Știu cartea asta din 20202 de când a apărut in limba engleză, am tot propus-o pe la divese edituri, dar apoi am avut surpriza s-o regăsesc în portofoliul editurii Univers și m-am bucurat foarte mult. 14 conversații până la 14 ani de Michelle Icard este o lectură obligatorie pentru părinții de copii de gimnaziu.
Eu, deși o am în casă de ceva timp, am reușit abia acum s-o citesc, când Eliza a sărit pragul de 14 ani. Dar am avut atât de multe momente „aha” încât pot spune cu mâna pe suflet că e valoroasă la orice vârstă a copilului care încă mai locuiește cu tine (până și inclusiv la liceu).
Cartea abordează multe subiecte pe care ar trebui să le discutăm cu copiii noștri și nu doar atât, ci prezintă și unghiul potrivit din care putem aborda un subiect care, surpriză, s-ar putea să nu fie mereu cel pe care îl considerăm noi corect.
Eu chiar am luat cartea, i-am arătat-o Elizei și i-am spus: uite, am citit asta aici și aș vrea să discutăm despre acest subiect. Deocamdată am făcut asta de două ori (am discutat despre conflicte și despre conceptul de „cel mai bun prieten”), dar cu siguranță voi mai aduce în discuție cartea și cu alte ocazii (și i-am însemnat și niște pasaje pe care vreau să le citească ea).
Eu am și subliniat niște lucruri în carte și vreau să reproduc aici pasajele respective, ca să le pot consulta mai ușor, dar ele nu reprezintă decât o părticică infimă din toată informația valoroasă din această carte de 394 de pagini.
Despre conversații
Conversații pe model BRIEF: „B vine de la bazele pașnice, R este pentru relaționare, I declanșează etapa de interviu (colectat informații), E îți amintește să transmiți ecoul lucrurilor pe care le auzi (ascultare activă) și F este punctul în care poți să oferi feedback” (cuvintele cu italics sunt adăugate de mine)
„Pune-ți fruntea botoxată (…) RMN-ul a arătat că adulții își folosesc cortextul prefrontal pentru a citi expresiile faciale, în timp ce adolescenții își folosesc amigdala, partea creierului care găzduiește emoțiile și ne ajută să decidem cum să răspundem la ele. (..) Deoarece nu pot citi cu acuratețe expresiile faciale, preadolescenții și adolescenții sunt forțați să facă presupuneri referitor la ce simt ceilalți. Cel mai adesea, atunci când văd pe cineva încruntat, presupun că este furios. (…)
Poate vei avea sentimentul că e urât să transmiți lipsa emoțiilor, dar preadolescentul tău o va vedea ca pe o eliberare – nu îl judeci deloc. (…) Această tehnică este menită să te ajute să eviți comunicarea greșită, nu să-ți răpească umanitatea.”
„Desemnează un reprezentat. Nu trebuie să fii singurul care poartă toate aceste conversații cu preadolescentul tău.”
”Copilul cu care vorbești astăzi va dori și va avea nevoie de abordări diferite față de același copil cu care vei vorbi peste o lună, așa cum frații vor avea nevoie de abordări diferite. Trebuie să devii un yoghin al comunicării pe parcursul acestor ani.”
Conversația 1: Cum să vorbești despre relația voastră părinte-copil
„Pe măsură ce copilul tău crește, preferințele sale de gestionare a emoțiilor, conflictelor și rezolvării de probleme se vor schimba periodic. Discută cu copilul tău cum preferă să le abordați pe viitor.”
„Este grozav să te destăinui, dar nu destăinui în exces (…) Evită să te destăinui cu scopul de a impresiona, speria și manipula.” (e vorba despre a le povesti ce trăsnăi făceam noi în adolescență)
Conversația 2: Cum să vorbești despre independență
„Copiii care sunt expuși treptat mai multor activități care necesită gândire independentă și rezolvare de probleme învață cum să evalueze siguranța situațiilor, să citească reacțiile oamenilor, să-și țină companie, în loc să se bazeze pe alții să-i facă fericiți. Purtarea de conversații despre modalitățile rezonabile de a deschide lumea copilului în gimnaziu îi ține pe copii mai în siguranță la adolescență decât ar putea s-o facă limitarea.”
„Vor apărea multe obstacole în drumul spre independență. Treaba ta nu este să-ți ajuți preadolescentul să le evite, ci să-l înveți cum să schimbe cauciucul.”
