Un vis împlinit: primul meu roman va vedea curând lumina tiparului!

Încă e ceva ce nu conștientizez de-adevăratelea, parcă, și cred că fiecare scriitor a trecut prin asta la cartea de debut: o să fiu autoare publicată! Romanul meu, Nu-i ușor să fugi de fericire, va apărea în octombrie la editura Trei și este deja disponibil pentru precomandă cu o reducere de 15% și cu autograful meu.

Acum doi ani și jumătate, mi-a venit, din senin, ideea unui roman. Citeam foarte multe romane de dragoste traduse din alte limbi și mă întrebam de ce nu avem și noi în limba română o nișă la fel de bine dezvoltată pe partea de literatură pentru femei. Și m-am gândit cum ar fi să scriu o carte așa cum mi-aș dori eu să citesc, dar cu personaje ancorate în realitatea din România?

Am notat ideea în Notele de pe telefon – era despre doi oameni care se reîntâlnesc la reuniunea de 20 de ani de la terminarea liceului și au o aventură de-o noapte. Totul se desfășura diferit de cum a ajuns varianta finală în carte, dar ideea principală asta era. Nu știam unde se va duce povestea și nici cum voiam să continui. Nici prin cap nu mi-a trecut că voi ajunge să scriu o poveste atât de complexă.

Ideea a rămas în Note o vreme îndelungată, apoi am scris primul capitol, apoi câteva fragmente disparate, inclusiv o primă versiune de final. Dar timpul nu-mi permitea să mă aplec prea mult asupra unor activități neremunerate, așa că documentul, care a primit un titlu provizoriu, a rămas salvat și uitat în calculator. Nu și ideea, care a continuat să se învârtă în mintea mea.

Și apoi am avut un interviu cu Julia Quinn (o scriitoare foarte cunoscută de cărți romantice) și am întrebat-o ce sfaturi ar oferi scriitorilor începători. Și mi-a spus ceva care avea să-mi schimbe complet mentalitatea legată de scris. Mi-a spus așa: „lumea e plină de prime capitole scrise.” Acela a fost momentul în care am realizat că nu vreau ca romanul meu să rămână doar la primul capitol. Și m-am pus pe scris constant.

Între jobul la corporație și tradus, între gospodărie și evenimentele de blogging, mi-am găsit timp să scriu aproape zilnic, indiferent că erau câteva pagini sau doar câteva paragrafe. Am scris pe stradă, oprindu-mă brusc să scriu în Note când îmi venea vreo idee. Am scris cu laptopul pe genunchi pe scări, așteptându-l pe Vlad să iasă de la logopedie.

Am scris acasă, la birou sau în tren. Important era să scriu. Mi-a luat un an și jumătate să ajung de la primul capitol la ultimul și apoi încă vreo câteva luni să corectez, să vorbesc cu oameni pentru documentare, să uniformizez, să modific. Pe urmă încă vreo câteva luni de îndoieli și de temeri, așa cum probabil se întâmplă tuturor celor care încearcă să facă ceva care nu s-a mai făcut în același mod.

Când am primit primul feedback pozitiv (sora mea a fost prima care a citit acest roman), aproape că nu mi-a venit să cred. Dar apoi a venit și al doilea și apoi și al treilea și așa am căpătat curaj. Iar acum că romanul este publicat nu pot decât să sper că feedbackul va fi pozitiv și de la majoritatea cititorilor! Sper din toată inima să vă placă povestea mea, să-i îndrăgiți pe cei doi protagoniști și să fiți convinși, alături de ei, că „nu-i ușor să fugi de fericire”!

Sinopsis (din comunicatul de presă al editurii Trei):

Dacă și vouă vă plac narațiunile cu o intrigă romance realistă, nu idealistă, atunci trebuie să citiți romanul Laurei Frunză, Nu-i ușor să fugi de fericire.

Cei doi protagoniști ai romanului Nu-i ușor să fugi de fericire, Ileana și Bogdan, sunt foști colegi care se regăsesc la reuniunea de 20 de ani de la terminarea liceului. Ileana este fotografă, cutreieră lumea-n lung și lat cu meseria ei și refuză să se stabilească într-un loc sau într-o relație, având o imensă teamă de abandon. Bogdan își crește singur cele două fete, este un tip foarte serios, corect, ușor pedant, și cu numeroase traume emoționale rămase în urma unei căsnicii nefericite.

