Zilele trecute vorbeam cu o prietenă și îmi povestea că fiica ei de 12 ani cere mai multă autonomie în ultima vreme și că își dorește să iasă cu prietenele fără să fie însoțită de un adult. Asta mi-a adus aminte că mă tot documentam la un moment dat despre autonomia sau independența la pre- și adolescenți și am vrut să scriu un articol, dar n-am mai reușit.
Iată că reușesc acum, mai bine mai târziu decât niciodată. În principiu, tot citind despre autonomia la adolescenți, am aflat că există două tipuri de astfel de comportament: autonomia prin izolare și autonomia prin explorare.
Izolarea
Izolarea înseamnă că preadolescentul vostru începe să se desprindă de voi chiar în interiorul casei voastre. Va sta mai mult în camera lui, pe care o va decora așa cum dorește (și e important să le permiteți asta, în limitele spațiului și ale bugetului vostru).
Va păstra secrete față de voi (și e normal să fie așa, nu care cumva să le citiți jurnalele dacă nu aveți motive extrem de serioase!) și chiar va avea conturi de social media ascunse de voi (așa-numitele „finsta”, conturi de Instagram ascunse de părinți – Eliza mi-a zis că sunt demodate aceste finsta, dar eu le menționez oricum).
De asemenea, probabil că va înceta să participe la activități de familie, la tradiții sau la ieșiri împreună (inclusiv concedii). Deși, într-o oarecare măsură este normal să se întâmple asta (doar n-o să ieșiți împreună în parc până la 18 ani), vă sfătuiesc să navigați cu atenție linia asta fină între izolarea sănătoasă, dătătoare de autonomie, și izolarea totală de familie și să insistați pe menținerea unor tradiții (de exemplu, să coaceți prăjituri împreună de sărbători, să faceți vizite rudelor – în anumite limite, nici eu n-o iau mereu pe Eliza acolo unde știu că se va plictisi).
Explorarea
Autonomia prin explorare înseamnă fix asta: că va începe să exploreze orașul și relațiile sociale de unul singur. S-ar putea să nu fiți complet pregătiți pentru asta, dar e ceva ce trebuie să se întâmple la un moment dat, așa că asigurați-vă mereu că îi atrageți atenția asupra unor comportamente ideale atunci când sunteți pe stradă, într-un mijloc de transport, într-o cafenea sau la magazin.
Eliza a început treptat cu această autonomie și a fost mai mult de nevoie, pentru că trebuia să meargă singură la cursurile de engleză de la Flying Colours, ceea ce însemna un drum de 12-15 minute pe jos până la metrou, o călătorie de 5 stații cu metroul, apoi încă 10 minute de mers pe jos. Așa a învățat și ce să facă dacă își uită cartela de metrou acasă (pe atunci nu existau abonamente gratuite pentru elevi) și să-și ia singură un covrig dacă îi e foame, cum să reacționeze dacă e interpelată de cineva și așa mai departe.
Apoi, încet-încet, a început să iasă cu diverse prietene și prieteni în oraș, la film, la cumpărături, la cafenea să lucreze la un proiect, să se întâlnească cu cineva în oraș într-un loc anume, să se ducă și să se întoarcă de la meditații etc. Lucrurile astea vin treptat și e bine să le încurajați, repetând de câte ori este nevoie regulile de siguranță și menținând contactul prin telefon (nu uitați de aplicația Family Link care vă permite să le vedeți locația în timp real).
Permițându-le să exploreze, le dați voie să testeze comportamente și reacții în locuri diferite. Vor învăța să interacționeze cu oamenii din servicii (cu hostessa de la un restaurant ca să ceară o masă – de ex Eliza a făcut și rezervare la un restaurant mai fancy odată, unde a mers cu o prietenă, cu vânzătorii din magazine sau cu agenții de pază, cu supravegheteorii de la escape rooms etc) sau vor învăța când și unde este nevoie să ceară ajutor și cui. Văzând și făcând, își vor optimiza de fiecare dată experiența de explorare și, chiar dacă lucrurile nu vor merge de fiecare dată perfect, fiecare experiență va fi o oportunitate de învățare.
Nu uitați să stabiliți cu ei reguli, deoarece e bine să-i lăsăm să exploreze, dar în incintă, cum ar veni 😀 De exemplu, puteți agrea ce sume au voie să cheltuie și pe ce anume, în ce zone de oraș se pot plimba, cu ce mijloace de transport, la ce oră să vină acasă, cu cine se pot întâlni, la cine pot merge acasă (și la cine nu), când anume trebuie să vă informeze etc.
Am ales să public articolul ăsta azi, 07.04.2023, când Eliza a făcut prima ei călătorie cu trenul singură, București – Iași, 6 ore. Încet-încet, copiii noștri se desprind de noi și nu doar că trebuie să-i lăsăm, dar trebuie și să încurajăm asta!
Cover photo: Image by rawpixel.com on Freepik