Dacă nu v-ați cumpărat încă Dar Motan dăruiește, cea mai recentă carte din seria Dar Motan, scrisă de Cristina Andone și ilustrată de Emi Balint, atunci e musai s-o faceți. Este o carte minunată, despre care am stat de vorbă cu cele două creatoare și a ieșit interviul de mai jos. Și nu doar despre asta am povestit, ci și despre Crăciun și ce anume face ca această sărbătoare să fie una magică!
Care e cel mai important mesaj pe care copiii ar trebui să-l ia din cartea Dar Motan dăruiește?
Cristina Andone:
În fiecare carte din seria Dar Motan există un mesaj ascuns, un fel de bilet scris cu cerneală simpatică dintr-o sticlă aruncată în mare. Avem, desigur, mesajul evident: darul cel mai important pe care îl putem face e sa fim buni. Dar mai există unul, mai subtil, care spune așa: ”De Crăciun poți dărui ce ai sau ce știi. Profesorii fac asta în fiecare zi.”
Totul la această poveste se învârte în jurul ideii de dar și de descoperire. Nu mă refer aici la descoperirea cadourilor de sub pom. Ci descoperirea darurilor noastre cu care am fost înzestrați. Care este darul nostru? La ce suntem noi cu adevărat cel mai buni? Dacă știm la ce suntem buni, ne-am gândit să-i învătăm și pe ceilalți, să împărțim acest dar, să-l înmulțim? Motanul cel negru și norocos descoperă că numele său nu este întămplător: darul lui cel mai însemnat este… să dăruiască.
Emi Balint:
Cred că cel mai important mesaj pe care copiii ar trebui să-l ia din cartea Dar Motan dăruiește este acela de a fi bun și a avea o inimă bună, deschisă, darnică.
Foto: arhiva personală Cristina Andone și Emi Balint
Ce crezi că ar trebui să le transmită părinții copiilor în materie de Crăciun? Care crezi tu că este adevăratul spirit al Crăciunului?
Cristina Andone:
Crăciunul este despre speranță, bunătate, familie. Este despre înnoire, pentru că celebrează nașterea unei minuni. Și da, este despre minune. Spunem, adesea, aproape comercial, despre ”magia Crăciunului”, nu-i așa? Crăciunul marchează timpul din an în care facem loc, colectiv, minunilor în viața noastră. În restul anului poate credem în proceduri, în eficiență, în tabele. Dar de Crăciun credem în povești, credem în minuni.
Emi Balint:
Cred că părinții ar trebui să le transmită copiilor adevărata însemnătate a Crăciunului și anume, că este mai de preț să dăruiești decât să primești. Pentru mine adevăratul spirit al Crăciunului este bucuria Nașterii Domnului Isus Cristos fără de care nici nu ar fi existat această Sărbătoare, exemplul cel mai prețios de dăruire.
Cum arată Crăciunul tău ideal?
Cristina Andone:
Neschimbat. Pentru mine, chiar acesta este idealul: să nu se schimbe nimic din ceremonialul din fiecare an, în care suntem împreună, copii, părinți, bunici. Știu că viața va schimba distribuția aceasta, dar, deocamdată, cât copiii mai sunt cu noi iar bunicii trăiesc, aștept să vină Crăciunul doar ca să mă bucur că suntem împreună.
Emi Balint:
Crăciunul ideal pentru mine este alb, acoperit de zăpadă și cu o inimă plină de pace, bucurie și… de turtă dulce.
Povestește-ne o amintire frumoasă din copilărie legată de Crăciun.
Cristina Andone:
Hm… știi cum copiii trimit scrisori către Moș Crăciun iar unii dintre ei, mai norocoși, primesc și raspuns? Ei bine, mie Moșul mi-a scris fără ca eu să-i fi trimis vreo scrisoare! Aveam patru ani, era în timpul comunismului, cu tot felul de lipsuri, cu toată străduința părinților. Ei bine, dimineața, în brad, am găsit… nu mai rețin… niște jucării, să zicem, și… atenție!
Un bilet mare, scris cu majuscule, chiar de către Moș Crăciun. Acesta îmi spunea că patinele pe care mi le doresc le voi primi peste câteva săptămâni. Oh, ce m-am bucurat că mi-a scris! Nu mai țin minte ce s-a întâmplat cu patinele, dacă le-am primit sau nu. Ah, și la acel Crăciun tata a dat foc din greșeală la o parte din brad și la perdea, când a încercat să suplinească lipsa cadourilor prin… niște artificii. La propriu. A aprins niște artificii în brad, scânteile au aprins niște podoabe, apoi perdeaua s-a aprins dintr-o dată, ca-n filme. A fost chiar frumos. În orice caz, mie mi-a plăcut.
Emi Balint:
Sora mea tocmai mi-a amintit cum în fiecare an de Crăciun, ne închideam în camera noastră și ne străduiam să le facem/modelăm/desenăm un cadou părinților. Eram copii și pentru noi cel mai important lucru era să le dăruim părinților ceva creat de noi, ceva la care ne pricepeam noi cel mai bine, fie o iesle cu figurine făcute din lut, fie o carte desenată și lipită de noi, fie ceva cusut.
Era cea mai mare bucurie pentru noi să dăruim ce știm, așa ca Dar Motan.
.
Dacă v-a plăcut interviul și vreți să urmăriți întregul blog tour Dar Motan Dăruiește, intrați în zilele următoare pe celelalte bloguri participante:
