Prima tabără de „băiat mare” a lui Vlad – iulie 2024

Nici n-am știut cum să intitulez articolul, pentru că Vlad a mai fost în tabere: prima oară la 4ani și 10 luni cu grădinița și apoi în două tabere de schi cu sora lui, cu Tabere pe Terra, dar asta a fost prima lui tabără de băiat mare: un pic mai lungă și fără nimeni cunoscut în ea.

Tabăra asta e una la care a mers și Eliza fix la aceeași vârstă (7 ani și 8 luni) și a continuat să meargă până a venit pandemia și le-a întrerupt o perioadă. Este vorba de o tabără organizată de Misionarii Oblați la Mănăstirea Mărăcineni din jud Argeș, o experiență de care Eliza își aduce aminte cu mare drag și cu nostalgie și anul acesta, când l-am dus pe Vlad acolo, a fost pentru ea ca o incursiune în trecut și chiar a spus că și-ar dori să meargă din nou, eventual ca voluntar.

După ce ne-am consultat cu Vlad și ne-am asigurat că își dorește să meargă (anul trecut a refuzat orice oferte de tabără și noi i-am respectat decizia), l-am înscris și am așteptat cu emoție prima zi de tabără. Drept să vă spun, tot drumul până acolo m-am așteptat să se răzgândească.

Din fericire, n-a fost cazul. L-am dus, l-am lăsat și am plecat. Și am stat cu griji toate cele cinci zile 😀 A fost prima oară când i-am dat lui Vlad un telefon, cu gândul să ne sune zilnic să ne povestească ce face și să vedem ce stare de spirit are. Ei, de unde, abia ne suna seara pe la 11, ne zicea câteva vorbe și cam atât. Noroc că mai vedeam câte o poză pe grup sau mai zicea ceva pe fundal vreun coleg de cameră, că altfel mare lucru n-am fi aflat despre tabără, în afară de tematica inspirată de animația Lili și Stitch: ohana (= familie).

Vlad a fost super curajos în tabără până în ultima seară, când ne-a mărturisit că îi e dor de noi și vrea acasă. Ne-a zis că se va întoarce, dar cu un prieten, că îi e greu singur, fără să cunoască pe nimeni. Sperăm ca anul viitor să-l poată convinge și pe prietenul lui cel mai bun de la școală să meargă împreună (anul acesta, băiețelul respectiv nu s-a simțit pregătit).

Ca „plângeri” am auzit doar că „nu apuc deloc să ating mingea”, adică se juca fotbal cu băieții mai mari și nu reușea să ajungă la minge dar, cu toate astea, când s-a întors, am remarcat fără să vreau că driblează ceva mai bine și dă cu șutul în minge fără să mai cadă în fund, ceea ce înainte nu se întâmpla 😀 Atunci când ești mai precoce cu mersul în tabere, e cam greu să faci toate activitățile cu copiii mai mari și mereu te simți lăsat la o parte, însă istețimea și atitudinea prietenoasă a lui Vlad, plus experiența cu copiii mari, sunt sigură că l-au ajutat mult să se integreze.

Nu toate experiențele care îi frustrează sunt experiențe negative, unele sunt ocazii bune de învățare și e important să-i lăsăm să treacă și prin asta!

Ca recomandări pentru părinții de copii mici care vor să-i lase în tabere, aș avea doar una: Stați liniștiți că se vor descurca! Iar dacă nu se vor descurca, vor fi înconjurați de adulți responsabili care vă vor spune asta. Important e să aveți o comunicare bună cu copiii, astfel încât ei să vă spună dacă sunt chestii grav în neregulă. În rest, faptul că nu-și fac duș, nu se schimbă, nu dorm la aceleași ore la care i-ați obișnuit acasă, vin cu diverse „achiziții” (cântece, expresii, trenduri de pe social media) etc face parte din experiența de tabără și nu se va întâmpla absolut nimic rău după asta! O să se spele acasă, o să poarte tricouri curate acasă și o să doarmă când le spuneți voi după ce se va termina vacanța!