Răsfoind pe blog articole mai vechi, am dat, în unii ani, peste articole în care povesteam cum am petrecut sărbătorile. Mi-a fost așa drag să le citesc pentru că nu mi le mai aduceam aminte. Și adevărul e că atunci când totul merge așa cum ar trebui, peste ani nu-ți mai aduci aminte ce anume s-a întâmplat.
Sărbătorile acestea de Paște au fost cu siguranță deosebite, nu cred că trebuie să-mi fac griji că nu le vom ține minte 😀 Însă m-am gândit totuși să scriu pe blog ceva despre ele, să fie ca o însemnare în jurnalul meu online, despre vremurile acestea neobișnuite pe care le trăim.
Ne-am pregătit pentru Paștele acesta cu vreo două săptămâni înainte. Am fabricat tot felul de decorațiuni împreună, pentru că de unde Pepco și decorațiunile lor ieftine anul ăsta? 😀 Am făcut coronițe, ghirlande, coșulețe pentru ouă și jocuri și le-am înșirat prin casă.
Am comandat sau cumpărat din timp cadourile. Ambii copii au făcut câte o listă și, dacă în vremuri obișnuite, le-aș fi luat doar haine noi și dulciuri, acum am făcut o excepție și le-am luat și jucării.
Ca haine, Elizei i-am luat un tricou cu Harry Potter, o bluză-tricou cu volănaș și niște blugi până deasupra genunchilor (care nu i s-au potrivit). Lui Vlad i-am luat un tricou și niște pantaloni scurți cu Patrula Cățelușilor. Hainele au venit din timp, am avut și când să le spăl și să le calc, ca să se poată îmbrăca cu ele în prima zi de Paști.
La timp au ajuns și celelalte cadouri comandate: pentru Eliza am luat volumul 4 din Harry Potter, o figurină vorbitoare cu Dobby și din partea tatălui ei, o păpușă LOL. Pentru Vlad, am decis (în mod greșit după cum o să vedeți) să luăm din Lidl un grătar de lemn și un set de mic dejun cu alimente din lemn, plus o carte cu sunete cu Pompierul Sam și o carte despre Corpul uman de la editura Casa.
În Vinerea Mare, mama a făcut cozonacii, pe care i-am și degustat. Noi nu obișnuiam să mergem la Prohod vinerea seara, așa că acest obicei nu ne-a lipsit. Deși acum parcă mai tare aș fi mers.
În schimb, Elizei i s-a năzărit brusc să se tundă. Avea părul foarte lung și greu de spălat și pieptănat, așa că eu m-am bucurat și am lăsat-o să se tundă cum vrea, chiar dacă se inspirase de la nu știu ce vloggeriță pe care o urmărește pe Youtube.
Sâmbătă dimineața am trecut la pregătit salata Boeuf, o treabă la care ne-am înhămat cu toții, inclusiv Eliza, pe care am învățat-o cum să taie cubulețe mici 😀 Mama a făcut sarmalele, iar mai pe seară am vopsit și câteva ouă. Vlad nu s-a arătat foarte interesat de activitate, așa că am vopsit doar cu Eliza.
Spre seară am decis să ieșim la o scurtă plimbare pe dealul din spatele blocului, să culegem crengi pentru pomul de Paști. Nu este o tradiție la noi în familie, dar citisem despre acest pom în cartea Conni și iepurașul de Paște și ne-am gândit să facem și noi unul, să aibă iepurașul unde să lase cadourile.
Am luat cu mine o foarfecă de grădinărit și am tăiat câteva rămurele din diverși copaci de pe coasta dealului. A fost o plimbare plăcută, ne lipseau foarte tare aerul și căldura soarelui. De altfel, nici nu am mai ieșit de atunci 🙁
Ajunși înapoi acasă, am pus crengile într-o vază și de ele am atârnat ouă de plastic legate cu ață. Am aranjat masa cu un coș cu ouă, pasca și o lumânare. Mama a pus o față de masă cu iepurași.
Copiii erau foarte nerăbdători să vină Iepurașul dar tot nu s-au dat duși la culcare prea repede. Abia pe la 11 și ceva s-au culcat. Eu n-am reușit să adorm și, pe la 12.15, când am auzit clopotele bătând la Biserica din apropiere, am ieșit pe balcon. Am stat pe balcon vreo 20 de minute și am ascultat slujba, apoi m-am culcat.
A doua zi, evident Eliza s-a trezit prima și a venit să-l trezească și pe Vlad. Au fugit amândoi la cadouri și prima exclamație a lui Vlad a fost: nu mi-a adus cățeii!
Își dorise foarte mult niște jucării cu Patrula Cățelușilor. Lăsând la o parte că nu ne permiteam exact jucăria pe care o voia el (era vreo 400 și ceva de lei), nici nu am vrut să mai adunăm alte mașinuțe și figurine cu căței, pentru că le are la București.
Însă a fost o decizie proastă. Vlad a fost atât de dezamăgit, încât mi s-a rupt sufletul. Nu a plâns, nu a făcut scandal, dar s-a văzut cât de dezamăgit a fost. Și întâmplarea face că am prins și pe filmare cum tot spunea: ”Gheghiza, nu mi-a adus căței, uite, nu mi-a adus căței!”
Am decis atunci să nu mai facem niciodată asta, să cumpărăm ce cadouri considerăm noi că sunt mai utile sau mai potrivite pentru ei. Dacă își doresc ceva și nu se contrazice flagrant cu sistemul nostru de valori (și ne permitem, evident), le vom cumpăra cadourile pe care și le doresc. Știu că, în contextul general, pare o prostie, dar pentru mine a fost o lecție cam amară, mai ales că ne-am dorit mult să le facem bucurii copiilor.
În schimb, Eliza s-a bucurat foarte mult de cadouri – evident, erau ceea ce-și dorise și chiar și o surpriză 😀
Afară a fost foarte frig, deci vânătoare de ouă nu s-a putut face în grădina blocului, iar în casă nu am avut chef să organizez. Eram deja destul de cătrănită din cauza cadoului lui Vlad și nu am mai avut energie. În plus, tradiția noastră de ani de zile era ca vânătoarea să se desfășoare la țară, iar acum, evident, nu am putut merge.
Am luat un mic dejun bogat și am ciocnit o grămadă de ouă. Vlad a învățat să spună ”Hristos a înviat” și s-a bosumflat când i s-au spart ouăle. Am ciocnit ouă virtuale și cu mătușica de la București.
În rest, am stat în casă, am citit, ne-am jucat și am făcut o listă cu lucruri de care mi-e dor:
- să merg la țară să stau în curte
- să merg la Înviere (chiar dacă înainte mi-era mereu somn și frig 😀 )
- să văd magnolia uriașă din Iași
- să mă văd cu prietenii din Iași
- să ieșim puțin la plimbare pe la Palas
- să stau la terasă, să beau un cocktail, să văd copiii alergând, să mă bucur de soare
- să mă plimb pe aleea pietonală din fața Mitropoliei
Vouă de ce v-a fost dor de sărbătorile care au trecut?
Si eu trebuiau sa fiu de Paste la Iasi. Mi-e atat de dor sa ma plimb pe Stefan cel Mare si pe la Palas.
Au fost niște sărbători foarte liniștite ,nu am fost nicăieri ,dar nici nimeni nu a venit cum era în fiecare an ,acesta a fost un Paște mai deosebit ,dar m-am simțit mult mai bine stând acasă la mine ! Referitor la copii ,ei își doresc multe ,dar trebuie să ne limităm și la bugetul pe care-l avem !