Cartea sau filmul? Trei ecranizări Netflix mai puțin reușite.

În ultima vreme, Netflix ecranizează la greu cărți, probabil s-au prins că au deja publicul format și nu trebuie să-și mai bată ei capul cu atragerea lui 😀 Doar că se chinuie așa de tare să bifeze tot felul de lucruri sau să fie politically correct, încât adesea se pierde mare parte din farmecul poveștii.

Am văzut recent trei ecranizări ale unor cărți pe care le-am citit tot recent, deci povestea îmi era destul de proaspătă în minte ca să fac comparația. Vă povestesc și vouă ca să știți să (nu) vă uitați la ele!

HAOSUL DIN URMA TA

Autor: Carlos Montero, publicată la editura Univers în 2022 direct cu copertă tie-in.

Mini-seria făcută de Netflix (8 episoade) e acceptabilă, dar doar dacă n-ați citit cartea. Apar elemente de intrigă și scene în plus față de carte, care nu aduc neapărat ceva în plus. Cartea e mai alertă, parcă, atmosfera e redată mai bine, totul e mai credibil și nu se dezvăluie până la final elemente importante pe care în film le ghicim mult mai devreme.

În film, sunt eliminate personaje care în carte au un rol, chiar dacă mic, în felul în care decurge firul epic și e minimalizat aportul altora, care în carte chiar sunt importante. În film, atmosfera e construită prin folosirea unor elemente vizuale precum vremea, peisajele, apele termale, munții.

Dacă ați citit cartea, nu vă bateți capul cu mini-seria, o să vă enerveze. Dacă n-ați citit cartea și n-aveți de gând, atunci mini-seria e ok, merită văzut câte un episod pe seară. Mi-au plăcut coloana sonoră și referințele literare care tot apar în orele de literatură susținute de protagonistă la liceul la care preda.

LA DRUM ÎMPREUNĂ

Autor: Sarah Dessen, publicată la editura Litera în 2020 și re-editată cu coperta tie-in în iunie 2022

Un film pentru adolescenți care ratează multe dintre temele abordate de autoare în carte, de exemplu despre presiunea de a performa școlar, despre relația tată-fiică, mamă-fiică după divorțul părinților, despre gestionarea doliului, despre depresia post-natală, despre maturizare. Filmul pare doar să zgârie puțin suprafața, aceste teme fiind doar niște chestii de fundal și nu subiecte principale ca în carte.

Filmul mi s-a părut superficial, m-am cam plictisit la el, dar poate că nu sunt eu în target. Elizei i-a plăcut, ne-am uitat împreună. E ok de văzut cu adolescenții (e un film ”cuminte”), dar cartea e mult mai bună.

LOVE & GELATO

Autor: Jenna Evans Welch, publicată la editura Epica în 2016, fără copertă tie-in.

Cartea a mai fost cum a mai fost (tipic adolescentină, dulceagă, am scris despre ea aici), dar filmul a fost îngrozitor, să mă ierte toți cei care au muncit la el, dar am zis că-mi sângerează ochii privindu-l. Dar am rezistat eu și m-am uitat ca să nu vă uitați voi 😀

În primul rând, au schimbat complet orașul în care se petrece acțiunea. Serios, tot schepsisul acestei cărți e că acțiunea se petrece la Florența, nu la Roma! În al doilea rând, toată acțiunea e schimbată. Lina nu vine în Italia ca să-și cunoască tatăl, mama ei n-a fost fotografă, nu-i cunoaște pe băieți în aceleași contexte din carte, nu e sportivă (ba dimpotrivă, au făcut-o un soi de tocilară cu ochelari gen Rory Gilmore) și tot filmul e o sumă de clișee penibile cu americani în Europa.

Din categoria ecranizărilor, dar nu făcute de Netflix, am mai văzut în cinema Acolo unde cântă racii, după cartea omonimă scrisă de Delia Owens. Eu cartea n-o citisem, iar filmul mi s-a părut relativ previzibil, cu excepția finalului care te lasă mască.

Ori nu mai am eu răbdare la filme, ori am văzut prea multe filme la viața mea, dar parcă m-a cam plictisit și n-am înțeles agitația care s-a creat în jurul acestei povești, de altfel, destul de neveridice, cu un copil care a crescut singur într-o casă izolată din mlaștină.

Voi ce ecranizări ați mai văzut în ultima vreme?