Idila dintre cei doi este subiectul principal al cărții, însă sunt importante și bine prinse în poveste detaliile vieții fiecăruia (de la fuga de iubire a Ilenei și refuzul de a se stabili undeva, până la rutina de tată singur a lui Bogdan).

Este un roman de debut al unei autoare ea însăși mature, o carte cu și despre bărbați și femei de 40+, onest scrisă, realistă (chiar și partea romance tinde tot către realist și contemporan, mai mult decât către idilă hollywoodiană) și cu twisturi narative care aduc o notă de mister și schimbă toată perspectiva poveștii.

Mulțumiri

Acest roman nu ar fi apărut fără sprijinul Laurei Câlțea, editor-coordonator și autoarea blogului Blogul unei cititoare de cursă lungă. Laura a fost fantastică în tot acest demers: în primul rând a crezut în mine și în acest proiect, mai ales că ea nu este cititoare de cărți cu povești de dragoste ca temă centrală.

A venit cu cele mai bune sugestii (inclusiv a botezat romanul cu acest titlu minunat și, nu știu cum să vă zic, dar cartea asta e al treilea copil al meu, culmea „născută” tot în octombrie, deci e ca și cum mi-ar fi nășit un copil 😀 ), mi-a răspuns cu răbdare la toate întrebările și m-a încurajat mai mult decât oricine altcineva. Dacă aș fi scris o dedicație pe carte, ei i-aș fi scris-o 😀

Iată ce spune Laura despre carte:

„Eu nu sunt o cititoare-model de romane de dragoste. Cu toate astea, am și eu modelul meu preferat de poveste de iubire, și anume Îmblânzirea scorpiei (în toate variantele sale, de la Shakespeare, la Frumoasa și Bestia). Așa că mi-a plăcut romanul de debut al Laurei Frunză, Nu-i ușor să fugi de fericire, în primul rând pentru că am descoperit în Ileana Damaschin o nouă Catarina. În al doilea rând, mi-a plăcut stilul onest și echilibrat al scriiturii, care mi s-a părut că se potrivește perfect cu povestea inspirată și ancorată în realitatea contemporană a adulților de azi (mai exact, a celor aflați în jurul vârstei de 40 de ani).

Roman de debut al unei autoare care și-a format mâna scriind articole și traducând, cartea Laurei Frunză este, din mai multe puncte de vedere, o carte a curajului. Curajul autoarei de a publica un roman așa cum i-ar plăcea să citească, curajul personajelor de a-și înfrunta și depăși traumele și chiar, de ce nu?, curajul unei editoare care se mărturisește a nu fi cititoare de romane de dragoste, dar care a descoperit că poate lucra cu mare plăcere la o astfel de carte. Circuitul curajului se poate încheia perfect cu cititoarea sau cititorul care își închipuie că asta nu e o carte pentru ea sau pentru el, dar care își face curaj s-o înceapă.”

Îi sunt recunoscătoare directorului editorial al editurii Trei, Magdalena Mărculescu, fără de care această carte nu ar fi apărut la editura Trei. Îmi aduc și acum aminte cât de relaxată mi-a dat vestea la târgul de carte Bookfest și cum m-a luat ca din oală când a anunțat că sunt cel mai recent autor intrat în portofoliul editurii Trei în cadrul unei lansări de carte la care eram invitată să vorbesc.

Mulțumesc, Roxana Petrescu, PR Manager, știu că promovarea cărții nu putea fi în mâini mai bune!

Mulțumesc, Andrei Gamarț, grafician, mi-am dorit o copertă ca în afară și fix așa a ieșit! Sunt extrem de încântată de cât de frumoasă este!

Mulțumesc, Camelia Cavadia și Simona Antonescu, că v-ați făcut timp în programul vostru încărcat să-mi citiți romanul și să scrieți așa frumos despre el. Mi-au dat lacrimile la fiecare recenzie citită!

„Dacă nu aș fi știut că aceasta este cartea de debut a Laurei Frunză, nu aș fi avut nicio șansă să-mi dau seama doar citind-o. Căci construcția cărții este impecabilă, personajele sunt cât se poate de veridice, iar fluiditatea și ritmul sunt susținute pe tot parcursul său.