Conceptul de cocon – independență prin izolare: „Preadolescenții și adolescenții stau în cocon deoarece, în perioada în care se schimbă majoritatea lucrurilor din viața lor – corpul, creierul, emoțiile, prietenii lor, chiar și conceptele despre ei înșiși – dormitoarele sunt un paradis sigur.”
Conversația 3: Cum să vorbești despre prieteniile schimbătoare
„Amintește-i preadolescentului tău, chiar dacă se chinuie, este singur sau are îndoieli, că misiunea lui este să fie deschis la experiențe și la oameni noi. Să învețe cum să vorbească cu mulți oameni diferiți, să se miște fluid prin grupuri de prieteni, să facă invitații, să refuze cu respect și să recunoască acțiunile oamenilor care îl fac să se simtă bine sau rău, toate acestea îți vor pregăti copilul pentru succes în prieteniile din viitor. Cu riscul de a suna precum un citat de pe Pinterest, să ai succes în prieteniile de la gimnaziu constă mai mult în învățămintele trase din călătorie și mai puțin în rezultatul final.”
„Fii atent să nu-ți pregătești copilul pentru eșec setându-i așteptarea ca prieteniile lui, sau prietenii înșiși, să fie perfecte. În schimb, discută despre importanța de a se conecta cu oameni diferiți pentru a răspunde unor nevoi diferite. Prietenul Cel Mai Bun nu trebuie să fie un titlu exclusiv în vârful piramidei. Poate fi un cerc de prieteni apropiați în care să intre cei care au dedicat timp și au construit încrederea de a ajunge acolo.”
Conversația 4: Cum să vorbești despre creativitate
„Ceea ce mă aduce la reziliență, acea abilitate de invidiat de a-ți reveni din situații dificile. Creativitatea și flexibilitatea merg mână în mână, în timp ce rigiditatea este dușmanul sănătății mintale.
„Nu lăsa superstaturile creative să te păcălească făcându-te să crezi că scopul adevărat nu este cel de a da greș.”
„Creativitatea este un aspect esențial al unei vieți de succes și nu doar pentru oamenii cu înclinații artistice. Afaceriștii de succes spun despre creativitate că joacă rolul cel mai important în succesul lor. Încurajarea creativității va ajuta la dezvoltarea rezilienței adolescentului tău în fața provocărilor adolescenței.”
Conversația 5: Cum să vorbești despre a avea grijă de tine
„Aproape totul va funcționa din nou dacă îl scoți din priză preț de câteva minute. Inclusiv tu.”
Conversația 6: Cum să vorbești despre corectitudine
„Asigură-te că tu și copilul tău înțelegeți în același fel termenul corect. Mulți copii cred că un tratament corect înseamnă un tratament egal, în timp ce adulții cred că tratamentul corect este atunci când fiecare copil primește lucrurile de care are nevoie pentru a avea succes. Nu poți evalua corectitudinea scoasă din context.”
„Mulți frați nu seamănă și au nevoie de lucruri diferite de la părinții lor.”
Conversația 7: Cum să vorbești despre tehnologie
Conversația 8: Cum să vorbești despre critică
Conversația 9: Cum să vorbești despre munca asiduă
„Am inventat un fel de folclor în jurul moralității muncii asidue, gândindu-ne că orice este posibil dacă o persoană are o etică puternică a muncii. ”
„Preadolescenții trebuie să audă de la tine că munca asiduă este o componentă importantă a grijii față de tine, dar că nu garantează succesul. Bolile mintale, mediul familial, sănătatea, educația, diferențele în învățare și sistemele de sprijin, toate joacă un rol în capacitatea unei persoane de-a folosi muncitul din greu drept instrument. Gândește-te la asta atunci când vorbești cu preadolescentul tău și amintește-i că munca asiduă nu este un remediu care le rezolvă pe toate.”
Conversația 10: Cum să vorbești despre bani
„Atunci când îți ajuți preadolescentul să-și dezvolte o sănătate financiară puternică, concentrează-te la a-l face să înțeleagă partea emoțională a ecuației. Nu este greu să-l afli pe x când x este un număr, însă atunci când factorii sunt vinovăția, valoarea de sine sau supraviețuirea, formula devine mult mai complicată.”
„În calitate de părinte, s-ar putea să te îngrijoreze creșterea bruscă și neobișnuită a materialismului la începutul adolescenței, însă nevoia de o anumită marcă de îmbrăcăminte are legătură cu necesitatea preadolescenților de-a arăta că își au locul acolo, nu cu lăcomia lor. Preadolescentul tău începe să simtă povara singurătății, nesiguranței și îndoielii provocate de separarea de tine și de găsirea unui trib printre colegii săi. Pe de o parte, ar fi bine să empatizezi cu rugămințile sale urgente de a avea aceiași teniși, echipament sportiv sau jocuri video ca și prietenii săi, însă, pe de altă parte, ai grijă să nu-i faci toate mofturile chiar dacă îți permiți.”
