Preadolescenții și banii de buzunar: când, cum, cât?

Într-o zi, pe când îmi făceam runda online citind blogurile care-mi sunt dragi, am dat peste acest articol de pe blogul Iubesc orașul meu: Educația financiară la liceeni.

Citindu-l, mi s-au aprins multe becuri, pentru că eu până acum nu i-am dat constant bani de buzunar Elizei. Evident că a avut mereu niște economii ale ei, din bani primiți cadou sau din vânzările unor lucruri de-ale ei, și i-am dat și bani atunci când a fost vorba de o ieșire la pizza cu colegii sau prietenele, dar nu a primit sume de bani la intervale regulate de timp, pentru că nu mi s-a părut că ar fi nevoie.

Poate că e adevărat că le dăm copiilor pachet la școală și sticlă de apă și abonament la autobuz și le cumpărăm tricouri noi atunci când își doresc sau îi ducem să vadă filmul preferat la cinema și atunci nu considerăm că e nevoie de bani de buzunar. Dar, pe măsură ce cresc, nevoile lor se schimbă și au nevoie să se simtă un pic stăpâni pe niște finanțe, ca să învețe cum să le gestioneze. Și odată ce am avut revelația asta, au apărut, în mod firesc și o mulțime de întrebări.

Și cine mai potrivit să-mi răspundă la ele dacă nu Anamaria Ciuhuță, trainer financiar și părinte, pe care am rugat-o să-mi răspundă la câteva întrebări pe care le aveam strict legate de relația preadolescenților cu banii.

Anamaria lucrează în domeniul financiar de peste 20 de ani și este autoarea blogului Financial parenting. Am mai scris despre ea în 2018, când am participat la un curs susținut în cadrul evenimentului Mama Time Out, organizat de Florina Badea: Ești cheltuitoare sau economă?

Cursurile ei pentru părinți și copii sunt inspiraționale și ne pot schimba la o sută optzeci de grade optica asupra finanțelor personale, așa că vă recomand să le urmați. Vă las linkuri la finalul articolului despre cum le puteți accesa.

Conceptul de bani de buzunar, ce înseamnă mai exact? Sunt banii de pachețel și suc, de prăjitură cu prietenii, includ banii de ieșiri recreative, banii de haine?

Banii de buzunar sunt banii pe care copilul îi va gestiona singur, pentru a învăța cum se administrează, înainte de a avea proprii bani.  Da, sunt banii pentru dorințe, pentru ieșiri cu prietenii și mai târziu chiar banii cu care să acopere diferite nevoi.

Dorințele copilului cresc odată cu copilul. Când este mic își dorește ce vede la alt copil, un dulce sau o jucărie, deoarece încă nu înțelege valoare banilor și nici nevoia de a te hrăni, de a te îmbrăca, aceste lucruri vin automat în viața copilului din partea adulților, copilul nu ajunge să și le dorească într-o familie care îi asigură nevoile de bază.

Cum crește, copilul ajunge la școală și influența celor din jur este tot mai puternică. Copilul își dorește lucruri tot mai multe și mai scumpe cu trecerea timpului.

Banii de buzunar sunt primii pe care ajunge să îi gestioneze, asupra cărora poate lua decizii. Cu ajutorul lor copilul deprinde aptitudinea de a-i administra cât mai corect.

Banii de buzunar ajută copilul să stabilescă prima legătură cu banii și mai apoi să învețe cum să îi gestioneze, cum să îi economisească și de ce, cum să își stabilească obiective. Copilul va înțelege că banii sunt limitați și nu acoperă toate dorințele, vede că odată cheltuiți nu îi mai poate cheltui pe altceva,  învață mai apoi să ia decizii chibzuite și să analizeze orice cheltuială în contextul personal.

Bineînțeles că modelul văzut acasă, completat de explicațiile primite, contextul de viață al copilului, gașca de prieteni, vor influența modul în care se va raporta la bani.