Am apreciat în mod deosebit răbdarea în a construi un roman cu multiple substraturi, cu personaje cât se poate de reale, rupte din viață, cu bagaje emoționale pe care le cară după ei ca pe o valiză veche de care și-ar dori să scape, dar nu pot.

M-am bucurat să citesc un roman de dragoste care este mult mai mult decât atât, un roman cu multiple schimbări de perspectivă, care m-a plimbat prin viețile protagoniștilor ca printr-un labirint sufletesc pe ale cărui alei simți că te poți pierde definitiv, dar trăiești totuși cu speranța că, în cele din urmă, vor găsi drumul spre ieșirea salvatoare.

Laura Frunză scrie cu precizie și nu se abate de la povestea pe care o are de spus, însă o face cu emoție și onestitate în același timp.” (Camelia Cavadia)

„O reuniune de douăzeci de ani de la terminarea liceului este punctul de pornire al unui șir de evenimente, reașezări interioare și descoperiri de sine în care, probabil, mulți dintre noi se vor regăsi. Tăceri vinovate care acoperă traume, căsnicii cu nefericirile ascunse de ochii lumii, iluzii de care se agață personajele din teama de a înfrunta adevărul, caruseluri de emoții care ajung să genereze frustrări și să le perpetueze.

În romanul său de debut, Nu-i ușor să fugi de fericire, Laura Frunză reușește să-și captiveze cititorul mai ales prin protagoniștii săi cu care este ușor de empatizat. Ileana este o fotografă de renume internațional, frământată de nesiguranțe pe care le maschează sub o aparență de femeie dezinhibată și liberă. Puterea ei stă în lipsa rădăcinilor și a oricăror legături afective profunde. Dar reapariția în viața ei a lui Bogdan, fostul coleg de liceu, dezvăluie faptul că aceasta nu este de fapt o putere, ci mai degrabă o slăbiciune. De cealaltă parte, Bogdan este un polițist ușor atipic, care se străduiește să-și crească singur cele două fetițe și care, bazându-se mai mult pe intuiție și pe perseverență, reușește să forțeze granițele strâmte ale fricii de viață a Ilenei.

O carte care propune și apoi rezolvă destine complicate, noduri dureroase în viețile familiilor sau diferite tipuri de abandon – fizic și emoțional. Prin acest debut frumos, ambițios prin temele abordate, cu o sinceritate și o căldură a stilului care te apropie de personaje și le face ușor de îndrăgit, Laura Frunză ne provoacă să ne întrebăm dacă înțelegem oare ceva din traumele prin care trecem și pe care, de multe ori, le perpetuăm la rândul nostru către generația următoare.” (Simona Antonescu)

Mulțumesc dragei mele prietene Marilena Iovu, agent literar, care m-a încurajat să scriu. Marilena e o iubitoare incurabilă de cărți romantice la fel ca și mine și de părerea ei mi-e cel mai frică 😀 Abia aștept s-o citească și să-mi spună ce crede și știu că va fi sinceră, indiferent care va fi opinia ei. Și, cine știe, poate cartea asta va fi un vis împlinit pentru amândouă (știe ea de ce)!

Le mulțumesc tuturor prietenilor și membrilor familiei care m-au încurajat atunci când au aflat că scriu o carte. E drept că n-am spus la prea multă lume și chiar am ținut destul de mult timp secret și faptul că urma să fie publicat romanul, dar acum pot, în sfârșit, să strig în gura mare: O SĂ FIU AUTOARE PUBLICATĂ, IUHUUUU!

O mulțumire specială merge către soțul meu, căruia i-am dat destul de târziu romanul la citit, pentru că (în afară că e cititor de non-ficțiune istorică și științifică) e și un om foarte critic (na, om de știință 😀 ) și nu voiam să-mi strice zen-ul cu criticile mult prea directe la adresa unei cărți pentru care nu era neapărat publicul țintă. Însă soțului meu i-a plăcut cartea și a apreciat în mod deosebit firul de roman polițist intercalat în poveste. Deci dacă a citit-o el și i-a plăcut, e posibil să placă și altor bărbați.

Și vă mulțumesc și vouă, cititorilor, pentru toate dățile în care mi-ați spus că ați cumpăra și citi o carte scrisă de mine. Sper s-o și faceți acum 😀 Și, cel mai important, sper să vă placă!