Cum să faci cele mai reușite ouă poșate (ochiuri românești)

Mai țineți minte când ouălor poșate li se spunea ochiuri românești? Pe cuvânt dacă înțeleg de unde și până unde denumirea asta. Doar n-am inventat noi ouăle fierte în apă. Sau poate da, pe vremea când uleiul se dădea pe cartelă 😀

Mi-a venit ideea să scriu acest articol după ce am văzut un episod dintr-un serial nou pe Netflix, Best Leftovers Ever, un concurs de gătit în care participanții trebuie să re-gătească în moduri noi și creative niște resturi rămase de la masă.

De obicei fiecare episod are o temă și participanții sunt fie lăsați să refolosească ingredientele în ce fel de mâncare vor ei, fie primesc indicații să fie un mic dejun, o gustare de seară, o cină romantică, un sandviș etc.

Ei, și ajung eu la episodul patru și concluzionez că nu aș putea niciodată să fiu jurat la o emisiune culinară pentru că nu aș putea gusta unele porcării gătite de participanți 😀 Papilele mele gustative și stomacul pot duce doar o cantitate limitată de chestii nașpa și de obicei aloc segmentul ăsta medicamentelor :)))))

În episodul patru, concurenților li s-a cerut să facă un mic dejun din resturile unei cine romantice. Și li se pune pata tuturor să facă ouă poșate. Numai că ghiciți ce, niciunul nu știa să facă ouă poșate, ba unul dintre ei nu făcuse niciodată.

Mie personal nu mi se pare chirurgie pe creier să faci ouă poșate (glumă la adresa faptului că unul dintre concurenți era medic), dar cred că lor li s-a părut, pentru că în loc de ouă poșate, au ieșit niște ouă crude, o mâzgă oribilă și vâscoasă care s-a prelins peste celelalte componente ale mic dejunului.

Și așa mi-a venit ideea să împărtășesc cu voi cum fac eu ouăle poșate, de ies perfecte de fiecare dată. Ca în poza de mai jos. Zici că-s prăjite, nu?

Istoricul meu cu ouăle poșate începe acu vreo 11 ani, să zicem, cam când a început Eliza să mănânce mâncare ”de oameni”. Varianta cea mai rapidă a prânzului ei era o mămăliguță, o cutie de brânză cu smântână și un ou poșat. Și nu mă pricepeam deloc să le fac!

Norocul meu că le făcea mătușa care a stat cu Eliza, îi ieșeau perfecte de fiecare dată. Eu am încercat, pe rând, și varianta clasică cu oul turnat în oala cu apă care fierbe si sare+oțet, și fără oțet, și varianta lui Jamie Oliver cu oul pus în folie de plastic și apoi mi-am luat și forme speciale pentru făcut ouă poșate, din silicon (foarte bune, recomand).

Dar cele mai aspectuoase ouă poșate am început să le fac anul trecut când Eliza a devenit brusc pasionată de avocado toast și ouăle alea rotunjoare nu prea mergeau ca lumea pe felia de pâine.

Pentru cine nu știe, avocado toast e o combinație de pâine prăjită frecată cu un cățel de usturoi, felii de avocado sau avocado pasat cu furculița, stropite cu zeamă de lămâie și sare, deasupra un ou poșat. Peste ou noi presărăm fulgi de ardei iute (am câțiva ardei uscați agățați în bucătărie la candelă și rup de acolo o bucățică și o sfărâm între degete).

Aici e o poză făcută de Eliza și postată pe contul ei de Instagram (oul din dreapta și-l răsturnase când îl pusese pe pâine). De obicei, mai punem și salată sau roșii cherry lângă acest fel de mâncare, și vi l-am recomandat și în articolul meu Mic dejun de pandemie.

Și le fac în felul următor: în tigaia de prăjit (o tigaie mai mică și curată), pun un strat de apă mai subțire de un deget și un praf de sare. Când începe să facă bule la suprafață, torn ouăle sparte într-un castronel sau într-o farfurioară (nu le spargeți direct în tigaie). Las un minut-două să se umfle apa în jurul lor, apoi pun capacul.

Trebuie să le păziți permanent, nu plecați de lângă ele, pentru că apa se va umfla și va ridica și capacul. Mai ridicați capacul, iar îl puneți la loc. După ce faceți prima oară, o să prindeți experiență, o să vedeți.

Când gălbenușul e acoperit de o peliculă încă translucidă, dați tigaia deoparte și lăsați capacul pus până prăjiți pâinea și puneți avocado pe ea. Dacă scuturați tigaia, gălbenușul trebuie să fie în continuare ”plimbăreț” (sincer nu știu cum să zic, jiggly-wiggly 😀 )

Scoateți ouăle cu o spatulă din aia pentru pește, eu am una specială cu marginile foarte subțiri, să intre ușor sub ouă. Dacă au făcut puțină spumă o îndepărtați înainte să le așezați în farfurie.

Și gata, nu-i așa că e ușor?

De când am descoperit metoda asta, nici ouă prăjite nu prea mai fac. Ce sens are să spăl aragazul, tigaia de ulei, să consum ulei, să sară ulei pe mine și mai sunt și nesănătoase?!

Voi faceți ouă poșate? În ce combinații le mâncați?