Poți să devii scriitor dacă ești nevăzător? Interviu cu autoarea irlandeză Siobhan Parkinson

Am făcut acest interviu atunci când autoarea irlandeză de cărți pentru copii, Siobhan Parkinson, a venit în România, dar apoi, câteva zile mai târziu, a izbucnit pandemia și nu am mai apucat să-l prelucrez.

Nu-i nimic, căci e gata acum și are câteva lecții de viață impresionante în el. Pentru cine nu știe, Siobhan Parkinson are un defect de vedere, mai exact este pe jumătate nevăzătoare. Însă, în ciuda acestui defect, ea reușește să fie una dintre cele mai cunoscute autoare irlandeze de cărți pentru copii și o militantă activă pentru transformarea cărților în audiobooks pentru nevăzători.

Siobhán Parkinson a publicat peste douăzeci de cărți, premiate și traduse în numeroase limbi. Lucrează, ca editor, pentru Little Island — editură care publică literatură pentru copii —, editează o revistă dedicată cărților pentru copii, traduce din germană și ține cursuri de creație literară. Este și prima scriitoare care a primit titlul Laureate na nÓg, care se acordă o dată la doi ani celor mai buni scriitori de literatură pentru copii din Irlanda.

În România a publicat Miracolele Mirandei, o carte pentru middle-grade (9+), despre care am scris în articolul Cărțile lunii martie. Traducerea a apărut la editura Corint junior.

1. Care ați spune că este principala calitate a cărților dumneavoastră, care îi atrage pe cititori la ele? Ce le face să iasă în evidență?

Cred că asta este o întrebare pentru cititori, e greu pentru un scriitor să știe asta. Tot ce pot spune este că eu scriu despre lucruri serioase, dar într-o manieră mai simplă.

2. Într-o lume în care este și-așa greu să fii scriitor, cât de greu este să fii scriitor când ai un defect de vedere? Ce i-ați spune unui copil cu aceeași problemă care își dorește să devină scriitor?

Este o provocare, în sensul că nu poți găsi [în Braille sau ca audiobooks] toate acele cărți și articole pe care ai vrea să le citești ca să-ți alimentezi mintea și imaginația. Dar tehnologia e din ce în ce mai avansată, așa că în ziua de azi există mai multe resurse pentru oamenii cu defect de vedere. Scrisul în sine nu e așa de dificil cu aplicațiile moderne pentru calculator așa că oricine își dorește să devină scriitor, poate să o facă.

3. Cum putem să-i ajutăm pe copiii cu defect de vedere să aibă acces la mai multe cărți? În prezent, destul de puține cărți sunt traduse în Braille, iar audiobook-urile nu sunt disponibile pentru toate cărțile. A cui este această responsabilitate, să pună la dispoziția persoanelor cu defect de vedere materiale pentru lectură adaptate?

Audiobook-urile sunt o resursă importantă pentru persoanele care nu pot citi materiale tipărite, iar în limba engleză există o gamă foarte variată de cărți pentru adulți și copii. Ele sunt produse cu scop comercial dar prețul lor nu este foarte mare, iar în Irlanda ele pot fi chiar și împrumutate de la bibliotecile publice și de la biblioteca Consiliului Național pentru Nevăzători din Irlanda. Cred că acesta este un model bun de urmat pentru cărțile marilor edituri.

Este, însă, ceva mai dificil să obții audiobook-uri de la publicații care sunt mai puțin cunoscute, de exemplu cărți publicate de edituri mici, și îmi imaginez că asta se aplică și cărților publicate în alte limbi, de exemplu franceză, germană sau italiană. Iar asta se întâmplă pentru că producerea de audiobooks este destul de costisitoare.

Ebook-urile, pe de altă parte, sunt mai ieftine de produs. În Irlanda, majoritatea editurilor pun în mod gratuit la dispoziția Consiliului Național pentru Nevăzători, orice carte pe care aceștie o solicită, pentru ca ea să fie tradusă în Braille. E mult de muncă, dar merită.

4. Sunteți prietenă cu alți scriitori de literatură pentru copii? Schimbați vreodată idei?

Da, cunosc destul de mulți scriitori de literatură pentru copii, în special pe cei care locuiesc în Irlanda și cu siguranță discutăm despre cărți și subiecte atunci când ne vedem. E o comunitate prietenoasă.

5. Am citit Miracolele Mirandei și mi s-a părut o carte atât de onestă. Protagonista, deși nu este o soră, prietenă sau fiică perfectă, este ușor de simpatizat, tocmai pentru că e așa de cinstită cu gândurile și sentimentele ei. Credeți că genul acesta de personaj este mai atrăgător pentru tinerii cititori?

Nu știu, dar sper să fie așa.

5. Credeți că tinerii cititori vor să vadă în cărți pe cineva la fel ca ei înșiși sau pe cineva spre care să aspire?

Eu cred că ei vor doar să se distreze citind!

6. Majoritatea cărților dumneavoastră au ca protagoniste fete. Preferați fetele pentru că le puteți înțelege mai bine fiind femeie, sau pur și simplu aveți o preferință pentru eroine?

Cred că un pic din amândouă.

7. Despre ce perioadă a vieții scrieți cel mai mult (copilărie, adolescență, tinerețe) și de ce?

Despre copilărie, pentru că atunci imaginația este la cele mai înalte cote.

8. Irlanda are un folclor foarte bogat. Vă inspirați vreodată din legende? Care este legenda sau povestea populară care vă place cel mai mult?

Da, am scris o carte care se numește Spellbound, cu repovestiri ale legendelor mele favorite. Legenda mea preferată este The Children of Lir (Copiii din Lir).