Secrete din industria de carte: Laura Câlțea, redactor-șef

Am revenit cu al doilea articol din seria Secrete din industria de carte. Sper că v-a plăcut primul articol și v-am trezit curiozitatea cu privire la meseria de agent literar. Dacă nu l-ați citit, îl găsiți aici.

Azi stăm de vorbă cu Laura Câlțea, redactor-șef la editura Nemira, coordonatoarea colecției Orion și autoarea Blogului unei cititoare de cursă lungă.

Nici nu mai știu de când o cunosc pe Laura și în ce împrejurări ne-am cunoscut. Probabil din online, cum a fost cu majoritatea oamenilor din industria de carte pe care îi cunosc. Poate că ne-am întâlnit pe la târguri, sau poate la petrecerile anuale ale editurii Nemira, de care îmi e tare dor!

Cert e că ne cunoaștem, uneori glumim împreună și ea mai face mișto de faptul că sunt cititoare de cărți romantice, iar fac (doar un pic) mișto de ea că e prea serioasă. Mi-am dorit mult s-o includ în această serie pentru că e un om super profesionist, genul de om care aș fi vrut să fiu și eu în altă viață, când aș fi ajuns și eu să am atâtea studii și să lucrez în domeniul literar.

Cum ai ajuns să practici meseria asta? Ce presupune mai exact?

Mi-am dorit să lucrez în lumea cărților și am aplicat la câteva joburi și în librării și în edituri, inițial fără succes, și am ajuns să lucrez ca redactor-șef la Nemi după ce mi-am făcut blogul de carte și am devenit cunoscută în industrie. Faptul că editura a fost Nemira se datorează directoarei editurii, Ana Nicolau, ea a fost cea care s-a gândit că aș fi omul potrivit pentru a coordona departamentul de carte pentru copii.

Jobul meu nu e de redactor (redactorul este cel care verifică traducerea unei cărți și are grijă să fie conformă cu originalul), ci de redactor-șef, ceea ce în lumea editorială de la noi echivalează cu coordonatorul unei colecții sau editorul. Eu sunt cea care are ultima lectură a cărții, adică revizia, și verific să fie totul ok, dar o citesc în română și mai verific cu originalul doar dacă mi se pare că ceva nu e ok.

Am făcut redactare la Nemi, adică atunci când am început să lucrez în editură, dar acum nu mai fac asta decât în mod excepțional (dacă simt că un text nu a fost suficient îngrijit de redactorul care l-a avut în grijă, atunci fac eu asta și, de asemenea, în cazul autorilor români cu care lucrez eu sunt cea care redactează cărțile, aici e vorba de o relație pe care o am cu ei și cu cartea lor pe care o urmăresc din stadiul de idee până la cel de carte tipărită).

Activitatea principală a jobului meu este de a coordona o colecție, adică de a alege manuscrise potrivite, de a gândi o strategie, de a găsi cărți și autori potriviți (atât străini, cât și români) și de a revizui textele în forma lor finală. Mă implic, de asemenea, și în partea de promovare sau în alegerea celei mai bune coperte pentru fiecare carte.

Care sunt provocările ei cele mai mari? Care sunt părțile ei cele mai frumoase?

Ca în orice domeniu, probabil că provocările cele mai mari sunt și părțile cele mai frumoase. Cred că cele mai mari provocări vin de la cărțile pe care eu aleg să le fac alături de diferiți autori români, pentru că aici e și partea cea mai mare de muncă, de stres, dar și de satisfacție la final. Trebuie practic să urmărești o carte pe întreg parcursul ei, de la idee la produs tipărit. Și fiecare astfel de proiect este diferit și vine cu alte provocări.

De ce fel de studii/cursuri/abilități e nevoie pentru a practica această meserie?

În principiu, e nevoie de studii filologice la bază (Facultatea de Litere, Facultatea de Limbi Străine, Istorie sau Filozofie). Însă e nevoie, de fapt, de o mare atenție pentru limbă și de curiozitate pentru a face această meserie, ceea ce lasă loc și absolvenților din alte domenii dacă-și doresc să activeze în acest domeniu.

Nu e nevoie să fii doar cititor și nici nu e suficient doar să știi să scrii și să citești, cum ar putea crede unii. Însă este un domeniu în care lucrezi din pasiune și pasiunea te poate ajuta să performezi, chiar dacă studiile nu sunt cele tradiționale. Însă pasiunea înseamnă dedicare, nu e hobby.

Recomandă-ne o carte la care ai lucrat și ți-a fost foarte dragă.

Cum ziceam și mai sus, cele mai dragi proiecte devin cele care te-au solicitat cel mai mult, așa că aș zice de o carte mai veche, la care am lucrat mult, dar cu plăcere, și din care am învățat multe. Este vorba despre Ghidul micului astronom prin Univers, de Adrian Șonka, o carte de introducere în astronomie pentru copii (dar și pentru oameni mari), care a fost provocatoare mai ales prin formă (ceea ce noi numim „machetă”, adică felul în care au fost organizate textul și ilustrațiile la interior).

E cu totul diferit să lucrezi cărți ilustrate traduse (unde macheta trebuie doar să respecte originalul) și să faci de la zero o astfel de carte. Din fericire, am avut ocazia să lucrez cu un ilustrator deosebit de priceput și talentat, Alin-Adnan Vasile, care acum este colegul nostru la Nemira (și care este „vinovat” pentru majoritatea coperților superbe ale editurii).