Pe mine începuturile de an au început să mă prindă în ultima vreme citind cărți despre minimalism, debarasare și beneficiile unei vieți mai simple. Am citit Marie Kondo, i-am văzut și mini-seria de pe Netflix, am citit și Arta simplității a lui Dominique Loreau și anul ăsta a venit rândul lui Fumio Sasaki, un redactor de 35 de ani din Japonia care a scris și el o carte despre experiența lui cu trecerea la minimalism: Adio, lucruri! de la editura Humanitas.
Deși cartea lui putea fi rezumată mult mai minimalist și nu întinsă pe 250 de pagini, mie mi-a făcut plăcere s-o citesc. Fumio Sasaki merge mult mai în profunzimea creierului uman, explicând de ce simțim nevoia să acumulăm lucruri și de ce japonezii au virat-o intens spre minimalism în ultimii ani.
Explicațiile lui sunt raționale, logice, iar cartea, spre deosebire de Magia Ordinii a lui Kondo, nu este deloc încărcată de sentimentalism. Fumio Sasaki este mai pragmatic și, deși e mai exagerat decât Marie Kondo în ceea ce privește stilul actual de viață, are șanse mai mari să te convingă să îi urmezi sfaturile.
În afară de cele 55 de sfaturi propriu-zise care să te îndrume pe drumul spre simplificare, Fumio Sasaki povestește și multe experiențe personale, ne arată cum i s-a schimbat viața în bine de când a adoptat acest stil de viață și ne prezintă și alți câțiva minimaliști (oameni diferiți) împreună cu posesiunile lor.
Per total, o lectură care mi-a făcut plăcere și o carte pe care o păstrez ca s-o mai răsfoiesc din când în când, să mai sedimentez din acele informații. Și pentru că e o carte cu destul de multe sfaturi practice, așa cum vă spuneam, am spicuit dintre ele pe acelea care m-au atins cel mai mult în acest moment.
Adio, lucruri! Sfaturi practice pentru debarasare
- Lucrurile noastre sunt precum colegii de cameră, doar că noi le plătim chiria.
Mi s-a părut foarte interesantă această afirmație. Să luăm de exemplu, cărțile. Avem foarte multe, dăm banii pe ele, ne place să citim. Pentru acele cărți ne trebuie biblioteci, așa că ne cumpărăm din ce în ce mai multe dulapuri. Pentru dulapuri ne trebuie spațiu, așa că evident ne trebuie o casă mai mare. Pe dulapuri trebuie să ștergem praful. Din când în când scoatem cărțile să le scuturăm de praf. Asta ne mănâncă timp și bani. Și același lucru e valabil pentru multe alte chestii.
- Dacă vrei să scapi de dăunători, distruge-le cuibul. Organizarea nu e tot una cu minimizarea.
Fumio Sasaki ne recomandă să scăpăm de spațiile și cutiile de depozitare. Atât timp cât le avem, simțim nevoia să le umplem cu ceva. Dacă renunțăm la câteva cutii sau chiar la un dulap, va trebui să renunțăm și la lucruri, că doar n-o să stăm cu ele în mijlocul casei.
- Lasă liber spațiul ”nefolosit”.
Când ai eliberat un spațiu, lasă-l așa, bucură-te de acel gol. Eu am donat recent 400 de cărți și nu văd niciun spațiu gol nicăieri! L-am umplut la loc în secunda doi. Și tot ce îmi doresc e să am și eu niște spații goale pe undeva, să le văd acolo și să mă bucur când trec cu privirea peste ele.
- Renunță la ideea de altă dată.
Mereu păstrăm lucruri în ideea că ne vor trebui cândva. Eu am, de exemplu, o pereche de pantaloni de ski de vreo 10 ani, pe care, cel puțin în ultimii 5 ani, nu i-am îmbrăcat niciodată. Dar mereu i-am plimbat dintr-un loc într-altul al casei, în ideea că poate cândva mă voi duce la munte iarna. Doar că eu urăsc ieșirile în natură iarna, iar asta nu se va întâmpla prea curând. Și pun pariu că mulți dintre voi aveți acasă lucruri de genul acesta (de pungile cu pungi nici nu mai zic! 😀 )
- Nu e cazul să devii creativ atunci când încerci să te debarasezi de lucruri.
