Biblioteca noastră s-a îmbogățit cu câteva titluri de la editura Signatura, unele noi-noi, alte noi doar pentru noi (scuzați jocul de cuvinte), niște frumuseți de cărți, cu povești deosebite și ilustrații minunate.
Citind așa, mai multe o dată, îmi dau seama că mai toate cărțile de la editura Signatura au o linie comună: bucuriile copilăriei, maturizarea și felul în care privim viața.
Găsiți cărțile adesea la reduceri, pe site-ul lor sau pe pagina de Facebook, așa că nu ezitați să vi le adăugați în bibliotecă.
Secretul din grădina bunicului, Sonja Danowski
Sonja Danowski este una dintre ilustratoarele mele preferate. Mai avem Jocurile copilăriei și Darul magilor dintre cele scrise și ilustrate de ea și publicate în România. Ne lipsesc doar Smon-Smon și Prietenul meu de noapte bună.
Secretul din grădina bunicului este despre o fetiță care se oferă să aibă grijă de grădina bunicului cât timp acesta este la spital. Numai că Figo, cățelul, sapă o groapă în seră și prin ea intră melcii care ronțăie toate plantele. Ana este foarte supărată și îi e teamă să-i spună bunicului, dar, până la urmă, tot răul spre bine, căci Figo a găsit în groapa săpată ceasul pierdut al bunicului.
Cartea ne arată cum unele supărări care pot părea foarte mari, la prima vedere, se pot dovedi un pic mai mici și cum orice lucru poate fi îndreptat. Ana strânge melcii și îi duce pe malul râului, iar bunicul plantează altă salată. Ideea generală e să privim partea pozitivă a lucrurilor (cei doi se bucură că melcii au lăsat câteva fasole-păstăi pentru cină) și să acceptăm animalele și natura așa cum sunt. La final, cartea chiar are o mică fișă informtivă despre melci.
Am o mică problema, a spus ursul, Heinz Janisch, ilustrații Silke Leffler
Pe Silke Leffler o știu de mulți ani, de la cartea Balul florilor, care a fost mult timp preferata Elizei. Nici nu știu dacă o mai am pe undeva, dar a fost prima carte care ne-a învățat despre toleranță și despre acceptarea celui diferit de noi exact așa cum este.
Cartea de față este una dintre acele cărți care conțin lecții atât pentru adulți, cât și pentru copii. Măcar dacă le citim copiilor, să reținem și noi un mesaj din carte, nu? Și mesajul este că, atunci când au o problemă, oamenii au nevoie să fie ascultați. Nu trebuie să le oferim noi soluțiile care credem că li se potrivesc (cu accent pe ”credem”, pentru că personajele din carte nici măcar nu ascultă problema și vin repede cu o soluție), pentru că numai ei știu ce au nevoie. Trebuie doar să fim acolo să-i ascultăm.
O carte minunată, pe care ar trebui s-o reluăm cât mai des, ca să ne aducem aminte să fim alături de semenii noștri și să nu mai presupunem că știm noi care le suntem nevoile.
Mara și esența vieții, Tine Mortier, ilustrații Kaatje Vermeire
Cartea asta este un pic mai specială și eu nu știu dacă i-aș citi-o lui Vlad, pentru că mi se face pielea de găină doar când mă gândesc la ea. E apărută în 2020, nu e nouă, dar abia acum a ajuns la noi. Și este superbă! Dar cred că este superbă pentru adulții cărora le plac cărțile pentru copii sau pentru copiii mai sensibili și care apreciază cărțile de artă.
Mara este o fetiță care se bucură de fiecare moment așa cum doar un copil o poate face, este veselă, aleargă mult, mănâncă cireșe și își iubește enorm bunica. Cele două sunt suflete pereche în materie de năzdrăvănii. Doar că într-o zi bunica face un AVC și când se trezește, nu mai e bunica energică și vorbăreață dinainte.
Mara încearcă să găsească o cale de comunicare cu bunica ei, prin desenele pe care i le face. Apoi moare și bunicul, iar Mara este singura care înțelege că bunica vrea să-și ia la revedere de la soțul ei, așa că o duce pe aceasta în camera mortuară. În ciuda parcursului funest al cărții, finalul este optimist: bunica zâmbește și rostește cuvântul ”tort”. Să fie ”tortul” esența vieții? Simbolistica acestuia legată de bucurie, aniversare, entuziasm și trăit fiecare clipă la maxim?
Printre altele, această carte ajută la aducerea în cotidian a bolii și a morții și scoaterea acestora dintr-o zonă tabu.
Un milion de fluturi, Edward van de Vendel, ilustrații Carll Cneut
O carte-metaforă foarte frumoasă despre maturizare, despre ”fluturii” din stomac care apar atunci când suntem îndrăgostiți prima oară. Când Stach vede prima oară fluturi, părinții îl trimit într-o călătorie. De-a lungul acestei călătorii, Stach întâlnește o mulțime de alte personaje care își aduc aminte de fluturi cu nostalgie, doar că nimeni nu-i explică exact ce sunt. Își dă seama abia când întâlnește o… fată.
Cel special, Chiara Lorenzoni, ilustrații Francesca Dafne Vignaga
O carte ca o felicitare Hallmark despre câte feluri de săruturi există pe lumea asta. Este o carte-poem, foarte frumoasă și emoționantă.
Aventuri cu Matei și Hipo, idee de Bianca Mereuță, text și ilustrații Daniela Gheorghiță
O carte jucăușă care poate fi interpretată în multe feluri. Hipo poate fi prietenul imaginar al copilului sau poate fi chiar imaginația creativă pe care o au copiii când sunt mici și pe care o folosesc din plin la joacă și care, pe măsură ce copilul crește, mai scade din intensitate.
Pe voi care dintre aceste cărți vă atrage cel mai mult?
Văleu muică, ma aduci la sapă de lemn. :)))
Toate ma atrag :)))). Mara si esenta vietii avem, Jocurile copilariei avem-M I N U N A T A, si parca mai avem ceva din ce ai mentionat tu si nu ai. Si mai avem si cateva in plus fata de cele prezentate de tine. Toate cartile sunt deosebite, de la imaginile fabuloase pana la mesajul transmis. Chiar au o “semnatura ” aparte.
Tu nu mai comanda carti, ca data viitoare nu ma mai primeste F in curte :)))))
🤭🤭🤭🤭🤭🤭
De data asta te ascult. Nu pentru ca as vrea, ci pt ca trebuie. Tin la prietenia noastra. 🤭🤭🤭🤭🤭🥰🥰
Nu cred ca avem nimic de la ei, par chiar dragute cartile 💚
Multumesc. Aveam cateva din titlurile din articol pe lista de carti de cumparat, dar, ca de obicei, lista e foarte lunga si e greu sa decizi pe care sa le alegi. Articolul m-a ajutat. O zi placuta!