Ar fi trebuit să pun articolul ăsta ieri, de Ziua Națională a Lecturii, dar sunt atât de ocupată cu altele (printre care și o traducere faină), încât scriu acest articol de la masa din bucătărie, la șapte jumate seara, în timp ce Vlad se uită la Mickey Mouse Casa Distracției și știu că am fix 20 de minute de liniște 😀
Se face o lună de când am vizitat Muzeul Național al Literaturii Române și recunosc că nu prea m-a tras ața să scriu despre el. În general, încerc să includ în această serie muzee pe care să le vizitați împreună cu copiii, dar acesta nu este unul dintre ele. Totuși este un muzeu important din București, așa că mi-am făcut curaj și timp, în cele din urmă.
Amplasament
Muzeul Național al Literaturii Române este situat în strada Nicolae Crețulescu nr 8, zona Piața Romană. Îl găzduiește o clădire frumoasă, pe mai multe nivele, unde se țin ocazional și evenimente sau ateliere pentru copii.
Program: marți-duminică, 10-17.45, lunea închis.
Tarife: 10 lei/adult, 5 lei copil/adult, gratuit pentru copii sub 7 ani și persoane cu dizabilități
Despre istoricul său nu am găsit nicio informație pe site, așa că o să trec direct la exponate.
Exponate
Muzeul Național al Literaturii ar trebui să se numească mai exact Muzeul Național al Literaturii Române scrise de Bărbați, pentru că nu există mai deloc scriitoare incluse în expoziții. Cu excepția Hortensiei Papadat Bengescu, nicio altă scriitoare nu apare alături de ceilalți scriitori pe etajele dedicate.
Există o singură încăpere, undeva la demisol, întunecoasă, denumită Rotonda Scriitoarelor, unde sunt câteva fotografii cu câteva scriitoare (nu știu după ce criteriu au fost selectate) și câte un citat (presupun că din opera lor) lângă fotografie. Nicio altă informație despre viața sau despre cele mai importante scrieri ale lor sau despre contribuția lor la dezvoltarea literaturii române.
Patrimoniul muzeului este împărțit pe mai multe nivele: la parter sunt poeții, la etajul 1 sunt secțiuni dedicate prozatorilor, eseiștilor, criticilor literari și autorilor de memorialistică, iar în mansardă găsiți o expoziție despre teatru și ecranizări celebre (cu ecrane cu proiecții din spectacole celebre și imagini din filme făcute după cărți).
Mansarda a fost favorita mea, cu o expoziție interactivă dedicată Bucureștiului lui Eliade, cu fotografii, hărți și imagini mișcătoare care fac trimitere spre majoritatea operelor lui Eliade a căror acțiune se petrece în București. Aici am petrecut cel mai mult timp, mi-a plăcut foarte mult această expoziție.
La demisol, iarăși mi s-a părut interesantă o experiență interactivă: Dialog cu Ionesco, Eliade și Cioran. Pe un ecran apar niște întrebări pe care le poți selecta și apar scriitorii (actori) care îți răspund.
Expozițiile conțin obiecte personale, ediții princeps, manuscrise și fotografii ale scriitorilor români. Mi s-a părut fascinant să le descopăr scrisul de mână, tabieturile, obiectele cu care scriau sau birourile la care se îndeletniceau cu activitatea asta.
Manuscris Ion Creangă
Această splendidă masă de șah cu piese sculptate a aparținut lui Mihail Sadoveanu.
Pe lângă toate astea, mai sunt și diverse instalații artistice, tablouri și ecrane digitale informative.
.
P.S. Am terminat acest articol la exact o oră și zece minute după ce l-am început 😀 Nu mi-au ajuns alea 20 de minute!
Mi-ai starnit interesul pentru acest muzeu din Bucuresti.
Cred ca ia destul de mult timp alegerea si inserarea fotografiilor in text si a link-urilor.