La più bella vacanza – o evadare de 4 zile la Florența

La fiecare Revelion, de când am început obiceiul ăsta la noi în familie, îmi trec pe bilețelul cu intenții pentru noul an o vacanță singură sau cu o prietenă. Nu am făcut niciodată asta până acum, deși mi-am dorit.

Așa cum ziceam și pe contul meu de Facebook, de la 20 la 30 de ani nu aveam bani de așa ceva, de la 30 la 40 nu aveam timp (veniseră copiii, ne sincronizam greu programele, partenerii noștri nu înțelegeau etc) și așa am ajuns la 40+ să începem să ne dorim asta cu adevărat și s-o punem și în practică. Meritul este al prietenei mele care a zis „hai” și, într-o noapte, după ce-l culcasem pe Vlad, am stat împreună pe Whatsapp cu ea și ne-am luat bilete de avion.

Voiam Florența, dar zborurile directe erau mult prea scumpe pentru bugetul nostru, așa că am ales să zburăm București – Bologna și să luăm un autobuz direct din aeroport, care să ne ducă până în Bologna. Autobuzul se ia din stația amplasata în stânga cum ieșiți din aeroport (dacă vă uitați pe acolo e și un avizier cu orele la care pleacă) și costă 20 euro biletul dacă vă luați din aplicație (Trainline am folosit noi) și 25 euro dacă vă luați pe loc și atenție că se plătește doar cash la șofer.

Cazarea am ales-o eu, după îndelungi căutări și verificări pe hartă, am vrut să fie aproape de centru ca să evităm cheltuielile și timpul pierdut cu transportul în comun. A fost o alegere excelentă, dacă m-aș mai duce la Florența, tot acolo aș sta, la 6 minute distanță de Dom și 12 minute de Ponte Vecchio.

Se numește Hotel Delle Tele (îi găsiți pe Booking), nu e hotel propriu zis, au vreo două etaje într-o clădire veche, dar a fost curat (se făcea curățenie zilnic), camera și baia spațioase, și aveai posibilitatea de a da căldura mai tare dacă ți-era frig.

În general, când alegeți cazare la Florența să vă uitați cu atenție să aibă baie în cameră, sunt multe cazări cu baia la comun, mai ales în zona veche a orașului. În afară de contravaloarea cazării, să vă bugetați și taxa de oraș (a fost vreo 30 EUR de persoană la noi pentru câte zile am stat).

Programul pe zile

Dacă aveți de gând să vizitați multe muzee, cel mai bine e să vă luați Florența Card, e 75 EUR și include accesul la majoritatea muzeelor din Florența. Noi nu am luat pentru că nu știam exact ce vom face în cele cinci zile, am mai avut și alte planuri care nu s-au concretizat, așa că am plătit fiecare bilet individual, ceea ce ne-a costat mai mult (dar nu ne-a părut rău pentru că asta ne-a permis să fim spontane).

Florența e superbă și doar să te plimbi aiurea pe străduțe, nici măcar nu trebuie să-ți propui să descoperi ceva, că sigur o să găsești frumusețe, trebuie doar să privești în jur.

Ziua 1 – zi plină (am ajuns seara în ziua anterioară)

Am luat micul dejun la o cafenea, e plin de cafenele drăguțe cu patiserii, sandvișuri, dulciuri și cafea bună. Noi am stat la una de vizavi de Officina Profumo Farmaceutica di Santa Maria Novella, o parfumerie-muzeu fondată ca o mănăstire, cea mai veche instituție de acest tip din lume, care încă funcționează în spațiul ei inițial. Se poate vizita gratuit și este minunată. E o parfumerie mai de lux, dar plimbați-vă cât doriți, mirosiți toate produsele și relaxați-vă în timp ce începeți explorarea minunilor din Florența.

De aici am luat-o agale spre Ponte Vecchio, unde am mâncat o înghețată,

și ne-am dus spre Palazzo Pitti, unde am luat bilet pentru a vizita palatul și Grădinile Boboli (22 EUR). Palatul nu doar că are o colecție vastă de tablouri, dar este impresionant și ca interioare, o să vă placă mult. Grădinile nu ne-au dat pe spate, poate n-am prins noi sezonul potrivit. Am petrecut aici cam 2h30.

Poze din Grădini:

Am luat prânzul la o terasă vizavi de Palazzo, unde am mâncat cel mai bun tiramisu din tot ce am testat în Florența.

