Mă gândesc la subiectul ăsta de mult timp și mi-l readuc în minte de fiecare dată când văd pe stradă o femeie îmbrăcată elegant și un bărbat în pantaloni scurți, dar nu am avut cu adevărat intenția de a scrie un articol până nu am fost la un spectacol la care, zic eu, codul de ținută s-ar fi cuvenit să fie cel puțin smart casual (adică un soi de eleganță relaxată minim).
Evident, ce să vezi, femeile erau toate în ținute frumoase, aranjate, elegante, iar unii dintre bărbați (evident, nu toți) erau în pantaloni scurți. Ok, știu, erau 38 de grade afară, dar totuși, în pantaloni scurți la un concert la lumina lumânării dintr-un hotel de patru stele din buricul târgului?
E o chestie pe care o văd des, inclusiv la copii și, pentru că fetele sunt oricum ceva mai cochete din naștere și nu ratează nicio ocazie să se îmbrace frumos (o să vă rog să-mi permiteți aici o generalizare, știu că poate fix voi aveți acasă fetița aia care nu vrea rochițe și băiețelul care deține trei sacouri, dar eu scriu pentru restul), o să vorbesc azi despre băieței și despre educația lor vestimentară.
Care, uneori, lipsește cu desăvârșire din motive care, mie, mi se par neplauzibile. Eu am un băiețel foarte năzdrăvan. Ca să vă faceți o idee, Vlad deține o singură pereche de blugi la acest moment și, în general, chiar și în sezonul rece, deține cam două perechi – unii negri și unii mai colorați (vișiniu, muștar, verde închis). Se îmbracă doar în pantaloni de trening la școală și nici măcar cămașa de uniformă n-o ia, a trebuit să-i înlocuiesc cămășile cu tricouri cu mânecă lungă, pentru că nu le suportă.
Cu toate astea, eu nu-i permit lui Vlad să meargă în pantaloni scurți și tricou la teatru sau la un concert (cum a fost Madrigal în Aula Patriarhiei, de exemplu, nu vorbesc aici de un concert rock). Și când a bombănit și a întrebat ce contează cum te îmbraci la un eveniment, i-am explicat următorul lucru:
Există niște cutume sociale după care trăim, nu suntem chiar de capul nostru. Și, așa cum nu ne ducem la schi în costum de baie și la plajă în costum de schi, tot așa ne îmbrăcăm adecvat și pentru locul în care ne ducem. (explicație pe înțelesul unui copil mai mic, unuia mare, evident îi puteți explica mai elaborat)
Și ghiciți ce? A înțeles. Din fericire, cutumele și codurile de ținută s-au relaxat mult în ultimii ani, de când putem merge la nuntă în adidași/teniși și fără cravată. Asta înseamnă că nu mai e chiar încorsetarea aia care pe băieții mici i-ar putea deranja, și că avem opțiuni de a-i îmbrăca astfel încât să se simtă și comod și să arate și frumos.
La spectacole:
Fac aici o paranteză ca să vă zic că atunci când am fost la banchetul Elizei, erau băieți îmbrăcați ca pe stradă. Nu era nicio diferență între cum ieșeau la film și cum veniseră la banchet. Adică, ok, e cald, sunt 30+ de grade, nu pui sacou sau, Doamne ferește, cravată, dar măcar o cămașă, niște pantaloni casual (cu curea!!!) și pantofi sport mai simpli nu au reușit părinții lor să-i convingă să îmbrace?
La nuntă versus o plimbare prin oraș în vacanță:
Vlad are un minim de chestii în dulap pentru evenimentele astea la care e nevoie să iasă din tricou și pantaloni de trening: o cămașă de sezon rece (eventual stil tunică, și nu neapărat albă), una sau două perechi de blugi (de obicei, cu elastic în talie și una neapărat mai colorată), o cămașă de sezon cald (din in sau bumbac, cu un imprimeu discret) și o pereche de pantaloni scurți care nu-s de trening și merg la o cină de vară în aer liber sau vreo aniversare mai relaxată.
A mai avut în șifonier și două sacouri sport (din bumbac, unele chiar dintr-un material moale) pe care le-a purtat cu mare plăcere atunci când s-a obișnuit cu ele. Nu-i cumpăr și nu țin în șifonier haine foarte elegante, așa că atunci când am avut o nuntă, mi-am făcut curaj și am întrebat o mămică de la școală dacă nu ne poate împrumuta ceva și Vlad a arătat minunat în costum și cu papion, chiar dacă nu e stilul lui. Singura concesie pe care am făcut-o a fost la pantofi, pentru că e greu de găsit pantofi de piele comozi pentru copii, și l-am lăsat să poarte niște încălțări sport, noi, închise la culoare.
La serbări:
Când am cumpărat blugii muștar, Vlad s-a jurat că n-o să-i poarte în viața lui. Au zăcut pe fundul sertarului mult timp, până când a fost musai nevoie să îmbrace o ținută mai drăguță. Și de atunci s-a obișnuit cu ei și îi place să adauge și puțină culoare la ținutele lui, să nu fie doar negru/bleumarin și alb. Ba chiar când are serbare, îmi cere el ce să-i cumpăr. M-a înnebunit anul ăsta cu un sacou de in văzut la H&M și cu greu l-am convins că o să fie extrem de cald și nu are sens să pună și sacou peste cămașă la serbare.
Trei ținute diferite cu aceiași blugi muștar:
Ținuta de vară, cu o cămașă cu imprimeu cu palmieri și pantalonii scurți bej a devenit în scurt timp preferata lui, combinată cu pălărie de pai, după ce, inițial, a refuzat-o. Aveți încredere în copiii voștri! Dacă le oferiți alternative, nu doar că le vor accepta, dar, în timp, le vor și îndrăgi. Și există și cămăși din material moale (iarna, Vlad poartă cămăși din finet/flanel). Există cămăși fără etichete. Există blugi cu elastic în talie și dintr-un denim moale, deloc scorțos. Cămăși îi iau lui Vlad, în general, când prind reduceri pe Mango Outlet, dar i-am luat și de la Zara sau Waikiki.
Nu vreau să mă bag în discuția despre parteneri/soți pentru că e mai sensibilă. Eu l-am obișnuit pe soțul meu să mă întrebe cu ce se îmbracă înainte de un eveniment la care bănuiește că e nevoie de cod de ținută și îmi face hatârul de a se îmbrăca adecvat nu pentru că îi place, ci pentru că vrea să-mi facă pe plac, dar sunt conștientă că nu toate cuplurile pot funcționa similar.
E păcat, însă, să te duci în pantaloni scurți la Operă sau la teatru, când poți opta măcar pentru o pereche de pantaloni de in sau niște jeanși deschiși la culoare, asortați la o cămașă comodă sau măcar un tricou polo. La Vlad a contat mult și argumentul că tati se îmbracă adecvat evenimentului și cred că influența tatălui sau a unui alt membru de sex masculin din familie este extrem de importantă în acest caz.
Educația vestimentară se face începând din copilărie și, așa cum îi învățăm să-și schimbe des lenjeria intimă și să poarte tricouri curate, îi putem învăța și să se îmbrace corespunzător locului în care merg. E o formă de respect față de oamenii la care te duci și față de eveniment în sine și, în fond, o formă de respect față de tine!