Zece lucruri pe care să nu le dai cadou copiilor mici

Mi-am amintit de chestia legată de cadouri pentru copiii mici zilele trecute când mă jucam cu Vlad cu niște piese mici de lemn din care construiam labirinturi, reacții în lanț, șine de tren sau jucam Jenga (destinația lor inițială). A primit un set cu 60 asemenea lemnișoare când avea vreun an jumate, maxim doi și când nu făcea decât să le împrăștie și să arunce cu ele în geamurile de la vitrine.

Am întrebat-o atunci pe prietena mea: “dar cu ce ți-am greșit? oare eu le-am dăruit vreodată fluiere copiilor tăi de mi-ai dat 60 de piese mici de călcat pe ele, de adunat de prin casă și de strâns de sub canapea?” 😀

Și așa mi-a venit ideea să scriu un articol cu chestii pe care nu trebuie sub nicio formă să le dăruiți copiilor mici, dacă nu aveți o listă și acordul în scris al părinților înainte de a face asta. Așa o să vă asigurați că atunci când calcă pe câte o chestie măruntă, când strâng nisip kinetic din stofa canapelei sau când pornește noaptea, din senin, vreo jucărie ciudată să cânte, n-o să vă înjure pe voi. (Ba daa, tot pe voi, pe cine mințim aici? 😀 )

Deci, iată ce jucării puteți exclude din start dacă vreți să mai rămâneți prieteni cu părinții sus-numiților copii.

1. Instrumente muzicale, reale sau de jucărie

Știu, știu, toți visăm să-i punem lui Jurjac vioara în mână la 3-5 ani și să devină următorul Enescu, dar la vârste mici, copilul nu va face altceva decât să scârțâie la ea, eventual la ore imposibile. Vlad are (avea) fluier, chitară, acordeon, orgă/pian, tamburină. Pe toate le-am făcut pierdute, încet-încet, pentru că nu mai rezistam psihic ascultându-i concertele 😀

Prin urmare, oricât vă face cu ochiul setul ăla de tobe cu preț redus de la Lidl, ziceți pas, mai ales dacă părinții copilului stau într-un apartament din Berceni cu vecini sensibili 😀

2. Jucării cu sunete

Oricât de simpatice sunt, după o vreme ajungeți să visați și noaptea cântecelele de la jucării, mai ales dacă sunt ciudățele (gen variante robotizate la Barbie girl sau Twinkle Twinkle little star) și mai și pornesc din senin noaptea. Îmi aduc aminte că atunci când era mică Eliza primise trei jucării oarecum similare (o buburuză, o albină și o omidă) care cântau toate o versiune mai chinezească la Twinkle Twinkle. Și îi plăcea să le pornească pe rând, să cânte toate deodată, defazat, până când o luam cu toții razna.

3. Jucării foarte mari

Mașinuțe de condus, karturi, motociclete și orice chestie pentru care e nevoie să dați o fugă în poligonul auto sunt excluse de la dăruit, mai ales părinților care stau la bloc. Pentru cei care stau la casă, puteți face o excepție dar doar dacă au o curte mare sau vreo fundătură unde se pot da cu ele fără să dea vreo mașină reală peste el. Unele nici nu încap în portbagaj, ca să zici că dai o fugă în parc să se dea copilul cu ele, așa că mai bine îi luați niște fise pentru mașinuțele din parc și vor fi mai apreciate.

4. Jucării cu risc de rănire

Am avut mereu o strângere de inimă să dăruiesc jucării cu potențial de rănire, gen skateboarduri, pogo sticks, role sau patine, pentru că deși părintele își asumă că îl lasă pe copil să se dea pe ele, dacă pățește ceva, tot spre voi o să zboare gândul. La un moment dat m-a rugat sora mea să-i recomand niște cadouri pentru copii mai mici și i-am recomandat o placă de echilibru, specificând să ceară acordul părinților înainte de a dărui așa ceva. Deci cereți acordul sau nu cumpărați deloc, e mai sigur pentru starea de bine a tuturor părților implicate.

5. Kituri științifice

Serios, știu că pare că vă preocupă dezvoltarea inteligenței copilului, dar kiturile de săpun, de făcut slime sau explozii vulcanice nu fac decât să se adune în teanc undeva pe niște rafturi, eventual golite de conținut, pentru că s-au consumat din prima substanțele din ele și părinții nu au chef să umble după altele. Eliza are un vraf de cutii de kituri de făcut diverse, unele făcute pe jumate, altele probabil expirate, dar pe care nu vrea să le arunce deloc.