Și, în timp ce stăteam noi așa, la masă, i-am zis prietenei mele: ce-ar fi dacă am avea noroc să vedem și Galeriile Uffizi azi? Ne-am setat intenția și am plecat direct spre Uffizi, unde, în mod normal ori îți faci programare cu zile înainte, ori stai la o coadă enormă. Noi am avut un noroc fenomenal, am intrat direct, era ora 3 și nu era coadă deloc, doamna de la casă a zis că de obicei în noiembrie e mai lejer la Uffizi.

Galeriile au fost spectaculoase, chiar dacă le-am făcut tot ca maraton (în jur de 3 ore jumate), dar sentimentul de a vedea cu ochii tăi unele dintre capodoperele picturii italiene a fost cu adevărat copleșitor. Descărcați harta Galeriilor pentru a ști ce găsiți în interior, să nu ratați vreuna, e un labirint de încăperi de nu mai știi pe unde ai fost și pe unde nu, la un moment dat. Iată-mă pe mine cu faimoasa Venus a lui Boticelli.

Seara am luat cina la un restaurant foarte bun, Lorenzo de Medici (în Centrul Vechi), unde am mâncat niște paste cu hribi delicioase.

Ziua 2

Ne-am început dimineața la piața de flori din Piazza della Republica (care n-a fost așa spectaculoasă pe cât mă așteptam – se desfășoară doar joia), am trecut pe la Fontana Porcellino/Mistrețul doar s-o vedem (e amplasată cam aiurea, înconjurată de tarabe cu pielărie),

apoi am traversat podul și ne-am dus la restaurantul Babae, renumit pentru mic dejunurile delicioase. Tot acolo e și una dintre „ferestrele cu vin” (wine windows) cele mai cunoscute din Florența.

Aceste ferestre au o istorie veche și o parte dintre ele încă mai funcționează (175 în total, din care 9 funcționale). Erau folosite pe vremuri de către nobili pentru a vinde vin fără să plătească taxe și au fost utile și în perioada epidemiei de ciumă pentru a evita răspândirea bolii (idem pentru perioada Covid). Practic suni la un clopoțel, plătești cu cardul și primești un pahar de vin. După ce bei, poți returna paharul la bar. Eu am băut un prosecco la mic dejunul lor delicios.

La desert, ne-am dus spre patiseria Piccioli pentru că eu aveam poftă de maritozzo (un dulce specific italian, un fel de chiflă pufoasă și dulce umplută cu frișcă).

La 1.15 aveam programare la Galleria dell’Academia, unde am mers să vedem faimoasa sculptură a lui Michelangelo – David. Am cumpărat biletele online (17 EUR), dar la fața locului sunt mai ieftine, dacă stați în jur de o oră la coadă. Voi decideți dacă diferența aia de 4 EUR merită să pierdeți atâta timp.

(Nu pun poză cu David, că era cam goluț mititelul și nu vreau să mă blocheze social media după aia 😀 )

După David, ne-am întors în Piazza della Republica pentru că voiam să mănânc un sandviș cu porchetta la Antica Porchetteria Granieri (care e o franciză, de fapt, sunt mai multe în oraș) și să casc gura pe la tarabele cu genți de piele. Sandvișul a fost decent, nu excelent (nu ca cel mâncat în Roma), mi-a plăcut mai mult pâinea decât carnea. Pentru porchetta, porcul se coace întreg, la cuptor, cu mirodenii specifice.

Imediat în apropiere e și Piazza de la Signoria, unde se află o reproducere a lui David, așa că dacă n-aveți bani de original, merge și copia 😀 Sunt multe statui în Piazza de la Signoria, aveți ce vedea. Am făcut apoi puțin shopping și am luat cina la un restaurant care n-a fost așa de grozav.

Ziua 3

Am mâncat ceva din mers și ne-am dus direct spre Domul Santa Maria del Fiore, luaserăm bilete cu programare cu o zi înainte (30 EUR pentru tot complexul Domului). Am urcat în cupolă, o experiență provocatoare, nu-i pentru cei claustrofobi și cei cu rău de înălțime, dar eu am reușit să-mi înving amândouă fricile. Domul din Florența este a doua Biserică ca mărime din Italia, după Basilica Sfântul Petru din Roma, iar cupola proiectată de Brunelleschi este uluitoare.