De câte ori nu ni s-a întâmplat să spunem ”nu arunc chestia asta, că poate o transform în ceva, mai iau nu știu ce accesorii și îmi iese o/un ….. grozav/ă”. Realitatea e că, de cele mai multe ori, nu facem asta, doar dăm lucrurile de colo până colo prin casă și extrem de rar ajungem cu adevărat să le transformăm. Iar obiectele rezultate nici măcar nu ne sunt așa de utile!
- Nu te gândi că trebuie ”să fi meritat investiția”. Nu te mai gândi cât te-a costat inițial.
Da, poate ai dat mulți bani pe ceva, dar dacă nu-ți mai trebuie, găsește-i alt stăpân, chiar și la jumătate de preț. Nu vei recupera investiția așa că nu porni de la premiza asta, pentru că mai tare te vei frustra.
- Nu e nevoie să faci rezerve! Gândește-te că magazinele sunt depozitele tale personale.
- Dacă l-ai pierde, l-ai mai cumpăra o dată?
- Aruncă suvenirurile! Amintirile nu vor dispărea.
- Casa ta nu e un muzeu, nu ai nevoie de colecții.
- Ieși în lume. Împrumută!
- Evită eșecul ”Concorde”
Ăsta e unul dintre sfaturile care mi s-au părut cele mai utile. Eșecul ”Concorde” înseamnă să perpetuezi într-o greșeală, să continui să dai banii ca să salvezi un lucru care nu merită.
- Dacă nu e ”sigur că da”, atunci e ”nu”. Debarasează-te de un lucru, dacă te-ai gândit deja la asta de cinci ori.
eu, dupa un an sub calauzirea cuvantului ,,simplitate,, mi-am dat seama ca un minimalism excesiv nu mi se potriveste.Iar la cartile mele nu pot sa renunt :))), prefer sa sterg praful de pe ele. Periodic fac ordine in lucruri, la haine sunt minimalista la maxim, si pentru noi, si pentru copii; la fel si in ceea ce tine de bucatarie..Dar in ceea ce priveste cartile , firele de tricotat si papetarie/rechizite nu prea ma abtin :)).In jumatate din dulapul de haine imi tin firele de tricotat :))
Nici mie nu mi se potriveste, cred ca si am un articol in care am povestit de ce nu voi fi niciodata o minimalista convinsa.
Irina, la fel patesc si eu… Tot citesc ca majoritatea renunta la carti, eu nu pot :)) pur si simplu mi se pare imposibil sa renunt la ele, la orice altceva, dar la carti nu 🙂
Laura, sunt curioasa cum procedezi in cazul obiectelor detinute in comun sau obiecte ce apartin altor membri ai casei dar ocupa spatii comune. Filosofia Kondo e sa nu aruncam decat lucruri personale, dar, exemplu concret: sotul meu nu arunca nimic (are toate laptopurile vechi (6 la moment, cu gandul ca “le voi repara candva, o sa ma ocup de ele candva, etc. Aud asta de 7 ani de zile si nu l-am vazut sa se atinga de ele. Avem acte din anii 90 ale unor proprietati demult vandute sau ale unor persoane demult decedate, ce clar nu ne vor trebui vreodata. Discutiile decurg cam asa: “de ce pastram chestia asta? hai s-o aruncam/reciclam/donam/vindem “nu, las sa stea acolo”. “De ce?” “ca sa fie” . “pai ce rost au? ” “las sa stea acolo”, and so on) Lucrurile astea ocupa spatii comune, ca doar nu avem fiecare camera lui, si ma scoate din sarite sa le tot mut de colo-colo.
Sincer, imi este foarte greu cu acestea. Sotul meu nu e neaparat genul colectionar, dar e genul care nu arunca niciun capat de ata. Incerc cu greu sa-l conving sa scapam de unele lucruri. Uneori imi iese, alteori nu. Cu actele vechi, eu ti-as recomanda sa le scanezi si sa le pastrezi in format electronic, iar de hartii sa scapi daca sunt acte de care crezi 100% ca nu mai ai nevoie. Cu laptopurile convinge-le sa le vindeti pentru piese, cu siguranta ati reusi sa scoateti niste bani pe ele. Ce nu-ti recomand e sa arunci pe la spatele lui, chiar daca e posibil sa nu-si dea seama, nu prea e cinstit sa faci asta.
Superb articol. Ma bucur ca mai sunt oameni pe aceeasi lungime de unda cu mine.