Cărțile lunilor septembrie-octombrie 2021

Luna trecută n-am scris decât despre cărțile începute, dar neterminate, așa că luna asta voi include în articol și singura carte citită până la capăt în luna septembrie.

Octombrie a fost o lună ceva mai bună, dar tot nu am reușit să ies din ”reading slump”, adică starea aia în care simt că nu mă atrage nimic și ba aș citi, ba n-aș citi, ba încep ceva și mă plictisesc, ba nu e momentul potrivit pentru o anumită carte.

Prin urmare, am doar cinci cărți citite în lunile septembrie și octombrie și acum că au început filmele de Crăciun de pe Diva, nici nu cred că media următoarelor două luni va crește prea mult 😀

Cactusul, Sarah Haywood, editura Trei

La cât a fost de lăudată și apreciată cartea asta, mă așteptam să fie mai sclipitoare. Nu aș ști să vă spun ce anume nu a făcut click pentru mine, astfel încât să nu-mi pară rău că am dat 50 de lei pe ea 😀 A fost o lectură plăcută, pe alocuri frustrantă din cauza deciziilor personajelor, cu un pic de suspans. A avut de toate, practic, și tot parcă i-a lipsit ceva.

Susan mi-a adus aminte un pic de Eleanor Oliphant (din cartea Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman). Ambele personaje au aceeași disciplină a muncii, aceeași aversiune față de socializare, deși Susan este mai aranjată, mai elegantă și întreține de ani de zile o relație amoroasă pe bază de program cu un bărbat la fel ca ea.

Deși Susan poate părea că suferă de vreo tulburare din spectrul autist, de fapt obsesia ei pentru ordine și autoizolarea sunt rezultatul copilăriei nefericite în casa unui alcoolic scandalagiu, copilărie în care s-a simțit neiubită și neapreciată în favoarea fratelui mai mic. Ajunsă la 45 de ani, Susan tocmai a descoperit că este însărcinată, lucru care îi dă complet viața peste cap.

Pe lângă asta, mama ei moare lăsând în urmă un testament care îl favorizează tot pe fratele ei, iar Susan e decisă să conteste asta, convinsă că mama ei a fost influențată să ia o asemenea decizie. Evident, în peisaj apare și un ”el”, în persoana celui mai bun prieten al fratelui ei, aparent un bărbat la care Susan nu s-ar uita niciodată, dar care ajunge s-o convingă să iasă din cochilia ei, sau să înflorească, mai exact, asemenea unui cactus care, neprimind ceea ce are nevoie, nu-și arată și partea sa delicată.

De ce bea mami. Jurnalul unei mămici epuizate, Gill Sims, editura Publica

Cartea asta e cea care m-a scos temporar din apatie, pentru că am devorat-o, pur și simplu, într-o duminică. Singurul meu regret e că încă nu s-au tradus la noi și celelalte volume și nici nu știu dacă se vor traduce.

Nu s-a terminat anul încă, dar cred că asta e, cu siguranță, cartea mea preferată din 2021. Poate că doar s-a potrivit pe o dispoziție proastă și m-a înveselit, sau poate că am înțeles-o pe Ellen, care mereu s-a simțit ca un părinte inadecvat în comparație cu alte mame, dar mi-a plăcut foarte mult.

Am citit-o aproape pe toată într-o singură zi și deși au fost și lucruri care m-au enervat (soțul lui Ellen, în principiu – care se eschiva de la majoritatea responsabilităților lui de tată și se considera superior soției doar pentru că avea salariu mai mare, și cumnata ei, o profitoare spălată pe creier de tot felul de prostii New Age, care trăiește sifonându-i pe alții), mi-a plăcut de Ellen, în ciuda adicției pentru băutură și pentru înjurături.

În ciuda a tot ce are de suportat zilnic, Ellen chiar se descurcă bine în toate aspectele vieții ei (mai puțin atunci când face shopping impulsiv). Și cred că ar fi meritat alt final, ar fi meritat să-și vadă visul împlinit, cu banii pe care i-a câștigat din munca și creativitatea proprie, și nu finalul pe care i l-a oferit autoarea și care este frustrant.

