Știu deja ce-o să ziceți: ”bleah, eu nu mănânc brânză cu mucegai albastru și nici andive, n-aș găti niciodată așa ceva.” Păi, am o mărturisire de făcut: nici eu nu mănânc brânză albastră. Cu două excepții: când e încorporată în sosul pentru buffalo wings (aripioare picante) și în salata de andive.
Și mai știu ce-o să ziceți, cum zicea și cumnatul meu glumeț: ”salata asta îmi aduce aminte de gustul copilăriei, că și eu la mamaia mea, mâncam salată de andive în ziua de Crăciun” 😀 😀 😀 Dar să știți că andivele astea sunt românești și există o tradiție a cultivării lor din 1930 încoace, deci sunt șanse ca unii dintre voi chiar să fi mâncat andive de Crăciun în copilărie, pentru că sezonul lor este chiar decembrie – februarie.
În România există o singură zonă unde se cultivă andive, la Gherăești, jud Neamț. Un singur producător vine în București, în Piața Matache, și se chinuie să-și vândă producția. Evident, andivele românești sunt scumpe pentru consumatorul obișnuit, cu prețuri între 25 și 40 de lei pe kilogram, în funcție de dimensiune. Și da, eu dau o dată pe an 40 de lei pe kilul de sparanghel românesc sau pe andive, în loc să iau carne de aceiași bani 😀
Însă andivele românești au ceva ce legumele din import n-o să aibă niciodată: un gust extraordinar. Îmi aduc aminte că acum câțiva ani am fost în vizită la niște rude în Italia și am mâncat acolo o salată de andive. Apoi am venit în România și am încercat eu să reproduc salata aia cu ce andive găsisem la supermarket, doar că ce să vezi? Gustul era oribil, departe de ceea ce mâncasem eu în Italia, produs local.
Au trebuit să treacă niște ani ca să aflu de la Marius Tudosiei (proprietar Băcănia Veche – mai găsiți andivele și la Băcănie uneori) la Food Bloggers Conference că avem andive și la noi și că se vând și într-o piață din București. Producătorul nemțean vine de vineri până duminică în piața Matache, soțul meu s-a dus de vreo două ori până l-a găsit. Și vă spun cu mâna pe inimă, că, dacă sunteți deschiși la gusturi noi, andivele astea merită fiecare leu.
Salată de andive: mod de preparare
Salata asta e clasică și cred că are un motiv pentru care a devenit clasică. Întrepătrunderea de arome are un rezultat fantastic. De fiecare dată când gust un amestec de ingrediente care, împreună, au un gust diferit decât au ele individual, îmi aduc aminte de o scenă din animația Ratatouille, o scenă care mi s-a imprimat în minte.
Remy, micul șobolan pasionat de gătit, ține într-o lăbuță o căpșună și în cealaltă o bucată de brânză. Și zice ceva de genul (parafrazez, pentru că nu-mi aduc aminte exact replica): când muști din ele separat, sunt bune, dar când muști din amândouă odată, e ceva de vis.
Ingrediente: 2-3 andive, nuci, 1 pară, brânză cu mucegai albastru, sare, piper, zeamă de lămâie, ulei.
Andivele se spală bine și se șterg cu un prosop. Se taie, după dorință, pe lung sau în inele. Eu am preferat să le tai pe lung pentru că așa poți gusta, cu fiecare îmbucătură, și din părțile mai tari și din cele mai moi.
Nucile se prăjesc ușor într-o tigaie. Para se spală și se taie felii subțiri, eu am lăsat-o cu tot cu coajă. Andivele tăiate se pun pe un platou, se presară nucile sfărâmate în mână, brânza cu mucegai albastru ruptă în bucățele mici și feliile de pere. Se face un dressing din zeamă de lămâie, sare, piper și ulei și se agită bine într-un borcan cu capac. Se toarnă dressingul peste salată.
A ieșit ceva de vis, eu m-am îndrăgostit de ea și am făcut-o și în variantă vegană, fără brânză. Este spectaculoasă pe masa de sărbătoare și va satisface poftele oricărui mesean mai cu ștaif 😀
Nu am mancat salata asta niciodata si am de gand sa o incerc peste ceva timp. Alaptez momentan un bebelus cu alergie la proteina din lapte si trebuie sa tin si eu regim. Eu ador branza albastra. Am fost la studii in Franta si am avut cum sa incerc mai multe tipuri.