Sunt banii de buzunar un privilegiu sau un drept al copilului?

I-aș numi mai degrabă privilegiu și nu un drept. Dacă ar fi un drept, jumătate din copiii lumii ar fi puternic nedreptățiți. Un copil care simte că ”i se cuvine” să primescă, va aștepta asta toată viața și când se va întâlni cu realitatea, va suferi fără să înțeleagă ce i se întâmplă, de ce banii vin atât de greu, de ce trebuie să muncească mult pentru ceva ce ar trebui să primească ușor, de ce șeful nu îi dă o mărire de salariu când banii nu îi ajung, va face greu relația dintre efortul depus, valoarea generată și banii câștigați.

Banii de buzunar pentru copilul de gimnaziu. Cât și cum dăm (săptămânal, lunar)? E vreo diferență între suma pt clasa a cincea și pt clasa a opta? 

Înainte de vârsta școlară putem da primii bani pentru o activitate făcută de copil, dar atenție, banii se dau imediat după ce treaba a fost încheiată, cu explicația ”apreciez că m-ai ajutat” sau ”ai făcut o trebă bună, aceștia sunt banii tăi, să îi pui la pușculiță, sau să îți cumperi tu ceva”. Zic imediat pentru că la această vârstă vrem să facă legătura dintre muncă și câștigul banilor.

De la vârsta școlară, când copiii ajung în altă fază de dezvoltare, dorim să le stimulăm alte aptitudini cum ar fi cea de planificare, răbdarea de a obține ceva, puterea de a analiza de ce își doresc un anumit lucru și de a rezista impulsului de a-și cumpăra un obiect ce este în fața lor doar pentru că și-l permit.  Din acest motiv, după vârsta de 10 ani de exemplu (depinde de cât de pregătit este copilul și în ce fază suntem cu educația financiară), ar trebui să trecem la plata săptămânală și din liceu la o plată lunară.

Referitor la sumă trebuie să fim atenți să fie justificată în contextul de viață al copilului. Ce face copilul cu banii? Ce nevoi are de acoperit?

Un copil care nu primește pachețel de acasă pentru prânz și astfel primește bani de buzunar pentru a-și acoperi cheltuiala cu mâncarea, ar trebui să primească ceva în plus, ca să mai rămână cu o sumă după acoperirea nevoilor pe care să poată lua decizii, să îi poată cheltui după buna voie. În același timp l-aș invita pe copil să își pregătească pachețelul și astfel să rămână cu mai mulți bani pentru dorințele personale.

Înainte de a stabili o sumă, ar trebui investigat câți bani primesc copiii cu care intră în contact și pentru ce.

Dacă eu îi dau copilului meu o sumă prea mare, sau mai mare decât au prietenii cu care își petrece timpul, există riscul să ”se dea mare”, să dezvolte un sentiment de superioritate (nejustificat), să dezvolte o relație greșită cu banii: va înțelege că banii îți dau putere, te fac ”norocos”, cei din jur  te admiră când ai bani și te evită când nu ai, cu bani în buzunar poți avea mulți prieteni în jur etc și aici trebuie să intervină explicațiile părinților și regulile care vin odată cu acești bani de buzunar.

Intervenim în ce fac cu ei? Daca nu ne convine că dau toți banii pe shaorma sau dacă îi cheltuie pe țigări, facem ceva?

Regulile care se aplică pe banii părinților trebuie aplicate și pe banii lor, deci nu, nu fac orice vor cu banii de buzunar pe ideea ”sunt banii mei, fac ce vreau cu ei”. Dacă regula familiei este că nu folosim banii pentru jocuri cu violență, sau haine indecente etc, acele lucruri vor dispărea, indiferent câți bani au costat.

