Recunosc că am cam exagerat în zona de produse premium a supermarketului și asta ne-a golit bugetul cu 29 de EUR, dar a meritat 😀
Am mâncat buratta și prosciutto pe malul mării, apoi ne-a plouat, apoi ne-am adăpostit într-un restaurant unde am mâncat cele mai bune midii din viața mea, la 10 EUR o porție uriașă (puțin chiar și față de Dalboka, unde am mâncat midii bunicele). Restaurantul se cheamă La Ciurma și e chiar pe faleză în Anzio, unde se ajunge super repede cu trenul din gara Termini.
10. Paste
Desigur, nu se poate să nu te duci la Roma să nu mănânci măcar o dată paste. Am mâncat paste foarte bune și la un restaurant de cartier, și la unul mai central, din ăsta special pentru turiști – Pasta and Social (Via IV Novembre 139A), unde și pastele cu ciuperci și supa cremă de dovleac au fost excelente. A fost 28 EUR nota pentru o porție de paste, o supă, un pahar de vin, apă și taxa de ”față de masă” (”coperta”)
P.S. Lângă Pasta and Social, mai la vale (spre Muzeul de Ceară), era un magazin cu eșarfe din mătase, la 10 euro (probabil mătase vegetală) absolut superbe! Și acum regret că era închis magazinul, tare mult mi-am dorit să îmi iau una. Dar se pare că italienii pot închide magazinele și restaurantele când vor ei, chiar dacă sunt în timpul programului de funcționare (am pățit asta și cu o trattorie lăudată pentru care ne-am dus la naiba în praznic).
Și pe lângă faptul că pot închide magazinul când vor, chiar dacă e deschis, ei stau de vorba la capucino și nu ii găsești în magazin… Hai ca mi-ai făcut pofta! Mie inghetata din Italia mi se pare bună tare, mai ales că au rețete proprii și găsesc unele mai acre și răcoritoare cum îmi plac mie.
Eu m-am super infuriat din cauza magazinului cu matase, pentru ca in geam era un biletel care zicea “vedeti ca suntem deschisi in spate, pe straduta X” si dupa ce am orbecait o gramada pana la straduta X, surpriza, si ala era inchis :))))
O prietena de-a mea imi povestea ca are des controale la salon si daca nu e acolo in intervalul afisat pe usa, ii dau amenda. Deci chiar daca esti propriul patron, se pare ca in Romania tre sa respecti orarul de functionare. La italieni nu cred sa existe o asemenea lege :))))
Am eu o prietena care cultiva jujubi la Giurgiu. De altfel, din postarile ei am auzit prima data de fructul asta si i-am retinut numele, pentru ca e simpatic. Dar nu stiu cum arata in realitate si, bineinteles, nici ce gust are.
Vaaaai, vreau si eu puieti! Si sa ne dea si jujube cand se coc 😀
Vorbim, vedem, negociem… :-p