Deși suntem în decembrie și tabăra a trecut de mult, m-am gândit să notez și în jurnalul meu virtual câteva detalii despre prima tabără a lui Vlad, mai ales că despre taberele Elizei am tot scris și îmi doresc ca blogul să fie o istorie și a experiențelor lui Vlad, nu doar ale Elizei.
Vlad a mers prima oară în tabără la patru ani și zece luni, în august 2021, împreună cu grădinița, la Nistorești.
La momentul la care doamna ne-a anunțat de tabără, copiii știau deja și abia așteptau, visând la bezele fripte și stabilind cu cine vor sta în cameră. Spre surprinderea noastră, Vlad, care este reticent la experiențe noi, ne-a zis din prima că el merge. I-am explicat că asta înseamnă că va sta fără mami și tati (inclusiv la somn) și a zis că nu-i nicio problemă, înțelege perfect, dar își dorește să meargă.
Înainte de a ne da acordul pentru tabără, am discutat cu doamna educatoare, care ne-a asigurat că are multă experiență în materie de tabere și excursii, inclusiv cu copii de trei ani, așa că după ce am mai stat de vorbă cu Vlad și am fost convinși că își dorește cu adevărat asta, am confirmat și noi participarea.
Ce alte informații am mai cerut:
- câte camere sunt, câți copii vor sta în camere, ce tipuri de paturi sunt și cum sunt cazați adulții
- câți adulți supraveghetori sunt la câți copii
- cine răspunde nevoilor lor noaptea
- ce mijloc de transport vor avea și dacă este dotat cu centuri
Am primit de la grădiniță listă detaliată cu activitățile, cu meniul pe zile și cu necesarul de haine și încălțăminte. E bine să scrieți pe etichetele fiecărui obiect numele copilului, pentru că unele haine se mai încurcă și să știți să le returnați/recuperați pe ale voastre.
Cu ocazia asta am aflat și că există copii de 4-5 ani care au telefoanele și tabletele lor, pentru că s-a pus problema dacă-i lăsăm cu telefoane sau nu. Vlad nu are așa ceva și nici nu are voie să se joace pe dispozitive (decât extrem de rar și în situații ”de stres” – stat la cozi, eu am o ședință sau un interviu etc). Din fericire, s-a agreat să nu-i lăsăm cu dispozitive și doamna educatoare ne-a sfătuit nici să nu-i sunăm, pentru că riscăm să-i facem să plângă de dorul nostru.
Am făcut bagajul împreună cu Vlad, pentru ca el să-și aleagă tricourile și pantalonii și să știe care sunt. I-am explicat cum să aibă grijă de lucrurile lui, cum să găsească în bagaj tot ce are nevoie, să se spele pe dinți dimineața și seara etc.
În orice caz, degeaba le puneți cinci perechi de chiloți și cinci de șosete, că sunt mari șanse să revină acasă tot în cele cu care au plecat 😀 Mai degrabă puneți minim două perechi de încălțări (copiii au călcat prin noroaie și s-au murdărit, așa că toată încălțămintea a fost spălată, dar nu s-a uscat) și mai multe tricouri decât necesar.
Pentru că Vlad nu avea lucruri de călătorie special pentru el, a trebuit să improvizăm cu ce aveam în casă: un troller mai vechi, o trusă de cosmetice de-a Elizei, eticheta de bagaje a Elizei (pentru care a ieșit un mega scandal cu Eliza 😀 ) etc.
În schimb, am fost bine dotați pe partea de accesorii de drumeție, Vlad avea deja bocanci, polar, lanterne frontale (chiar am trimis mai multe pentru cine nu avea), haină de ploaie etc (Decathlon rulz la chestiile astea, cel mai bun raport calitate-preț, mai ales că cei mici cresc repede și nu apucă să le poarte așa mult).
Tabăra lui Vlad a fost scurtă (miercuri-vineri), dar au făcut o mulțime de activități distractive, plimbări, orientare în pădure, pictat pietre, tubing, tras cu arcul, atelier de noduri și neapărat focul de tabără pe care l-au așteptat copiii ca pe a opta minune a lumii (și care, din cauza ploii, era cât pe-aci să nu se întâmple). Bineînțeles, pentru că Vlad e copilul nostru, nu avea cum să nu fie singurul copil dintre toți care pică în pârâu și se udă până la piele 😀
Noi am profitat de faptul că Vlad este plecat (iar Eliza era la Iași) și în prima seară am ieșit la o tură cu caiacul în Herăstrău, iar a doua zi dimineața am plecat la mare (am plecat din București la 3 dimineața și ne-am întors la 1 în noaptea următoare). Vă sfătuiesc călduros să nu stați să vă faceți griji, ci să profitați de timpul liber făcând ceva pentru sufletul vostru.
La somn nu au avut nicio problemă, au picat lați cu toții, toți trei băiețeii în același pat (din grupa lui Vlad) și au dormit lemn până dimineața. La cât de obosiți erau, nici nu cred că au mai avut timp să se gândească la părinți înainte să adoarmă.
S-a întors fericit, bronzat, cu o diplomă pe care am afișat-o cu mândrie pe șifonier și cu amintiri de care mai povestește chiar și în ziua de azi! Să nu ezitați să lăsați copiii în tabere, ei au nevoie să învețe să existe și să facă lucruri și independent, în afara căminului nostru, să testeze lucruri și experiențe noi, să-și facă prieteni și să iasă din zona lor de confort.
Alte articole legate de tabere:
Impresii după excursia la Sinaia – prima mini tabără a Elizei (la 7 ani), trei zile, iarna, la Sinaia
Cum a fost în tabără (pentru amândouă) – Eliza avea 8 ani la prima tabără de lungă durată
Sfaturi pentru copilul care pleacă în tabără
Îndemn pentru părinți: Nu plecați cu copiii în tabere sau excursii
Când schiez, parcă zbor – prima tabără de schi a Elizei, la 9 ani.
Îmi pare rău că nu am scris și despre tabăra la cort a Elizei, de acum doi ani, a fost o experiență foarte interesantă, poate totuși reușesc să postez, măcar retroactiv, pentru părinții care ar fi interesați de o asemenea experiență.