Cu cât copilul este mai mare, cu atât are mai multă libertate și noi nu avem cum să știm pe ce dă copilul banii. Cel mai de folos este să îi arătăm copilului cum cheltuim noi banii, cum considerăm noi că unele lucruri merită sau nu, cum ne facem o analiză a nevoilor  și a dorințelor.

Îi arătăm copilului că și noi am vrea să stăm toată ziua cu prietenii la cafea în oraș, dar banii cheltuiți pe ieșire sunt banii pentru cina familiei, așa că ne facem și această plăcere, dar mai rar, atunci când nevoile familiei sunt îndeplinite și ne permitem.

Atâta timp cât copilul înțelege la ce folosim banii și cum luăm decizii, de ce ne refuzăm lucruri chiar și când avem bani (poate economisim pentru vacanță, sau pentru a ne cumpăra sau schimba mașina etc), cu toate că este frustrant și pentru noi adulții, va fi mult mai atent cu banii personali, va face aceeași analiză și va avea mai multă grijă de bani.

Copilul trebuie să înțelegă cât de mult rău îi pot face acele țigări sau mâncarea fastfood și să le refuze ”și pe gratis”, indiferent câți bani are sau nu la dispoziție.

Aici nu văd o soluție deloc inteligentă în a-i tăia copilului banii de buzunar pentru a ne asigura că nu îi cheltuie greșit (sunt părinți care fac asta, ca o formă de pedeapsă, care uneori are efect nedorit pe termen lung). Să nu uităm că educația financiară completează restul educației pentru viață primite de acasă.

De ce e bine sa aibă bani de buzunar?

E greu să înveți să te dai pe o bicicletă fără bicicletă, sau să înveți să înoți doar privindu-i pe alții. Banii ne influențează viața, alegerile, nivelul de confort, accesul la experiențe, accesul la servicii de calitate, sănătate, educație și multe altele.

Orice meserie sau carieră va alege copiul tot va avea nevoie să își plătească facturile, impozitele, casa și mâncarea de pe masă.

Sunteți de acord cu mine cred că este mai bine să învețe cum se gestionează banii încă din familie, pe sume mici, decât să facă greșeli pe sume mari, pe ”banii lor”, la maturitate, când aceste greșeli se pot repara în ani de zile, după consecințe regretabile.

Suplimentăm daca îi termină mai devreme?

Această suplimentare ar fi de fapt salvarea copilului după ce a făcut alegeri greșite, deci nu i-aș suplimenta.

Banii de buzunar sunt un antrenament pentru viața de adult. Angajatorul meu nu o să îmi dea bani mai mulți doar pentru că i-am cheltuit mai repede, și nici nu voi atrage mai mulți clienți în afacerea mea doar pentru că nu mi-am calculat bine cash-flow-ul.

Poate că suma de bani este prea mică, caz în care părintele ia în calcul majorarea sumei de bani necesară lunar dacă acest lucru este posibil, sau are o discuție cu copilul despre acest aspect dacă nu există resurse financiare suficiente.

Dacă suma primită de copil este bine echilibrată, voi lăsa copilul să caute soluții și să suporte consecințele faptului că și-a cheltuit banii mai repede, de exemplu: nu pleacă în excursie, nu participă la spectacol, nu iese la suc sau iese și nu are bani, nu își cumpără ceva ce își dorește și așteaptă următoarea sumă, sau cere împrumut și ia astfel contact cu ideea, responsabilitatea și consecința unui împrumut.

Aplicăm și la banii de buzunar conceptul cu plicurile? de donat, de economisit, de cheltuit etc

Acest concept de a împărți banii în categorii diferite ajută copilul să înțeleagă modul în care trebuie să ne raportăm la ei, așa că putem folosi plicuri, pușculițe, borcane transparente sau orice modalitate preferată de copil.

Este important conceptul din spatele acestui model, faptul că nu cheltuim toți banii odată ci mai și economisim, nici nu punem toții banii la pușculiță ci cu o parte ne satisfacem nevoi și dorințe.

