Bujorii de munte (smârdar, rododendron) din Ciucaș sunt pe lista mea de mulți ani, încă dinainte să-l am pe Vlad. Nu am reușit, însă, să ajungem, până anul acesta, când mi-am făcut curaj, după trei luni de stat în casă, să iau la pas potecile de munte.
Având în vedere condițiile actuale, ne-am pregătit tura de acasă, cu tot ce ne trebuia: apă suficientă, mâncare, gustări, ca să nu trebuiască să oprim pe undeva.
Am plecat din București dimineața, pe la vreo 9 și am ajuns la Cabana Muntele Roșu pe la vreo 12 (ore aproximative). Acolo am parcat și am plecat pe jos pe traseul semnalizat cu triunghi roșu. Am ales varianta mai scurtă de traseu, fără ocolul pe la Cabana Ciucaș.
Noi am ales pentru această drumeție week-end-ul cu 6-7 iunie, dar vă recomand să mergeți fix la jumătatea lui iunie când bujorii vor fi mai înfloriți. Noi i-am prins doar parțial înfloriți, așa că nu am văzut priveliștea care dă acestui munte ”porecla” Muntele Roșu (deși roz ar fi mai potrivit, cred).
Vlad are 3 ani și 7 luni și a mers foarte bine pe acest traseu, ne-a surprins pe toți cu faptul că, la urcare, a mers aproape tot drumul pe jos. Traseul nu este dificil, dar necesită încălțăminte adecvată, prin unele locuri poți aluneca.
Pe traseu nu sunt surse de apă, așa că luați-vă de acasă suficientă apă, este foarte cald în această perioadă și nu e multă umbră. Noi am avut cam 1 litru de persoană și nu consider că a fost suficient, luați minim 1,5 litri de persoană.
Sunt puține zone cu pădure, așa că veți merge destul de mult prin soare (și va fi complicat și cu toaleta 😀 – apropo, dacă faceți pipi în pădure, vă rog eu frumos să puneți șervețelul folosit într-o pungă și să-l aduceți înapoi, să-l aruncați la tomberon!).
Nu uitați loțiunea cu SPF, pălăria și ochelarii de soare!
Noi am fost echipați și cu haine de ploaie, deoarece prognoza spunea că vor fi și câteva averse. Le-am tot îmbrăcat și dezbrăcat, dar din fericire, nu a plouat, a fost doar un pic de vânt. Însă nu prea aveți pe unde vă adăposti, așa că luați musai la voi haine de ploaie.
În poze îl vedeți pe Vlad, foarte bucuros de noua lui jachetă de vânt/ploaie, care se strânge și se face ca un portofel. Tocmai o primise și era mândru nevoie mare de ea 😀 Și pălăria și geaca sunt de la Iya. Deși nu este dublată cu nimic, ține foarte bine la vânt.
Vlad arată ca omulețul Michelin pentru că i-am luat-o un pic mai mare, cu gândul să vină și peste rucsăcel, dacă ar fi cazul, și să ne țină și anul viitor 😀
Traseul dus-întors ne-a luat cam 5 ore (3 ore la dus și 2 la întors), cu pauză de prânz sus pe munte. Am avut un rucsac termoizolant cu diverse alimente și am încropit un prânz mai mult decât reușit. Despre cum ne descurcăm cu mâncarea pe munte, o să vă povestesc în alt articol.
Pe munte am văzut și bujorii, dar și alte flori superbe: iriși pitici, gențiene, anemone, trei frați pătați, ciuboțica cucului. Pe pagina mea de Facebook am pus un album cu frumusețile descoperite pe munte, pe care l-am intitulat Culorile Ciucașului:
Cumnata mea a fost după bujori prin Pasul Bratocea și a văzut și flori de colț pe acolo. Tare îmi mai doresc și eu să le văd în habitatul lor natural!
Bujori de munte mai puteți vedea și în zona Horezu, pe Vârful lui Roman, dar și în alte zone din Carpați.
Anul acesta nu putem merge să vedem bujorii, dar ne-am desfatat cu ei acum câțiva ani în Piatra Mare…Am auzit că din ei se face dulceață, erau persoane care culegeau, deși înțeleg ca și ei sunt protejați și nu e voie să culegi…
Ciucasii ne plac mult, am fost de câteva ori, dar niciodată în perioada asta, de câțiva ani am tot trecut cu copiii prin examenele care sunt fix în perioada asta… 😊