„Tinerii adolescenți tânjesc după posibilitatea de a-și controla alegerile. Banii le oferă această șansă.”
Conversația 11: Despre sexualitate
„Nu îți centra mesajul asupra faptului că pornografia este imorală sau scârboasă, altfel riști ca rușinea să se amestece cu sexualitatea în dezvoltare. În schimb, vorbește despre faptul că pornografia nu reprezintă sexul real și despre implicațiile acesteia asupra unei vieți sexuale sănătoase mai târziu în viață.”
„Atunci când copilul tău încep să meargă la întâlniri, stabilește linii directoare pentru ce este acceptabil cu privire la atingerile fizice, gestionarea emoțiilor noi și menținerea atenției față de școală, familie, prieteni și zone de interes.”
„Vorbește despre consimțământ din timp și adesea, începând cu scenarii non-sexuale.”
Conversația 12: Cum să vorbești despre reputații
„În general, când vorbești cu copiii tăi despre reputație, printre punctele principale ar trebui să se numere acela că este o idee bună să facă alegeri care îl vor ajuta pe viitor și că este o idee proastă să condamne sau să glorifice pe cineva pe baza unei imagini incomplete.”
„Când lumea copilului tău devine prea mare, micșoreaz-o.”
Conversația 13: Cum să vorbești despre impulsivitate
„Impulsivitatea nu înseamnă pur și simplu să acționezi fără să gândești. Mai exact, este o formă de proces decizional care este foarte sensibilă la impulsurile imediate, fără a lua suficient în considerare consecințele. Impulsivitatea nu este lipsa unui proces decizional. Este un gen de luare de decizii.”
„Cercetări noi arată că procesul decizional al preadolescenților este condus în mare măsură de nevoia de a acumula experiențe noi.”
„Ideea că ar trebui să ne protejăm copiii de experimentarea de lucruri noi deoarece creierul lor nu este pregătit creează o situație paradoxală. Tinerii adolescenți au nevoie de mai multe experiențe pentru a le face creierul mai capabil să gestioneze experiențele noi.” (experiențe în siguranță)
„Psihologii descriu adesea diferența dintre vinovăție și rușine astfel: Vinovăția este sentimentul că ai făcut ceva rău. Rușinea este sentimentul că ești ceva rău.”
Conversația 14: Cum să vorbești despre a-i ajuta pe alții
„Deși ne dorim ca ei să fie buni și curajoși pentru alții, adesea sunt pur și simplu atât de preocupați să înoate și să rămână la suprafață, încât nu au prezența de spirit sau inspirația de a-i mai arunca între timp și altcuiva un colac de salvare.”
„Empatia nu este înnăscută. Este o abilitate care se învață și care trebuie predată.”
Empatia la nivel micro: nu faceți diferența între „noi” și „ei” (oamenii săraci, de ex). Empatia trebuie să se manifeste mai întâi la nivel micro, față de frați, surori, părinți, colegi etc.
Despre perseverență și încercat lucruri noi: „Dacă copiilor li se spune că trebuie să termine tot ceea ce încep, acest lucru îi poate descuraja din a încerca ceva nou. (…) Am tendința să privesc perseverența ca fiind rezultatul acumulării de experiențe și un produs secundar al învățării – iarăși, în timp – că poți avea încredere în tine în circumstanțe dificile.”
Tipuri de ajutor oferit altcuiva: nevoie instrumentală (ajutor fizic concret, de ex să ții ușa deschisă cuiva), nevoia unei dorințe materiale neîmplinite (ajutor material, să oferi o felie de pizza cuiva care n-a apucat), nevoia survenită din suferință emoțională (ajutor emoțional, să fii acolo pentru cineva).
Sfat de final pentru părinți:
„Între timp, îndreaptă-ți urechea și către interior. Pe măsură ce copilul tău începe să ofere prioritate oamenilor și intereselor care nu te includ, este timpul să începi să-ți asculți propriile nevoi și dorințe. Redescoperă hobby-uri vechi sau interese noi. Conectează-te cu prietenii sau cu partenerul tău. Fii atent la lucrurile care îți fac plăcere pe lângă a fi părinte. Gândește-te la toate lucrurile distractive despre care veți putea vorbi.”