6. Jucării cu piese mărunte

Seturi de creație cu mărgele, seturi cu piuneze de plastic, reproduceri lego cu piese mici care dispar de la prima desfacere a cutiei și altele asemenea sunt un mare ”nu” când vine vorba de dăruit. Cel puțin un sfert din componente vor ajunge sub canapea, încă zece la sută le vor arunca părinții neștiind ce sunt când le găsesc în aspirator și restul vor fi împrăștiate prin lada cu jucării spre a nu mai fi regăsite niciodată 😀

Vlad a primit o mașinuță cu piese similare cu lego, cu instrucțiuni neclare, pe care s-a chinuit toată lumea s-o facă. Și după ce a reușit cineva s-o construiască, au tot început să-i pice piesele, de găseam câte un volan sau câte o roată peste tot prin casă. Până la urmă am azvârlit-o undeva în fundul dulapului și sper să nu mai iasă de acolo 😀

7. Carioci, vopsea pentru pictat cu degetele, acuarele

De fiecare dată când îi cumpăr lui Vlad carioci, regret aproape instant decizia pentru că ele ajung pe pat, pe perne, pe pereți, pe haine, oriunde numai pe hârtie, nu. Idem cu acuarelele, umple foi întregi cu picturi abstracte și trei zile mai târziu încă îi mai frec verdele de pe piele si arunc două tricouri aproape noi, bombănind că mai bine aș fi luat niște creioane cerate 😀 Mai bine luați cretă și eventual o folie adezivă-tablă de scris pentru perete dacă tot vreți să stimulați talentul de pictor al copilului!

8. Slime, nisip kinetic, plastilină, sclipici

Aveți idee cât de greu se scoate slime-ul de pe bancheta din mașină? 😀 Vă spun eu, nu se scoate! Am scăpat de slime-ul albastru de pe banchetă abia când am schimbat mașina. Nisipul kinetic, după ce i l-am dat de câteva ori și s-a împuținat (și umplut de praf și păr de pe jos de fiecare dată), l-am pus într-o pungă și l-am urcat pe dulap, urmând să-l scot de acolo… NICIODATĂ (sau în cazuri foarte grave de Vlad acasă și eu în vreo ședință importantă).

Deci dacă nu oferiți și servicii de curățătorie odată cu nisipul kinetic și slime-ul, mai bine faceți altă alegere când vine vorba de cadouri.

9. Plușuri, în special plușuri mari

Eu detest plușurile. Când era Eliza mică, le făceam vânt de cum intrau la noi în casă. Din fericire, Eliza nu le simțea lipsa dar la Vlad să ferească Dumnezeu să dispară vreunul, că plânge după ele cu lacrimi de crocodil. Între timp, și pe patul Elizei au pus stăpânire tot felul de pernuțe și plușuri, așa că toată casa mea e un magnet uriaș pentru praf. E ok să dăruiți un pluș micuț cu personajul favorit al copilului, dar evitați plușurile de mari dimensiuni și pe cele cu sunete în interior (alea nici nu pot fi spălate!)

10. Dulciuri

Știu că tentația e mare atunci când mergeți la un copil să duceți dulciuri. Dar dacă sunt mici, evitați cu totul dulciurile iar atunci când mai cresc, evitați ciocolata. Întrebați-i pe părinți dacă le place ceva în mod special, ceva ce primesc ocazional ca tratație. Când vine sora mea și mă întreabă ce să le aducă, o sfătuiesc să ia Actimel, Oreo, căpșuni sau grisine. Finei mele, de ex, îi plac jeleurile și Tic-Tac, nu mănâncă ciocolată.

Evitați croissantele, prăjiturelele ambalate, bomboanele de orice fel (în special dropsurile), ouăle Kinder (dacă e copilul sub trei ani, mai ales! să nu uităm că sunt copii care s-au înecat cu părțile mici ale jucăriilor din interior) și cutiile mari cu bomboane de ciocolată care par să nu se mai termine 😀 Eu am un loc special în cămară unde ascund toate dulciurile copiilor și câteodată mă minunez de câte se adună.

Pe cele de calitate inferioară le arunc direct, de obicei astea-s primite prin pachete pe la școală sau pe la concursuri. Pe cele de calitate medie le trimit la Biserică să fie împărțite copiilor de pe acolo, iar pe cele de calitate superioară le mănânc eu și le dau copiilor ocazional. De ex, biscuiții pică bine când avem o ieșire neprevăzută sau are Eliza nevoie de ceva de ronțăit pentru vreo pauză.

 

Din experiența voastră, voi ce ați trece pe lista asta?

 

Cover photo: Freepik