Hai cu mine la muzeu - Muzeul de Geologie București

Câteodată trece destul de multe între vizitarea unui muzeu și scrierea articolului, pentru că uneori nici măcar nu știu dacă merită să mai scriu ceva. Unele (ca să nu zic majoritatea) dintre muzeele din România se află undeva în secolul trecut în materie de experiențe de vizitare și atunci nu-mi vine să vă recomand să mergeți. Cam așa s-a întâmplat și cu Muzeul de Geologie din București.

L-am vizitat acum aproape două luni și doar pentru că Vlad a vrut, de fapt, la parcul cu dinozauri care este amenajat acum în curtea Muzeului. Am dat 90 de lei pe bilete (2 adulți și 2 copii) ca să intrăm în parc, iar Vlad s-a plictisit instant și a vrut la magazinul de suveniruri.

Dino Park, varianta de București, conține câțiva dinozauri (unii dintre ei se mișcă sau fac zgomote), câteva alternative de distracție pentru copii (te poți plimba cu dinozaurul, poți vedea un film 4D – neincluse în prețul biletelor), precum și personajele din Ice Age și un dragon (Știrbul).

Pentru că biletele de la Dino Park garantau și o reducere la Muzeul de Geologie, iar Eliza e pasionată de cristale, am mers și la muzeu. Reducerea a fost mică (10 lei), dar nici tarifele de intrare nu sunt enorme (ar fi fost 35 de lei pentru toți 4). Atenție, pentru că nu se plătește cu cardul, doar cash.

Amplasament

Muzeul de Geologie este amplasat pe Șoseaua Kiseleff nr. 2. Se ajunge foarte ușor cu metroul până la Piața Victoriei. Noi am mers cu mașina, pentru că mai aveam și alte drumuri de făcut, și am parcat pe bld Aviatorilor în față la Institutul pentru Studiul Istoriei Universale Nicolae Iorga.

Program: luni-duminică, 10-18. Tarife de vizitare: 15 lei adulți, 10 lei elevi, 5 lei copii între 5-14 ani și pensionari.

Scurt istoric

În primul rând clădirea care găzduiește muzeul este foarte frumoasă. Ea a fost ridicată în stil neo-brâncovenesc, cu scopul de a găzdui Institutul de Geologie. În 1906, Carol I a semnat decretul pentru înființarea acestui institut. Abia dupa 1964, s-au demarat acțiuni de transformare a clădirii într-un muzeu, deși existau și anterior săli cu mici expoziții care puteau fi vizitate.

Bombardamentele și cutremurele care au urmat au afectat grav clădirea, astfel că abia în 1990, după reparații și amenajări de lungă durată, a fost deschis, în mod oficial Muzeul de Geologie.

Exponate

Muzeul conține cea mai mare colecție de roci și fosile din România. Vlad n-a fost interesat de mai nimic, dar Elizei i-a plăcut să vadă ”florile de mină”, minereurile brute sau cristalele ei preferate. Am admirat atât coloritul inedit, cât și formele spectaculoase ale unora dintre ele.

Pe lângă colecția de roci, în muzeu mai sunt săli cu exponate legate de Marea Neagră și Delta Dunării, evoluția geologiei terestre, evoluția speciei umane și dinozauri.

Lui Vlad i s-a părut interesantă această machetă a unei stații petroliere maritime.

În Muzeu nu există absolut nicio atracție pentru copii. Totul este expus foarte sec în vitrine, cu afișe și imagini care datează de pe vremea comunismului (până și fontul este același). Nu am văzut nicio instalație multimedia sau interactivă, nimic la îndemâna unui copil mai mic, nimic care să poată fi atins sau explorat.

Nu știu ce-o fi așa greu să faci măcar o fișă amărâtă scoasă la imprimantă, în care să stimulezi copilul să găsească niște indicii prin muzeu. Să faci un soi de pașaport muzeal, să primească diverse buline la fiecare vizită, nu știu, orice chestie măruntă care nu costă o avere și care să atragă copiii în muzee. Că după aia se plâng că n-au vizitatori și se întreabă de ce.