Anul acesta Eliza a fost prima oară voluntară într-o tabără în care altădată ar fi mers ca participant. Când a văzut anunțul de pe pagina de Facebook Tabere pe Terra și-a dorit imediat să se înscrie. A completat un formular, în care a trebuit să dea câteva date și să spună de ce își dorește să fie voluntar, apoi a susținut două interviuri online cu două persoane diferite din personalul taberei.
De asemenea, a trebuit să participe și la un training online despre lucrul în echipă și rezolvarea de conflicte sau ceva de genul și a beneficiat de instruire pe un grup dedicat de Whatsapp.
Tabăra aleasă a fost una la glamping în Bucovina, cu copii de 9-12 ani. Noi am dus-o și am adus-o, iar transportul i-a fost decontat.
Cum a fost experiența ta de voluntar într-o tabără de copii?
Aceasta a fost prima mea experiență ca voluntar, iar faptul că am lucrat cu copii consider că a făcut-o de un milion de ori mai bună. Într-adevăr, există foarte multe provocări: unii copii care nu vor să participe la activități, copii obraznici, necooperanți etc. Evident că există și părți bune: a fost chiar interesant să observăm felul de a gândi al acestei generații, ei au cu totul alte abordări, sunt învățați cu alte reguli, iar cumva noi am fost nevoiți să îi aducem pe aceeași lungime de undă. Jocurile și activitățile au fost mereu interesante, iar mie îmi place foarte mult să lucrez cu copiii, având și un frate mai mic, clar am avut un avantaj.
Care au fost impresiile tale din prima zi versus din ultima zi?
Prima zi: Eu am ajuns mult mai devreme decât ceilalți voluntari, deci am avut puțin mai mult de muncă împreună cu organizatorii, dar nu mă plâng, deoarece pot să zic că am avut oportunitatea de a vedea puțin și în spatele taberelor, este atât de multă muncă (și foarte mult de numărat – serios, mereu trebuia să avem liste cu câte ceva😂).
După ce au ajuns și copiii și ceilalți doi voluntari, am avut ocazia să ne cunoaștem mai mult, să socializăm. Evident, după aceea a venit festivitatea de primire, unde am pregătit copiii pentru începerea taberei. A fost chiar deosebit, pentru că am avut șansa de a fi acolo, în plin vârtej, alergam de colo colo, aducând materiale sau împărțind copiii, dar sincer niciun sentiment nu se compară cu prima zi de tabără.
Ultima zi: La fel ca prima zi, ultima zi vine și ea cu provocările ei. Despărțirile sunt mereu triste. Chiar dacă au fost zile pline de muncă, în care abia de stăteam și noi în tihnă la masă, eram sigură că această experiență urma să îmi lipsească. Plus că m-am atașat foarte mult și de voluntari și de organizatori; eram o familie 😊. În materie de treabă, a fost cam la fel: pregătit, numărat, adunat.
Trebuia să strângem tot în urma copiilor, să facem curat în cortul cu materiale, să pregătim totul pentru următoarea serie etc. Deși am așteptat o veșnicie până au venit părinții mei să ne ia (veneau tocmai de la Chișinău), am avut oportunitatea de a ne trage sufletul, de a sta la o „bârfă corectă” cu ceilalți voluntari, de a împărți impresii și „reclamații”.
Ca un mic rezumat, clar prima și ultima zi au fost cele mai provocatoare, deoarece era foarte multă treabă și foarte multe task-uri pe care trebuia să le îndeplinim într-un timp destul de scurt, ca totul să meargă cursiv.
Ce a presupus mai exact munca ta?
Ei bine, „munca” mea nu era chiar stabilă, adică nu aveam fișa postului în care eu trebuia să fac 1, 2, 3 și să termin, nu, totul era amestecat în funcție de activitatea pe care o aveam în ziua respectivă. Ca și lucruri de bază: trebuia să trezim copiii dimineața, să ne asigurăm ca sunt toți îmbrăcați corespunzător, că sunt toți prezenți, că nu s-a întâmplat vreun accident etc.
De altfel, noi mai stăteam și „santinelă” (așa am denumit noi acest rol) printre corturi, ca să ne asigurăm ca nimeni nu aleargă pe deal, că nimeni nu se rănește, ca au tot ce le trebuie, că nu se bat, și lista poate continua. În plus, ajutam trainerii la organizarea joculețelor, căram materiale, strângeam telefoane (partea mea favorită 😙) și multe alte lucruri mici, dar importante pentru o bună funcționare a taberei.
Ai recomanda și altor adolescenți să facă genul acesta de voluntariat?
Cu siguranță! Dar acum depinde foarte mult de personalitatea fiecăruia. Poate sunt unii adolescenți care nu suportă să lucreze cu copii mai mici care te pun în anumite situații dificile sau nu le place ideea de tabără, sunt varii motive. Însă, pentru cei tare pasionați ca mine este clar o experiență inedită, treci prin atâtea emoții diferite și te confrunți cu probleme peste care sigur vei mai da atunci când vei fi adult, iar astfel de încercări nu au decât să îți aducă plusuri la caracterul tău.
Ce te învață lucrul cu copiii mici?
