În periplul nostru prin Țara Făgărașului, în timp ce ne îndreptam dinspre Cetatea Făgărașului spre Moara de la Ohaba, am văzut deodată un indicator spre Mândra. Și mi-am adus aminte că am mai vrut odată să vizitez Muzeul de Pânze și Povești dar n-am reușit, așa că am vrut neapărat să oprim să vedem dacă reușim de data asta.
Și mă bucur că am făcut-o, pentru că am avut parte de o experiență minunată! (Totul, mai puțin faptul că Vlad s-a enervat că n-am respectat planul inițial și a făcut un întreg circ pe tema asta, reușind să ne enerveze zdravăn pe amândoi).
Amplasament
Muzeul de Pânze și Povești se află în comuna Mândra, pe strada Principală nr 239.
Program: zilnic între orele 10-17, cu excepția sărbătorilor religioase când nu se lucrează în Atelier. Când ajungeți acolo, o să vedeți că scrie să sunați mai întâi la atelier la nr 241, acolo o veți găsi pe Alina Zară, care vă va duce într-un tur ghidat al Muzeului.
La atelier există și un magazin, de unde puteți achiziționa produsele Mândra Chic, tricouri și decorațiuni pentru casă cu modele tradiționale și mesaje brodate. Eu am plecat acasă cu o carte superbă despre Ia românească, o carte scrisă de Stela Moldoveanu.
Nu are tarif de intrare, dar puteți lăsa o donație pentru atelierele pe care Alina le organizează în beneficiul copiilor din sat.
Exponate
În principal, Muzeul adăpostește o colecție etnografică, însă mai presus de orice obiect fizic expus acolo, sunt poveștile. Nu degeaba se cheamă Muzeul de Pânze și Povești. Cum intri, Alina îți povestește despre fenomenul migrației temporare, când românii din zonă plecau în America pentru a strânge o mie de dolari pentru a ridica o casă. Povestea unchiului ei, Gheorghe Zară, a fost una de succes, să zicem, pentru că el s-a întors cu bani și a ridicat casa, dar cei mai mulți nu se mai întorceau.
Apoi Alina ne-a povestit despre portul tradițional al fetelor și femeilor din zonă, inspirat din portul tradițional mongol, despre ”uniformizarea” cămășilor făgărășene pe vremea comuniștilor, despre cămășile cusute cu fir de mătase din ciorapii cucoanelor de la București (ciorapi pe care îi adunau băieții plecați să lucreze în slujba caselor boierești), despre cât de scumpe erau mărgelele decorative (o vacă și un vițel pentru un pumn de mărgele de sticlă aduse de la Paris), despre ”colții de lup” inserați în cusături pentru a le purta noroc.
Am putut răsfoi un caiet cu modele de dantelă lucrate manual, dar am aflat și istoria ”lasetei”, o formă de broderie care se pare că este unică în lume și atât de specială că marile case de modă au început să vină în România să învețe cum se face.
La demisol, o sală mare adăpostește imagini cu suveica mamei Ruța (bunica Alinei), care a călătorit prin lume, și istoricul traistei țesute, o poveste de identitate culturală locală. În această sală se țin și ateliere pentru copiii din sat, unde se încearcă re-apropierea lor de tradiții și familiarizarea cu istoria locală.
Dacă vă nimeriți prin zonă, duminică pe 28 august e Festivalul Cepei Roșii în Mândra și vor fi și ateliere la Muzeul de Pânze și Povești.
Dacă ajungeți în zonă, vă puteți caza la Cobor, la ferma de biodiversitate despre care am scris aici. Revin cu un articol cu alte sugestii de vizitat în Țara Făgărașului.
Dacă vă plac colecțiile etnografice, mai puteți vizita una superbă în zona satelor săsești: Colecția etnografică Zestrea fetei.
Ce loc minunat!
Mulțumesc de recomandare! 🙂