Putem învăța copilul să fie generos inițial cu lucrurile pe care le deține și nu le mai folosește, de la haine, la jucării, jocuri, cărți.

Noi părinții vom arăta copilului cum suntem generoși și de ce, fie că dăm bani unei cauze în care credem și invităm copilul să participe cu o sumă mică, fie că mergem împreună și cumpărăm lucruri sau alimente pentru cei nevoiași. Când copilul va dori să participe îi vom da cel de-al treilea plic în care îl invităm să pună o mică sumă de câte ori primește sau câștigă bani.

Copiii sunt foarte empatici și unii vor fi dispuși să își dea toți banii din pușculiță când întâlnesc o situație care îi emoționează, așa că noi părinții vom da explicațiile necesare pentru ca acest subiect să fie tratat echilibrat.

Ce altceva ar trebui să mai știm, ca părinți, despre banii de buzunar?

Recomand să nu dăm copiilor bani la cerere și fără limită, doar din dorința de a nu crește un copil ”limitat” sau ”cu frică de bani” , ”cu ideea că suntem săraci”, sau ca să nu se simtă umilit așa cum ne-am simțit noi, ca să nu sufere cum am suferit noi când am fost copii și am trăit diverse lipsuri.

Noi părinții trebuie să fim conștienți că pregătim copiii pentru viață. Noi le insuflăm valori și aptitudini legate de bani.

Trebuie să ne adaptăm comportamentul și explicațiile legate de bani la personalitatea copilului și la semnalele pe care ni le trimite, este un proces care va da rezultate și îi va fi de folos copilului pe viață.

Știu că cel mai ușor este să evităm situațiile incomfortabile în care copilul ne vede drept un părinte rău pentru că nu primește ce vede la alți copii, dar prin simplul fapt că noi facem eforturi nejustificate doar pentru dorințe și capricii de moment, nu vom construi ceva bun pe termen lung.

Un copil care vede pe ce se cheltuie banii unei familii, care sunt limitele în care familia trebuie să se încadreze, care înțelege că familiile sunt diferite și prioritățile familiei diferă, va înțelege refuzul de a primi bani fără să dezvolte sentimente negative exagerate, și mai ales fără să simtă refuzul părintelui ca pe o lipsă de dragoste.

În cazul familiilor, banii de buzunar și limita acestora se va discuta între cei doi părinți.

Pentru părinții despărțiți, în situația în care copilul ține legătura activ cu ambii părinți, ideea banilor de buzunar trebuie discutată și agreată comun. Uneori părintele lipsă ”cumpără copilul”, îi dă bani de buzunar ca să fie privit drept părintele bun sau transmite mesajul ”uite cât de mult te iubesc eu”, iar banii ajung un instrument greșit de manipulare. Copilul nu înțelege ce se întâmplă și doar se bucură de sursa de bani de care se poate folosi, însă pe termen lung consecințele pot fi nedorite, iar efortul celuilalt părinte de a face o educație financiară sănătoasă să fie afectat și înțeleg greșit de către copil.

Cursurile create de Anamaria Ciuhuță 

Aceste cursuri au fost testate de sute de părinți, care au fost fericiți să găsească îndrumare legată de educația financiară a copiilor, să știe când să le spună despre bani, ce să le spună, cum să fie un exemplu bun pentru copii.

Evident, prima oară ar trebui să urmăm noi cursurile pentru adulți (sau pe cele speciale pentru părinți), pentru a ne regla noi relația cu banii.

Apoi vin cele pentru copii, împărțite pe categorii de vârstă:

Pentru copii între 3 și 7 ani: https://financialparenting.eu/curs-online-despre-bani-pana-la-7-ani/

Pentru copii între 8 și 14 ani: https://financialparenting.eu/curs-online-video-inregistrat-despre-bani-intre-8-si-14-ani/

.

.

.

 

Cover photo Diana Grytsku/Freepik