RĂBDARE. Multă răbdare. Atunci când lucrezi cu copii mici trebuie să te descurci în cele mai ciudate situații. Copiii au cea mai mare imaginație și uneori îți pun niște întrebări de te doare mintea. Pe lângă asta, mai sunt câțiva care sunt mai dificili (exp: nu vor să predea telefonul, nu vor să participe la activități, sunt răutăcioși cu staff-ul și colegii lui), iar în aceste momente răbdarea e cheia succesului.
Trebuie să vorbești calm cu ei, să nu țipi sau să dai direct vina pe ei, deoarece sunt mici și încă nu au același bagaj de cunoștințe ca și noi. Plus, lor trebuie să le explici totul mult mai simplificat, să le spui de la A-Z tot ce trebuie să facă, pentru că, credeți-mă „Faceți-vă rucsacul de munte” nu este o informație clara pentru ei 🙂
Care au fost cele mai mari provocări ale tale?
Pot să spun că am avut câțiva copii mai dificili. Ne luau la mișto, nu respectau regulile, erau răutăcioși etc. Dar nu cred că au fost cea mai mare provocare, dimpotrivă, aș spune că programul mi-a pus bețe în roate. Trebuia să ne trezim mult mai devreme față de copii, ca să ne pregătim, să mai aranjăm pe ici pe colo, după să dăm deșteptarea copiilor.
Mereu eram în priză, ne împărțeam în mai multe locuri ca să ne asigurăm că nimeni nu pățește nimic, organizam activități, abia stăteam. Seara era și mai greu, până îi puneam pe toți la somn, până îi convingeam să nu facă noapte albă, ne prindea 2 dimineața, sincer, eu și colega mea voluntară făceam duș la 2 dimineața, dar pe rând, pentru că făceam cu tura ca și santinelă la corturi.
Și cele mai mari satisfacții?
Sincer, tot copiii au fost cea mai mare satisfacție a mea, dar nu copiii în sine, ci ceea ce au spus. Îmi amintesc că eram la rafting. În echipa mea era respectivul copil mai dificil, care nu voia niciodată să facă nimic, spunea că e în cea mai nașpa echipă, ca el nu mai vrea nimic etc. Și știu că ne apropiam de finalul raftingului, când l-am auzit că a spus: „Echipa Elizei e cea mai tare! Ieri am ieșit pe locul doi și azi am bătut echipa lui Matei!”. Pentru mine a fost cea mai mare împlinire să aud un copil că este fericit că am ieșit pe locul doi în ambele zile, chiar nu mă așteptam și m-a emoționat tare ce a spus.
Foto: Tabere pe Terra
Care sunt avantajele și dezavantajele voluntariatului?
Sincer, nu cred că există cu adevărat dezavantaje. Atunci când ești voluntar ai oportunitatea de a-ți face noi prieteni și de a te dezvolta. Însă ce consider că nu se accentuează destul este faptul că se muncește foarte mult. Am impresia că mulți adolescenți consideră voluntariatul floare la ureche, că ei vin să împartă două-trei pliante sau că au puțin grijă de cineva sau cară câteva cutii și în rest se distrează. Da, te distrezi super tare, dar stai foarte mult în picioare sau copiii îți provoacă probleme sau cutiile sunt grele etc. Cu siguranță, dezavantaje mari si grave nu există și clar nu vor exista atâta timp cât există o bună organizare.
Ai mai repeta experiența?
Cu siguranță! Deja mi-am făcut planuri pentru a mă înscrie la cât mai multe voluntariate anul viitor, la tot felul de evenimente, dar și în tabere! Am și vorbit cu colegii mei voluntari din tabăra aceasta că la anul ne înscriem special în aceeași perioadă! Iar în rest îmi doresc să merg și cu prietenele mele, pentru a experimenta cât mai mult în acest domeniu.
Cum a fost colaborarea cu staff-ul Tabere pe Terra?
Totul a mers perfect! M-am înțeles super bine și cu colegii mei voluntari și cu organizatorii încă din prima zi. Pot chiar să spun că am legat o prietenie foarte drăguță, ce sper să țină! La final am primit feedback de la doamnele profesoare care însoțiseră copii și ne-au spus că ele au crezut că noi ne cunoaștem de dinainte să venim în tabără, nicidecum că ne-am văzut pentru prima oară, ceea ce eu l-am primit ca pe un feedback pozitiv, pentru că am lucrat nu numai ca o echipă, ci și ca o familie. Iar cum am spus și mai sus, încercăm să mai colaborăm și în taberele viitoare! 😉
Povestește-mi un moment amuzant din tabără?
Doar unul?! Dar au fost atât de multe! Nu e chiar un singur moment, dar să zicem că sunt cât de cât legate între ele. Datul telefoanelor și sunatul din goarnă! Erau lucrurile pe care le disprețuiam cel mai mult atunci când eram participant, dar când ești staff, e activitatea ta preferată, să vezi așa cum se adună toți și cum aleargă ca să nu întârzie este de-a dreptul ilar 😂. În plus, aș mai putea spune că și întâlnirile pe care le aveam întregul staff seara erau funny deoarece toți muream de somn și din când în când mai pica câte unul, mai adormeai cinci minute, te mai trezeai, iar adormeai etc :)))
Sincer, toate momentele au fost amuzante, pentru că le petreceam împreună cu niște oameni minunați, într-o tabără super faină, în care cândva am fost și eu printre participanți, chiar s-a simțit altfel și încă mi-e dor de momentele frumoase de acolo❤️