Prietena mea a intrat apoi în Catedrală, eu n-am mai reușit, m-am dus să-mi recuperez bagajul (n-aveți voie cu rucsaci, dar cu poșetă de aceleași dimensiuni, da. Au ei spațiu de lăsat bagajele lângă intrarea în Muzeul Domului).

Am mers apoi la Museo delle Pietre Dure, unde puteți intra gratuit cu biletul de la Uffizi. Ne-a plăcut enorm acest muzeu dedicat artei mozaicului cu pietre semiprețioase. Ca să înțelegeți exact despre ce e vorba, studiați imaginea de mai jos, e făcută în întregime din piese decupate din pietre semiprețioase:

Am luat prânzul la Mercato Centrale, la etaj. Tot ce am mâncat aici a fost delicios, în plus poți degusta diverse chestii, e așa o agitație plăcută la Mercato Centrale, mi-a plăcut mai mult decât cel de la Roma. După masă, ne-am separat: prietena mea s-a dus la Biserica Santa Maria Novella și eu am rămas să mă plimb prin piața de la parter (am eu o fascinație pentru piețe).

Ne-am reunit la Campanile di Giotto (turnul cu clopot), inclus și el în complexul muzeal al Domului. M-a prins și o ploaie zdravănă care m-a udat bine la picioare (am avut pelerină în rucsac), dar care a venit și cu o mare bucurie: am văzut cel mai frumos curcubeu, arcuit perfect peste cupola Domului.

După turn, am bifat și celelalte două atracții, Baptistariul și Muzeul Domului, apoi am mers la Gilli (un local cu tentă mai aristocratică, un soi de Capșa de pe vremuri de-al lor), unde am băut ceai și un cocktail ca să ne încălzim. Și aveam și cartea mea la mine, așa că am pozat-o 😀

Ziua 4

În ultima noastră zi întreagă acolo am bifat toate peripețiile și ghinioanele pe care le bifez eu, de obicei, în vacanțe 😀 Ne-am trezit cam târziu și ne-am dus să mâncăm la Mercato Centrale. Am vrut să vizităm Grădinile Botanice, dar n-am reușit pentru că închideau devreme.

Am plecat spre Giardini Bardini (despre care se spune că e cel mai frumos loc pentru a vedea apusul peste Florența, dar, surpriză, nu sunt deschise până la apus), așa că nu le-am mai văzut nici pe astea, am dat un înconjur pe după grădini pentru că scria pe Google că e pe acolo un loc frumos de plimbare (și chiar a fost, un delușor mărginit de măslini, dar nimic altceva – și casa lui Galileo Galilei, pe care am văzut-o pe dinafară), apoi am văzut pe hartă un punct unde scrie Florence Viewpoint (punct de Belvedere).

Am mers 20 de minute pe jos, la deal, doar ca să nu găsim nimic, se vedea Florența, da, superb, dar printre garduri, nu aveau nimic amenajat.

Am luat-o iar la vale, spre Piazzale Michelangelo de data asta, pe drum ne-am oprit la Chiesa di San Salvatore al Monte, erau mulțimi de oameni adunați acolo pe scări, n-aveți cum s-o ratați, de acolo ni s-a părut că se vede cel mai frumos Florența.

Am bifat și Piazza Michelangelo, de unde am luat cele mai bune castane coapte din univers și ne-am întors spre centrul vechi prin Giardino delle Rose (o grădină frumoasă de vizitat vara, la fel ca și sora ei, Giardino dell’Iris), unde am făcut poze cu cerul care parcă ardea. Eram obosite, așa că ne-am oprit pe o bancă, am mâncat castanele și am băut un pahar de prosecco (dintr-o sticlă mică pe care o aveam eu în rucsac).

Florența se vede frumos și noaptea.

Am încheiat apoteotic cu o cină la restaurantul care ne-a plăcut cel mai mult, Trattoria la Madia, unde mi-am făcut de cap cu paste cu fructe de mare (și cu jumătate de homar), care au fost absolut de vis!

A doua zi dimineața am plecat spre Bologna și apoi spre București, cu bateriile încărcate și cu dorința de a repeta experiența unei vacanțe împreună.

Pe profilul meu de Instagram găsiți multe poze și filmulețe de la Florența, vă invit acolo să le vedeți!