Suflete în furtună, Mia Sheridan, editura Litera

Cartea asta a fost ca o prăjiturică pe care ți-o permiți în ziua ”răsfățului” atunci când ții o cură de slăbire. Sunt într-un reading slump total de vreo două luni jumate, timp în care am început mai multe cărți pe care n-am reușit să le duc la final. Pe asta am citit-o în câteva ore, în timp ce ronțăiam niște semințe și beam suc de fructul pasiunii (ce potriveală, nu?)

E despre un el (Dane) și o ea (Audra) care au fost îndrăgostiți și chiar căsătoriți când erau proaspăt ieșiți din adolescență, apoi un eveniment traumatizant i-a făcut să divorțeze și s-o ia fiecare pe drumul său. Audra conduce acum o afacere pe care dorește s-o extindă, dar brusc se trezește în pericol de a pierde totul, prin urmare este nevoită să apeleze la fostul soț pentru ajutor.

Bineînțeles că Dane va fi mai mult decât încântat s-o ajute, doar că nenorocirea face ca cei doi să se prăbușească cu avionul într-o zonă muntoasă, în mijlocul unei furtuni de zăpadă. Evident că cei doi vor trebui să se confrunte cu traumele trecutului și să accepte că nu au încetat niciodată să se iubescă. A, și să supraviețuiască răniți și în condiții vitrege ale naturii, nu-i așa?

O carte complet neverosimilă (partea cu supraviețuirea timp de săptămâni întregi, cel puțin), dar să fim serioși: cine citește un romance acceptă din start faptul că aceste romane sunt scrise după niște reguli și una dintre ele e că închidem ochii la chestiile neverosimile ca să ne bucurăm de restul :))) Chiar mi-a plăcut, a fost perfectă pentru pierdut două-trei ore în care ai nevoie doar să-ți deconectezi creierul de la stresul cotidian.

Schimb de vieți, Beth O’Leary, editura Litera

O carte demnă de un scenariu de film Hallmark de Crăciun (mai puțin Crăciunul, pentru că acțiunea se petrece cândva în lunile martie-aprilie): Leena (nepoata) și Eileen (bunica) se decid să schimbe locurile timp de două luni. Eileen se va duce la Londra și va trăi o aventură în marele oraș (care implică și întâlniri pe un site de dating) și Leena va sta acasă la bunica ei într-un mic orășel și va încerca să-și revină după un atac de anxietate care i-a distrus o prezentare la serviciu.

În plus, Leena se luptă și cu gestionarea doliului, după ce sora ei a murit răpusă de cancer, iar bunica încă se adaptează la statutul de femeie divorțată, după ce bunicul a părăsit-o pentru o dansatoare. Cele două femei trec prin toate emoțiile în timp ce încearcă, pentru prima oară în viața lor, ceva cu totul necaracteristic lor (entuziasm, deznădejde, implicare într-un proiect, disperare, bucurie) și realizează că ceea ce contează cel mai mult e ca, indiferent ce îți propui, să ai alături de tine o comunitate de prieteni și familie care să te susțină.

O carte drăguță, emoționantă, cu foarte puțin romance, care ne învață că uneori e bine să schimbi locul ca să schimbi norocul dar că, de cele mai multe ori, schimbarea locului doar te face să apreciezi mai mult ceea ce ai deja.

Cele două vieți ale Lydiei Bird, Josie Silver, editura Nemira

Am cam tras de cartea asta, nu am fost așa într-o dispoziție bună s-o citesc, sau poate că Josie Silver n-a reușit să mă atragă între filele ei așa cum a făcut cu O zi de decembrie. Dar am perseverat și nu-mi pare rău deloc. A fost o carte frumoasă despre procesul de vindecare a unei femei căreia i-a murit iubitul chiar de ziua ei.

Lydia trece prin tot felul de stări de-a lungul cărții dar la final trage concluzia că nu treci niciodată peste pierderea persoanei iubite, ci că ”găsești o cale de a-ți continua viața fără a simți că tot ce urmează după vine mereu pe locl al doilea.”

În paralel, Lydia ia niște medicamente care o fac să se trezească într-un univers alternativ, unde Freddie n-a murit și viața continuă ca mai înainte. Decizia de a rămâne într-un univers sau într-altul este dificilă pentru Lydia, dar până la urmă, ea va alege cu sufletul și va rămâne în viața potrivită.

Dacă v-a plăcut ”PS Te iubesc” de Cecelia Ahern, cu siguranță o să vă placă și Cele două vieți ale Lydiei Bird.