Mulți părinți se întreabă adesea când e momentul oportun pentru un copil să meargă prima oară la un film de lung-metraj la cinema, iar răspunsul este că nu există un moment universal potrivit, ci momentul potrivit pentru copilul vostru.
În principiu, ar trebui să fiți atenți la următoarele:
- copilul reușește să stea liniștit și/sau concentrat o perioadă mai îndelungată de timp (altfel o să ieșiți din sală mai devreme și o să fiți frustrați că ați dat banii pe bilete)
- nu este deranjat sau tolerează acceptabil zgomotele foarte puternice și întunericul. Dacă aveți un copil care este mai sensibil din punct de vedere senzorial, căutați proiecțiile speciale cu sonorul mai scăzut și cu lumină în sală. Puteți citi aici despre proiecțiile adaptate senzorial: Filmele Olgăi.
- filmul este ceva de care copilul este interesat, eventual ceva ce a cerut să vadă.
- filmul este 2D – eu insist ca primul film văzut să fie 2D, pentru că sunt prea multe experiențe noi deodată (ochelarii 3D, experiența semi-imersivă).
- nu vă sfiiți să ”mituiți” copilul cu popcorn, la noi funcționează brici treaba asta.
- intrați în sală după reclame, ca să scurtați timpul de așteptare.
- alegeți un film dublat, ca să înțeleagă tot ce se petrece acolo.
- încercați pentru prima experiență variante de scurt metraje, fie filme din cadrul festivalurilor de film (gen Animest sau Kinodiseea – deși acestea nu sunt mereu dublate), fie proiecte gen Disney Junior la cinema, unde se difuzează episoade speciale din animațiile lor favorite de pe Disney Junior.
Cum a fost la noi
Fac o paranteză să spun că Eliza a mers prima oară la cinema la un lung metraj la 2 ani și 11 luni, pe 11 septembrie 2011, la Ștrumfii 3D. La momentul acela, Eliza văzuse cam totul de la Disney pe DVD-uri și avea foarte multă răbdare, precum și o capacitate de înțelegere ridicată. A urmat ulterior un șir lung de filme văzute împreună, iar acum începe șirul lung de filme văzute fără mine, doar cu prietenii 😀
Vlad a mers prima oară la cinema cel mai probabil în martie 2019 la Disney Junior în cinema, unde a văzut câteva episoade din Mickey, Vampirina și Plușica. Nu-mi aduc aminte dacă am postat ceva pe Facebook ca să am data exactă, dar cred că cam pe acolo a fost (deci doi ani și jumătate).
Nu am repetat experiența ulterior și nu ne-am încumetat la un lung-metraj pentru că Vlad nu avea răbdare nici acasă să se uite la un film mai lung de 10-15 minute. Și nici acum nu cred că are mai mult de 10 filme văzute (cred că le pot și enumera pe câteva, Frozen, În căutarea lui Dory, Wall-E, vreo două cu Patrula Cățelușilor și Bumble Bee sau ceva cu Transformers).
Așadar, următoarea dată când am mers cu Vlad la cinema a fost pe 20 august 2021 (la 4 ani și 10 luni) la un film pe care își dorea să-l vadă de când a văzut reclama pe spatele autobuzelor: Patrula Cățelușilor. Vlad a fost foarte încântat de experiență și la final a spus: ”a fost prea scurt!”
A doua oară, când am încercat cu un film ales de noi, a fost la Ron o ia razna, de data asta a bombănit și n-a prea vrut să meargă, dar a ajutat mult că era și sora lui lângă el. S-au îmbrățișat în momentele tensionate, s-au ținut de mână, au mâncat popcorn și s-au emoționat, așa că Vlad a rezistat cuminte până la final și, deși nu știu cât a priceput, din film, a spus că i-a plăcut și abia așteaptă să apară la televizor, ca să-l revadă.
Și dacă tot am menționat Ron o ia razna, eu aș zice că e un film obligatoriu de văzut cu copii de toate vârstele, mai ales cu cei mari, ca să vadă cât de mult poate tehnologia să pună stăpânire pe viețile noastre și să ni le conducă, să ne răpească liberul arbitru (roboții stabileau cu cine se împrietenește copilul, de ex), și cât de dependenți de social media și de numărul de vizualizări suntem. Și cum fără toate acestea, ne simțim de parcă nu am reprezenta nimic.